Într-o lume digitală dominată de algoritmi și perfecțiune livrată la secundă, Deea Codrea rămâne o ancoră de autenticitate și vulnerabilitate asumată. De la fetița dintr-un sat mic care transforma rochiile în fuste din dorința pură de a se exprima, până la statutul de contributor ELLE, stilist și creator de conținut, parcursul ei este o lecție despre flexibilitate și curaj. Am povestit cu ea despre trecerea de la inocența începuturilor la greutatea responsabilității sociale, despre paradoxul digital versus analog, dar și despre singurul ghid care contează cu adevărat în construirea unui stil: introspecția. Un interviu-manifest despre modă privită prin zoom-out, reguli încălcate cu sens și puterea extraordinară de a ne privi cu blândețe.
Dacă ne uităm la primii tăi pași în online și în lumea modei, cum a început totul? Când a încetat fashion-ul să fie doar o pasiune de zi cu zi și a devenit un mod de exprimare și o carieră în toată regula?
Probabil toate începuturile au un soi de inocență în ele, cred că asta e magia lor. La mine a apărut în joacă, mai precis când mergeam la școală într-un sătuc mic și îmi doream să nu fiu la fel ca ceilalți, îmi doream să mă văd din mulțime și astfel căutam să port lucrurile altfel: rochii pe post de fuste, fuste pe post de rochii. Exista în mine o tendință către joaca cu hainele, de a mă exprima prin și cu ajutorul lor.
Mai târziu, cred că eu am căutat constant pasiunea asta și ea m-a căutat pe mine, iar uite așa probabil nu ne-am despărțit niciodată, doar ne-am împrietenit și mai mult. Lucrurile au devenit serioase când am înțeles că pot influența, și nu în termenul clișeic al cuvântului, ci cu o responsabilitate pe care o simt din ce în ce mai grea pe umeri.
Atunci m-am întrebat ce pot face și mai ales cum, știind că alte fete se uită la și înspre mine, iar de acolo lucrurile au căpătat un alt sens. E nevoie de această responsabilitate socială, e nevoie să promovăm, să oferim, să vorbim despre lucruri abia după ce ne gândim puțin ce ecou pot avea ele în ceilalți.
Rolul de contributor pentru o revistă-manifest cum este ELLE vine cu o validare uriașă, dar și cu o responsabilitate pe măsură. Cum a schimbat această colaborare perspectiva ta asupra industriei și cum reușești să aduci acea notă personală în paginile revistei?
Nu știu dacă mi-a schimbat perspectiva colaborarea mea cu ELLE, ci mai degrabă mi-a întărit și mai mult ideea de a face ceea ce îți dorești cu adevărat. Pentru mine a fost mereu un vis să scriu pentru această publicație și am făcut-o doar atunci când eu, în mod real, m-am simțit pregătită.
Cred că abordarea mea este înclinată, evident, către fashion, dar privită prin niște ochelari mai mari, cu un zoom-out care pune accent și pe elementul social, dar și pe modul în care ceea ce se întâmplă în exteriorul modei ajunge să o influențeze.
Nu mă uit la modă de jos în sus, nu o urc pe un piedestal, ci mai degrabă încerc să o democratizez, să o cobor printre oamenii obișnuiți.
În fashion există multe reguli de “așa da/așa nu”. Ai astfel de reguli pe care alegi să le încalci intenționat?
Din ce în ce mai multe! :))
Chiar citeam recent că există un soi de proporționalitate inversă: cu cât cunoști mai bine regulile, cu atât îți permiți să le încalci. Am trecut prin toate etapele și nu regret niciuna. Am ascultat toate regulile, am scris reguli, am purtat discuții în contradictoriu apărându-mi adevărul meu, am avut certitudini, apoi am renunțat la ele. Am trecut prin toate.
Acum sunt în punctul în care caut să mă ascult și să mă exprim ca atare, mai ales prin haine. Stilul meu crește odată cu mine, iar acum sunt în etapa în care sunt înnebunită după a căuta „a glitch in the system”, a rupe „perfecțiunea” cu ceva neașteptat, a sparge minimalismul printr-o antiteză.
Îmi place joaca asta, o văd aproape ca pe un exercițiu matematic, în care aduni și scazi, iar la final îți dă cu virgulă. Poate că cea mai plăcută regulă de încălcat pentru mine este să port șlapi cu trench sau cu pulover. Și deseori ador pantofii cu blană (artificială, normal), fix pentru contradicția pe care o pot susține!
Social media s-a schimbat enorm de când ai început tu și până în prezent. S-a trecut de la fotografii perfecte la conținut brut, video, uneori extrem de personal. Cum s-a transformat Deea Codrea în tot acest timp și cum îți protejezi autenticitatea?
Deea s-a transformat permițându-și să fie flexibilă, ceva ce nu era deloc ușor pentru ea. Dar am aflat că, dacă primești totul cu rigiditate, s-ar putea să te frângi. Așa că am învățat să mă aplec către fiecare lucru diferit, să încerc să îl cunosc, dacă nu neapărat să îl înțeleg pe deplin, și să văd ce pot culege de acolo.
S-au schimbat foarte multe în cei 14 ani de când am început, dar m-am schimbat și eu. Ce a rămas la fel a fost și este dorința de a reuși, perseverența și consecvența. Sunt extrem de ambițioasă și realmente pasionată de ceea ce fac, iar asta face parte din superputerea mea.
Autenticitatea vine din încrederea în mine, care nu a fost niciodată atât de puternică precum este în acest moment. La 34 de ani știu exact cine sunt, ce pot și, pe deasupra, sunt dispusă să învăț ceea ce momentan nu pot. Iar asta mi se pare o combinație cel puțin promițătoare.
Asistăm la o revoluție tehnologică masivă, iar modul în care brandurile își spun povestea s-a schimbat radical. Crezi că tehnologia AI este o unealtă care va elibera creativitatea în fashion sau riscăm să pierdem acea emoție umană? De ce?
Depinde foarte mult de ceea ce deținem deja! Cred că, așa cum și tu bine ai spus, AI-ul este o unealtă și, ca orice unealtă, poate fi folosită să construiască sau să dărâme. Ține foarte mult de cine o manevrează, cu ce scop și, mai ales, de ce.
Dacă tu ești, în esență, un om creativ, sunt sigură că vei folosi această unealtă pentru a amplifica ceva ce deja există în tine. Dacă însă acolo nu există creativitatea, ci mai degrabă pragmatismul, cred că niciun AI nu va putea dezvolta în mod credibil acea parte lipsă din tine; pur și simplu se va simți.
Emoția umană nu este garantată doar pentru că ești o ființă umană. Ea se crește, se cultivă, se multiplică, iar asta ține foarte mult de alegerile pe care le faci și de ceea ce alegi să o hrănești. Emoția nu este un dat, este ceva ce alegi să dezvolți constant, cu efort și curiozitate.
Și cred cu tărie că acest AI este și bun, și rău, la fel cum în fiecare dintre noi există un lup bun și unul rău. Așa cum spunea Jung, depinde pe care îl hrănești. Sau, în cazul AI-ului, depinde cum alegi să îl folosești și în ce scop.
Modul în care marile branduri aleg să își promoveze colecțiile a căpătat o dinamică fascinantă. Pe de o parte, vedem campanii virale spectaculoase generate prin CGI și AI . Pe de altă parte, vedem campanii întregi filmate doar cu un iPhone. Ca specialist care creează conținut vizual zi de zi, unde crezi că se situează viitorul? Ce crezi că rezonează mai mult cu publicul de azi?
Avem o foame uriașă pentru analog. Ne este dor de cum eram înainte de tot acest zgomot. Simt o apetență uriașă pentru evenimente în care să ne privim în ochi, să ne îmbrățișăm, să ne atingem mâinile, să fim aproape, real, nu printr-un device. Totul este ciclic, iar acum cred că, din ce în ce mai mult, ne săturăm de digital și ne întoarcem la analog.
Suntem într-un moment de tranzit, însă ceva, undeva, se va schimba. Se simte dorința asta; suntem legați de device-uri și, în același timp, parcă ajungem să le urâm într-un mod visceral. Sunt și eu curioasă să văd cum se va transforma totul.
Însă e lesne de înțeles că publicul este dornic de conexiune fizică, umană, de a simți că aparține și cred că termenul de comunitate este mai puternic ca niciodată. Și nu vorbim aici despre comunități uriașe, ci, mai degrabă, despre comunități cu sens.
Cum vezi în acest moment scena de fashion din România? Ce îți place cel mai mult la modul în care se îmbracă și își exprimă curajul românii astăzi și ce crezi că ne lipsește încă pentru a fi cu adevărat relevanți la nivel global?
Avansăm cu un elan din ce în ce mai mare, ori asta mă bucură enorm. Avem mult talent în România, structura ne lipsește încă, sau mai bine spus este în construcție în acest moment.
Îmi place că românii devin din ce în ce mai curajoși, îmi place să văd tineri care se exprimă prin modă, care semnalează probleme sociale prin creațiile lor, cărora nu le este teamă să vorbească și care ajung să ne reprezinte cu mândrie dincolo de granițe. Știu și că le este foarte greu, ori asta mi-aș dori să se schimbe.
Mi-aș dori ca statul român să canalizeze puțină atenție și către acest sector, să susțină această zonă care nu este deloc de neglijat, din contră, care poate funcționa ca un conector la nivel internațional. Și mai cred că ne lipsește privirea către interior, nu către exterior. Cred că nu e nevoie să ne inspirăm de la alte orașe mari ale lumii, cred că „avem și acasă”: artă, modă, curaj și mult talent.
Pentru femeile care își caută încă identitatea vizuală și se simt adesea copleșite de avalanșa de trenduri și de presiunea de a fi mereu „în tendințe”, care este cel mai valoros sfat pe care l-ai oferi? Cum își pot construi o garderobă care să le reprezinte?
Cel mai valoros sfat nu este despre haine, tendințe, garderobe capsulă sau despre ceva ce ar putea veni din exterior, ci este fix despre ele. Până nu vor ajunge să se cunoască, să știe exact cum arată corpul lor, de ce situații se lovesc în viața lor de zi cu zi, până nu vor face această introspecție și nu vor înțelege cine sunt, ce roluri au într-o zi și cum vor să fie văzute, nu vor putea construi niciun fel de garderobă sau stil personal.
Așadar, o discuție a lor cu ele ar fi primul pas. Să înțeleagă cum arată fiecare zi din viața lor, unde merg, în ce se îmbracă atunci când merg acolo, care este realmente stilul lor personal, care este ținuta pe care o poartă cel mai des, cum își țin părul, cum se machiază, care e elementul lor semnătură și multe, foarte multe întrebări de acest tip le vor ajuta să cunoască mai bine personajul pe care îl văd zilnic în oglindă și abia apoi vor putea să îl îmbrace adecvat.
Nu există rețete general valabile, pentru că nu suntem la fel, suntem unici, ori asta înseamnă că fiecare are o rețetă proprie, pe care, dacă are norocul să o descopere, atunci lucruri minunate se vor întâmpla.
Te vedem ca influencer, contributor, stilist și un reper vizual pentru mulți urmăritori. Privind spre viitor, care este următorul capitol pe care vrei să îl scrii? Ce planuri sau proiecte mari (poate chiar dincolo de ecrane) încep să prindă contur pentru tine în perioada următoare?
Se întâmplă atât de natural, încât uneori nici măcar nu mi le programez. Ele se leagă una de alta, ori asta mă emoționează de fiecare dată.
Odată cu participarea mea la THE WOMAN mi-am dat seama că iubesc să vorbesc cu alte femei, cu multe femei, toate în aceeași încăpere, dacă e posibil. Așadar, îmi doresc să continui cu workshop-urile și poate chiar să le duc la un nivel mult mai amplu.
Întotdeauna mi-a plăcut să scriu, așa că poate într-o zi o să se materializeze și această pasiune într-un ceva mai adunat. La fel de mult îmi place să creez, nu orice și în mod clar nu oricum, dar poate că și aici e loc pentru ceva special.
Vom vedea, rămân flexibilă și deschisă la tot ce va urma!
În încheiere, ce altceva îți dorești să împărtășești comunității The Womna?
Că suntem mișto, că putem reuși orice ne propunem, că avem o forță împachetată în delicatețe și că ar trebui să ne amintim mai des să respirăm, să luăm o pauză și să le mai lăsăm și pe mâine!
Lumea asta mare chiar stă pe umerii femeilor, așa că uneori e nevoie să încetinim, să ne iubim și să ne privim cu blândețe!
Piesa vestimentară care salvează orice ținută: in mod cliseic, sacoul!
Parfumul care te definește în acest moment: Frederic Malle – Contre-jour
Un trend actual pe care nu te vedem purtându-l niciodată: am renuntat la a spune “niciodata”
Destinația de vacanță care te inspiră cel mai mult vizual: Toscana
Note to self (Gândul tău pentru zilele pline): Mai poti putin dar nu mai trebuie! Fii blanda cu tine!
Un must read în fashion: Allison Bronstein- Wear it Well
Redactor:
