Georgiana Popovici, profesor dedicat de matematică și statistică cu peste 20 de ani de experiență în domeniu, a transformat o pasiune din copilărie într-o carieră de succes. Încă de la o vârstă fragedă, matematica i-a captivat atenția, iar influența decisivă a venit în clasa a V-a, când profesoara ei de matematică a inspirat-o să viseze la o carieră în educație.
Georgiana și-a început cariera cu mult entuziasm, dar și cu emoții, prima ei zi la catedră fiind una memorabilă. De-a lungul timpului, a evoluat prin acumularea experienței, atât în sistemul educațional public, cât și privat, devenind o profesoară care inspiră și ghidează elevii cu dedicare. Prin abordarea ei personalizată, bazată pe ascultarea nevoilor elevilor și adaptarea metodelor de predare pentru a stimula curiozitatea, a devenit o profesoară iubită și apreciată de numeroase generații de elevi.
Pentru Georgiana, educația este un parteneriat bazat pe încredere și transparență – cele două valori esențiale pe care le implementează în relația cu elevii săi. Ea crede cu tărie că un profesor bun este creativ, empatic și pasionat, iar lecțiile trebuie să fie interactive și ancorate în realitate, pentru a face subiectele cât mai accesibile și interesante. În calitate de mentor și model pentru elevii săi, Georgiana își asumă nu doar predarea materiei, ci și misiunea de a inspira și motiva elevii să-și depășească limitele. Mai multe despre Georgiana și cariera ei, modul de predare și elevii pe care i-a întâlnit, despre sistemul educațional și viitorul acestuia, în acest interviu.
Georgiana, ne spuneai că pasiunea ta pentru matematică a fost una timpurie. Cum a arătat pe parcursul timpului relația ta cu această știință? Când și cum ți-ai dat seama că îți va deveni carieră?
Poate sună ca un clișeu, dar pentru mine, matematica a fost dragoste la prima problemă rezolvată. Încă de mică, am fost fascinată de cifre, exerciții de logică și de matematică în general. Decizia de a urma această carieră a venit devreme, în clasa a V-a, inspirată fiind de profesoara mea de atunci, doamna Luisa Marcu, de la Școala din Moroieni, un mic oraș din județul Dâmbovița. Datorită ei, am început să visez: să intru în clasă cu catalogul, să predau și să acord note. Și nu a fost doar un vis, iată-mă astăzi, de peste 20 de ani la catedră, cu un doctorat în matematică și statistică și încă foarte pasionată de ceea ce fac.
Cum ți-ai descrie începutul carierei? Îți amintești prima zi la catedră? Cum ai spune că ai evoluat profesional, în toți acești ani și care au fost factorii care ți-au marcat această călătorie?
Când am debutat ca profesor, eram ca și acum, plină de entuziasm, dar și de emoții, mai ales în prima zi la catedră. Îmi amintesc perfect cum am intrat în clasă cu inima bătând puternic, dar și cu hotărârea clară de a face o diferență în viețile elevilor mei.
De-a lungul anilor, am evoluat profesional printr-o combinație de acumulare de experiență, atât în mediul academic de stat, cât și privat, auto-reflecție și dorința constantă de a mă perfecționa în științele exacte. Călătoria mea a fost ghidată în mare parte de feedback-ul elevilor, atât de la clasă cât și în cadrul lecțiilor private. Devine tot mai clar că fiecare generație aduce noi particularități și încerc constant să mă adaptez atât schimbărilor din mediul educațional, cât și cerințelor și nevoilor elevilor mei.
Ne-ai împărtășit că „un profesor nu doar predă, ci și inspiră și ghidează”. Cum faci tu asta în mod concret? Cum ți-ai dezvoltat aceste abilități atât de necesare unui cadru didactic? Au fost aspecte care ți-au venit firesc sau unele la care ai lucrat și pe care le-ai rafinat de-a lungul călătoriei?
Așa este, și cred cu tărie că anumiți profesori ne sunt mentori și modele, depășind adesea ceea ce este scris în manuale. Secretul meu constă în abordarea personalizată: ascult nevoile și dorințele elevilor și îmi ajustez metoda de predare pentru a le stimula curiozitatea și a răspunde întrebărilor lor. Mediul de învățare trebuie să fie inspirator și constructiv, astfel încât fiecare elev să se simtă valorizat și motivat să învețe.
Aceste abilități poate nu mi-au venit întotdeauna firesc. Am lucrat intens la ele pe parcursul carierei mele. Am participat la cursuri de formare continuă unde am obținut trei certificări Cambridge, am studiat metode pedagogice specifice predării în limba engleză și am căutat constant modalități de a-mi îmbunătăți abilitățile de predare.
Până la urmă și profesorul îndeplinește uneori rolul de elev.
Bazat pe relația ta cu elevii, ce calități consideri că trebuie să aibă un profesor bun? Ce crezi că nu trebuie să îi lipsească acestuia pentru a fi îndrăgit de discipoli, iar materia sa să fie mai ușor de asimilat?
Din experiența mea, un profesor bun este creativ, pasionat, empatic și răbdător. Dar nu numai, nu există o rețetă perfectă.
Când vine vorba de copii, lecțiile trebuie să fie interesante și interactive, deoarece ei se plictisesc rapid și este dificil să le menții atenția. Mie îmi place să găsesc conexiuni între matematică și viața cotidiană și să le ofer exemple relevante. De asemenea, cred că este important să ne arătăm pasiunea pentru materia pe care o predăm, entuziasmul nostru poate fi adesea contagios și îi poate motiva pe elevi să învețe mai activ.
Se vorbește foarte des în ultimul timp despre diferența dintre generații și se mizează pe ideea conformă căreia există o oarecare decădere. Ce părere ai despre generațiile viitoare? Ce consideri că le este caracteristic? Unde excelează și unde mai au de lucrat?
Cred că diferențele între generații sunt adesea exagerate, iar tehnologia joacă un rol esențial în această percepție.
Pe de o parte, accesul la informație la doar un click distanță este un avantaj enorm pentru elevi și pentru noi, profesorii. Pe de altă parte, este și devine din ce în ce mai mult, o sursă majoră de distragere a atenției.
Nu consider că generațiile viitoare sunt caracterizate de decădere. Din contră, eu îi văd pe elevi ca fiind mai curioși, entuziaști și dornici în a se dezvolta. Energia și entuziasmul lor pentru viitor sunt contagioase și mă inspiră adesea și pe mine. Mă simt privilegiată să fiu alături de ei în această călătorie și să le ofer sprijinul meu în procesul de a-și atinge obiectivele.
Truth, Transparency & Trust, am putea spune că sunt unele dintre ingredientele unei relații sănătoase elev-profesor. Cum te raportezi tu la acestea în relația cu elevii tăi? Ne poți oferi câteva exemple, în care fiecare dintre aceste atribute a contribuit la consolidarea relației?
Catedra este ca o a doua casă pentru mine, iar elevii îmi sunt ca niște copii, de aceea acord o importanță deosebită construirii unei relații solide cu ei. Îmi doresc ca, atunci când ei pășesc în sala de clasă sau la centrul de pregătire, să simtă că vin la o întâlnire cu prietenii unde descoperă lucruri noi și interesante despre matematică și statistică și nu ca pe o povară.
Cei 3 T, cum îi numesc eu, sunt niște ingrediente care cred că nu ar trebui să lipsească din manualele de pedagogie. Vă pot spune și cât de simplu le aplic: Onestitate – le ofer elevilor feedback sincer și constructiv, astfel încât să știe clar unde se află și ce pot îmbunătăți. Asigur transparența, explicând criteriile de evaluare și așteptările pentru a evita orice confuzii. Încrederea – cred că se dezvoltă într-un mediu deschis și sigur, de aceea îmi încurajez elevii să se simtă liberi să pună întrebări și să își exprime ideile fără teama de a fi judecați. Această dinamică pe care o construiesc cu ei ne permite să colaborăm eficient și să construim o bază solidă pentru ca elevii să își atingă obiectivele.
Care ai spune că sunt rezultatele unei astfel de abordări și ce ai observat de-a lungul timpului în cazul elevilor tăi?
Am observat că elevii mei devin mai încrezători în propriile abilități, iar faptul că sunt validați și își cunosc punctele forte, dar și pe cele slabe îi ajută să fie implicați mai activ în procesul de învățare. Aceste lucruri conduc firesc la performanțe mai bune, rezultate excelente la evaluări și capacitatea lor de a se evalua critic pentru a-și urmări progresul cu o mai mare claritate.
Cum câștigi încrederea elevilor tăi și cât de transparentă ești cu aceștia în ceea ce privește capacitatea și aptitudinile lor?
În primul rând, le acord încredere eu lor și îi tratez cu răbdare și respect.
„Încrederea lor în mine vine ca o reacție la faptul că se simt înțeleși, apreciați și în siguranță.”
Dacă nu au înțeles, întreabă. Dacă nu au putut lucra, îmi spun deschis. Nu este loc de secrete și jenă în relația noastră, suntem ca un antrenor și atletul care se pregătește de o provocare majoră. Suntem o echipă. Evident că sunt deschisă cu ei și le spun când au lacune și îi îndrum să devină mai buni.
Legat de transparență, ne poți împărtăși câteva dintre problemele care consideri că există în sistemul educațional românesc? Care ai spune că este „adevărul” din spatele sistemului educațional? Care ar fi principalele soluții și de unde consideri că ar trebui să pornească acestea?
Cred că în sistemul public de învățământ este o presiune mare pe profesori, de a livra mult într-un timp scurt, unor clase cu mulți elevi. Din experiența mea ca dascăl, pot să vă spun că este nevoie de timp pentru ca informația să se așeze, de multă muncă la clasă și individuală. Multe școli au elevii în trei ture, numărul de minute dedicat unei lecții este scurt. Când ai 30 de elevi într-o clasă, pare foarte greu, dacă nu imposibil, să răspunzi tuturor întrebărilor lor.
Cât despre munca individuală, este dificil pentru elevi să lucreze fără ajutor, iar părinții sunt foarte ocupați. Iată cum, în timp, se creează lacune care se măresc de la an la an și copiilor le este din ce în ce mai greu să țină pasul, mai ales la anumite materii, cum este matematica.
Nu știu care ar fi soluția: probabil că ideal ar fi ca școlile să lucreze cu un singur schimb, lecțiile să aibă o oră, fiecare clasă să aibă cel mult 20 de elevi, iar după cursuri, elevii să aibă acces la grupuri de studiu cu profesori îndrumători, un fel de after-school unde să lucreze temele. Cred că acest tip de sistem este imposibil de susținut de către statul român în acest moment.
Cum vezi viitorul sistemului educațional din perspectiva încrederii și transparenței? Crezi că aceste valori vor deveni mai greu de menținut odată cu avansarea tehnologică sau consideri că tocmai acestea ar trebui să fie motorul educației? De ce?
Fără relația de încredere între profesori, elevi, părinți și instituții, actul educațional este imposibil. Iar transparența, mă refer aici la claritatea, notarea și comunicarea informațiilor, este esențială, deși poate deficitară în sistemul românesc, foarte puțin digitalizat și destul de rigid. Deși tehnologia oferă oportunități extraordinare pentru educație, cum ar fi accesul la informații și metode de învățare personalizate, aceasta aduce și provocări, cum ar fi riscul de confuzie sau manipulare a informațiilor.
Pentru a asigura că educația rămâne un proces echitabil și corect, așa cum este normal să fie, cred că trebuie să folosim tehnologia ca un instrument pentru a întări încrederea.
Acum, la final, dacă ar fi să sumarizezi întreaga ta experiență profesională în câteva cuvinte, ce ne-ai spune? Despre parcursul tău, momentele de mândrie, elevii pe care i-ai cunoscut și îndrumat etc.
Un dicton care cred că sumarizează cel mai precis activitatea mea este cel al lui Grigore Moisil: „Matematician nu este cel ce știe matematică, ci cel ce creează matematica”. Chiar dacă nu am avut un plan bine conturat de la începutul carierei mele, pasiunea a fost cea care mi-a ghidat pașii. Această dedicare pentru matematică și statistică m-a condus la o carieră de peste 20 de ani în învățământ. Am avut privilegiul de a întâlni multe generații de elevi, toți copii buni, isteți și entuziaști, gata să mute munții din loc.
„Le mulțumesc că mi-au permis să-i îndrum și să-i inspir, iar la rândul lor, ei m-au ajutat să devin un profesor mai bun.”
Am avut parte de multe momente de mândrie, de la mesajele și telefoanele elevilor care îmi spuneau că au intrat la facultatea dorită, până la reușite remarcabile, cum ar fi cea din 2019, când unul dintre elevii pregătiți de mine a obținut cea mai mare notă din lume la examenul A Level. Cred cu tărie că educația este un parteneriat între profesor și elev, și îmi doresc să am parte de multe alte astfel de succese până la finalul carierei mele. Elevii din România merită, la fel ca cei din întreaga lume, acces la educație de cea mai bună calitate.
Un moment din carieră în care te-ai simțit timeless: O fostă elevă mi-a scris că lecțiile cu mine au inspirat-o să urmeze și ea o carieră în matematică.
În ce stadiu este marele tău vis? – Încă în etapa de idee, momentan îmi concentrez atenția pe activitățile de la centru.
Un principiu matematic pe care îl aplici în viața de zi cu zi: Principiul optimizării atunci când îmi organizez timpul, caut cea mai eficientă cale de a-mi îndeplini toate sarcinile zilnice.
Ceai sau cafea? – Întotdeauna cafea.
Primul lucru pe care îl faci când intri în clasă: Zâmbesc, încercând să le transmit elevilor mei energie pozitivă.
–
Redactor: Mara Lazăr
–
Interviul face parte din ediția print The Woman 2024-2025 – TRUST & TRANSPARENCY. Aceasta poate fi achiziționată de aici.