Dr. Adriana Oana Oltean și-a construit parcursul profesional în jurul unei convingeri simple, dar esențiale: fiecare pacientă merită să fie ascultată, înțeleasă și îngrijită cu responsabilitate și respect.
Medic primar obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în diagnosticul și tratamentul endometriozei și membru al echipei Endoinstitute, Dr. Adriana Oana Oltean își dedică activitatea sănătății femeii, abordând atât patologiile ginecologice complexe, cât și etapele importante din viața reproductivă a pacientelor. Expertiza sa include managementul infertilității și al reproducerii umane asistate, chirurgia pelvină ginecologică minim invazivă, precum și competențe avansate în chirurgie robotică, laparoscopică și histeroscopică, ginecologie oncologică, uro-ginecologie, colposcopie și ecografie.
Dincolo de performanța profesională și de preocuparea constantă pentru formare continuă, Dr. Adriana Oltean vorbește despre medicină ca despre o profesie profund umană, în care relația de încredere dintre medic și pacientă este la fel de importantă ca actul medical în sine.
În acest interviu, descoperim parcursul ei profesional, perspectiva asupra provocărilor din medicina modernă și valorile care o ghidează în practica de zi cu zi: competența, echilibrul, empatia și respectul pentru fiecare femeie care îi trece pragul.
Adriana, cum ai decis că îți dorești să fii medic? Ce te-a îndrumat spre acest domeniu? Cum ai ales specializarea de obstetrică-ginecologie?
Nu cred că a existat o singură clipă în care am decis că voi fi medic, ci mai degrabă o apropiere firească de ideea de a fi utilă atunci când un om este vulnerabil și are nevoie de ajutor. Medicina m-a atras prin îmbinarea dintre responsabilitate și componenta profund umană a profesiei. Obstetrică-ginecologia am ales-o pentru că este o specialitate complexă, în care poți fi alături de femei în momente foarte diferite ale vieții lor – în prevenție; de la infertilitate până la sarcină; în diagnosticarea, tratarea și urmărirea diferitelor patologii care le afectează profund calitatea vieții. Este un domeniu care presupune competență, delicatețe și multă încredere.
Cum a evoluat parcursul tău profesional până la supraspecializarea în diagnosticul și tratamentul endometriozei? Ce te-a atras spre chirurgia minim invazivă și, ulterior, spre chirurgia robotică?
Pasiunea pentru chirurgie a început încă din anii studenției, când participam la cercurile de chirurgie și descopeream disciplina, precizia și responsabilitatea pe care le presupune un gest operator. Endometrioza a devenit un domeniu central în parcursul meu odată cu implicarea într-o cercetare doctorală dedicată acestei patologii. A fost o temă în care am investit foarte multă muncă și care mi-a arătat cât de complex trebuie construit actul medical: evaluare atentă, pregătire continuă, formare internațională și colaborare multidisciplinară.
Chirurgia minim invazivă m-a atras prin posibilitatea de a trata eficient, cu un impact cât mai redus asupra pacientei și cu o recuperare mai blândă. Chirurgia robotică reprezintă, în cazurile atent selectate, o evoluție firească a acestei preocupări pentru precizie, vizibilitate și gest chirurgical controlat. Tehnologia este importantă, dar rămâne întotdeauna un instrument în mâna unei echipe bine pregătite, pus în slujba pacientei.
Dacă ar fi să identifici momentele definitorii care te-au modelat ca medic, care au fost acelea și ce te-au schimbat concret în modul de a practica medicina?
Momentele care te formează cel mai mult sunt, de multe ori, cazurile dificile. Sunt situații în care experiența te obligă să îți cunoști și să îți accepți limitele, să îți păstrezi echilibrul și să înțelegi că fiecare pacientă trebuie privită individual, nu doar prin prisma unui diagnostic.
Experiența acumulată în echipe multidisciplinare mi-a confirmat cât de importantă este colaborarea între specialități. Medicina modernă nu mai înseamnă un singur medic care decide totul, ci o abordare integrată, în care fiecare perspectivă contribuie la binele pacientei. Cazurile dificile m-au făcut să practic medicina cu mai multă responsabilitate, răbdare și umanitate. Cred că fiecare pacientă lasă ceva în urmă și contribuie, într-un fel, la medicul care devii.
Mă gândesc adesea la tipul de medic pe care eu însămi mi-aș dori să îl întâlnesc într-un moment în care o problemă de sănătate vine cu o încărcătură emoțională puternică. Acest gând mă ajută să rămân prezentă și atentă la omul din fața mea.
Care sunt acele calități imperios necesare, ca medic, din punctul tău de vedere? Dar ca ginecolog? Ce consideri că este cel mai important în relația medic-pacient?
Un medic are nevoie, înainte de toate, de competență profesională, empatie și echilibru. Competența este esențială pentru a lua decizii corecte și pentru a oferi cele mai potrivite soluții medicale, însă, fără empatie, actul medical riscă să devină rece și incomplet. La fel de importante sunt răbdarea, capacitatea de a asculta și disponibilitatea de a învăța permanent, pentru că medicina evoluează continuu.
În ginecologie, aceste calități sunt cu atât mai importante, deoarece vorbim despre o relație apropiată cu pacientele și despre subiecte sensibile, intime, uneori dificil de exprimat. O pacientă trebuie să simtă că se află într-un spațiu sigur, că este ascultată, înțeleasă și respectată fără judecată.
Cum se construiește în mod real încrederea într-o relație medic-pacient în patologii cronice, unde tratamentul este de durată și uneori frustrant?
Cred că încrederea se construiește prin competență, sinceritate si discreție în comunicare.
În patologiile cronice, încrederea nu se construiește într-o singură consultație. Ea se câștigă în timp, prin consecvență, sinceritate și comunicare autentică. Pacienta are nevoie să simtă că medicul îi rămâne alături pe parcurs, nu doar în momentul în care primește un diagnostic sau o recomandare de tratament.
Este important să explicăm clar și realist ce presupune evoluția bolii, ce obiective avem și de ce uneori rezultatele apar lent sau tratamentul necesită ajustări. Încrederea poate fi fragilizată nu doar de dificultatea bolii, ci și de așteptări nerealiste ori de lipsa explicațiilor. De aceea, încerc să vorbesc deschis, cu respect pentru ritmul și nevoile fiecărei paciente. Într-o boală de durată, prezența constantă și sentimentul că nu ești singură fac parte din îngrijire.
În cazurile ginecologice complexe, unde simptomele sunt uneori disproporționate față de investigațiile imagistice, cum reușiți să integrați datele obiective cu tabloul clinic subiectiv al pacientei?
În primul rând, cred că durerea unei paciente nu trebuie invalidată doar pentru că o investigație nu evidențiază, la un anumit moment, întreaga complexitate a bolii. Imagistica este extrem de valoroasă, dar trebuie interpretată în context: istoricul simptomelor, examinarea clinică, impactul asupra vieții cotidiene, răspunsul la tratamente anterioare și, atunci când este necesar, evaluarea într-o echipă cu experiență în patologia respectivă.
În endometrioză și în alte situații ginecologice complexe, tabloul clinic poate fi nuanțat. Rolul medicului este să adune toate aceste informații, să le explice pacientei într-un limbaj clar și să construiască împreună cu ea o strategie realistă. Pacienta trebuie să simtă că este crezută, ascultată și că deciziile medicale sunt luate cu rigoare, dar și cu respect pentru experiența ei de viață.
Având în vedere experiența ta, cum poate fi cultivată empatia într-un mediu medical în care presiunea este constantă și timpul limitat?
Empatia nu presupune întotdeauna mai mult timp, ci mai ales o prezență reală în timpul pe care îl ai. Uneori, o întrebare pusă cu atenție, o explicație oferită fără grabă aparentă sau simplul fapt că privești pacienta și îi confirmi că ai înțeles ce trăiește pot schimba profund experiența unei consultații.
Desigur, presiunea există, iar medicina poate fi solicitantă. Tocmai de aceea cred că empatia trebuie cultivată conștient: prin respect, prin grija față de cuvintele folosite și prin capacitatea de a nu lăsa rutina să transforme omul din fața noastră într-un simplu caz. A rămâne empatic nu înseamnă să fii lipsit de fermitate, ci să practici medicina cu luciditate și umanitate, în același timp.
Care ai spune că sunt cele mai mari provocări ale profesiei tale? Unde ai simțit că ți-a fost cel mai greu pe parcursul carierei și cum ai depășit acele momente?
Una dintre cele mai mari provocări este să îți păstrezi claritatea și echilibrul în zilele lungi, cu cazuri grele, cu o rutină încărcată și cu situații neprevăzute. Să poți rămâne concentrat, lucid și disponibil emoțional în fața fiecărei paciente, dar și în fața familiei, este în sine o responsabilitate importantă.
La începutul carierei, momentele dificile pot părea obstacole foarte mari, momente în care este important să îți regăsești resursele interioare și motivația de a continua. Cu timpul, ele devin repere de adaptabilitate și învățare. Le-am depășit prin muncă, prin sprijinul familiei, prin sprijinul echipei, prin dorința de a înțelege mai bine fiecare caz și prin acceptarea faptului că perfecționarea este un proces continuu. Momentele dificile nu sunt ușoare, dar te învață să fii mai atent, mai responsabil și mai stabil în deciziile tale.
Ce i-ai sfătui acum, privind în urmă, pe viitorii medici? La ce ar trebui să fie atenți, încă de pe băncile facultății?
Le-aș spune că performanța și respectul se câștigă prin muncă serioasă, consecvență și modestia de a învăța în fiecare etapă. Facultatea oferă baza, dar felul în care te formezi ca medic ține și de curiozitate, disciplină și de oamenii de la care alegi să înveți.
Le-aș mai spune să nu își piardă valorile pe drum. Sănătatea și familia sunt priorități, iar liniștea interioară îți dă puterea de a merge mai departe în perioadele grele. A fi un om bun nu este separat de a fi un medic bun; dimpotrivă, este una dintre calitățile care te ajută să rămâi aproape de pacient și de sensul real al profesiei tale. Iar mulțumirea lucrului bine făcut, cu intenții corecte, rămâne una dintre cele mai frumoase forme de împlinire.
Cum ai defini, dincolo de tehnică și protocol, „un act medical reușit”?
Un act medical reușit este acel moment în care ai confirmarea interioară că ai făcut tot ceea ce ai știut și ai putut mai bine pentru pacienta din fața ta. Înseamnă un diagnostic gândit cu atenție, un tratament corect ales, o intervenție realizată cu responsabilitate atunci când este necesară, dar și o comunicare onestă, în care pacienta înțelege ce i se întâmplă și simte că nu este singură.
Dincolo de rezultate și protocoale, un act medical reușit păstrează demnitatea, încrederea și grija față de om.
În contextul endometriozei, consideri că principala problemă este diagnostică, terapeutică sau de recunoaștere socială a bolii?
Cred că aceste trei dimensiuni sunt strâns legate între ele. Recunoașterea socială este importantă pentru că, mult timp, durerea menstruală severă a fost minimalizată sau considerată un lucru care trebuie suportat în tăcere. Atunci când simptomele sunt normalizate, femeile ajung mai târziu la consult și, implicit, la un diagnostic și la un plan terapeutic potrivit.
Din punct de vedere medical, endometrioza este o patologie complexă, care poate afecta diferit fiecare pacientă și care necesită evaluare individualizată. Nu există o singură soluție potrivită pentru toate cazurile. De aceea, avem nevoie simultan de educație, de diagnostic atent și de acces la îngrijire specializată, inclusiv multidisciplinară atunci când boala o impune.
Care sunt semnele care ar trebui să le trimită pe femei la medic, dincolo de „durerile menstruale normale”? De ce crezi că multe femei ajung la diagnostic după ani de simptome? Ce le-ai spune femeilor care ezită să meargă la medic?
O durere menstruală care împiedică activitățile obișnuite, care impune absențe de la școală sau de la serviciu, care nu răspunde suficient la măsurile obișnuite sau care se asociază cu durere pelvină persistentă, durere la contact sexual, durere la defecație sau urinare în timpul menstruației, sângerări abundente ori dificultăți de a obține o sarcină, merită evaluată medical.
Multe femei ajung târziu la diagnostic tocmai pentru că au crescut cu ideea că este normal să doară sau pentru că simptomele lor au fost, uneori, minimalizate. Le-aș spune femeilor care ezită să vină la medic că durerea lor contează și că a cere o evaluare nu este o exagerare, ci o formă de grijă față de propria sănătate. Cu cât există mai repede o discuție corectă și o evaluare adecvată, cu atât putem construi mai bine pașii următori.
Ce opțiuni de tratament există și cum se decide care este cea potrivită pentru fiecare pacientă?
Tratamentul endometriozei trebuie individualizat. Decizia se construiește în funcție de simptome, localizarea și extensia probabilă a bolii, vârsta pacientei, dorința de sarcină, tratamentele urmate anterior, impactul asupra calității vieții și eventualele patologii asociate.
În funcție de caz, opțiunile pot include terapii hormonale, tratament pentru controlul durerii, monitorizare atentă, chirurgie minim invazivă (robotica, laparoscopica) în situațiile în care este indicată și, de cele mai multe ori, implicarea unei echipe multidisciplinare. În formele complexe, este esențial ca pacienta să primească o explicație completă despre beneficii, limite și alternative, pentru a lua o decizie informată. Scopul nu este doar tratarea unei leziuni, ci îmbunătățirea reală a vieții pacientei, cu respect si pentru planurile și prioritățile ei.
La final de interviu, ce altceva ne poți spune despre tine? Cum arată o zi din viața ta atunci când nu ești la spital?
În afara spitalului, îmi doresc, ca orice om, timp pentru cei dragi și pentru lucrurile simple care aduc echilibru. Medicina este o parte foarte importantă din viața mea, însă cred că pentru a putea avea grijă de ceilalți este important să îți regăsești liniștea și în același timp energia în familie și în momentele care îți aduc bucurie.
Am considerat întotdeauna că omul trebuie ajutat în momentul în care are nevoie și îndrumat cu sinceritate în momentele sale de luciditate. Este un gând care mă însoțește atât în profesie, cât și în viața personală.
Ceai sau cafea? – Cafea
Dish-ul favorit: Tagliatelle cu fructe de mare
Cel mai frumos loc în care ai călătorit: Maya bay
Cartea de pe noptieră: Colecția Brene Brown
Note to self: Să rămân recunoscătoare pentru lucrurile bune și să păstrez umanitatea aproape de competență
–
Redactor:
