Festivalul Internațional Shakespeare Craiova are loc între 21 și 31 mai 2026. În cadrul acestuia, coregrafa și dansatoarea belgiană Ina Broeckx, alături de coregraful italian Walter Matteini, prezintă o reinterpretare profund contemporană a tragediei Hamlet, construită integral prin dans, emoție și corporalitate. Împreună, cei doi artiști, cofondatori ai companiei ImPerfect Dancers Company, transformă universul shakesperian într-un spațiu al memoriei, al tensiunii interioare și al fragilității umane, în care corpul devine purtătorul principal al sensului.
Dansul ca limbaj al invizibilului
Pentru Ina Broeckx, dansul nu este o ilustrare a textului, ci o cale directă de acces la straturile emoționale profunde ale operei lui Shakespeare. Ea explică faptul că Hamlet este mai mult decât o piesă, este „un labirint emoțional”, în care coexistă frica, dorința, singurătatea și contradicția.
„Pentru noi, dansul are extraordinara capacitate de a exprima ceea ce cuvintele, de multe ori, nu pot”, afirmă ea, subliniind că mișcarea permite accesul la ceea ce rămâne invizibil în limbaj. În viziunea ei, coregrafia nu înlocuiește textul, ci îl adâncește: îndoiala devine greutate în corp, memoria devine repetiție, iar doliul se transformă în absență fizică.
Fragilitatea ca formă de putere
În limbajul artistic, vulnerabilitatea nu este niciodată slăbiciune, ci o formă intensă de adevăr scenic. Ea respinge ideea unei fragilități decorative și o transformă într-un nucleu de forță emoțională.
„Noi nu vedem fragilitatea ca pe o slăbiciune”, spune ea, explicând că dansatorii lucrează permanent în contrast: control și abandon, tensiune și prăbușire, apropiere și respingere. Un gest mic, tremurat, poate avea aceeași intensitate ca o mișcare amplă, dacă este autentic.
Corpul și identitatea fragmentată
În această viziune, identitatea nu este fixă, ci fragmentată și instabilă. Corpul devine un câmp de tensiune între rolurile sociale și adevărul interior. Prin repetiții, lucrul în oglindă și secvențe de izolare, coregrafia explorează dizolvarea sinelui sub presiune. Chiar și în grup, personajele pot rămâne profund singure, iar această singurătate devine una dintre temele centrale ale spectacolului.
Memorie, dorință și conștiință
Pentru Ina Broeckx, dansul este un mod de a da formă emoțiilor invizibile. Memoria apare în gesturi recurente, dorința în atracție și distanță, iar conștiința în tensiuni fizice nerezolvate. Ea subliniază ideea că trupul păstrează tot: emoțiile, traumele, dorințele reprimate. În acest sens, dansatorii poartă în ei „urme” emoționale care devin vizibile prin mișcare.
Dansul ca experiență emoțională directă
Prin eliminarea centralității cuvântului, spectacolul devine o experiență mai directă și mai universală. Dansul permite publicului să simtă, nu doar să interpreteze.
„Prin dans, Hamlet devine mai puțin despre interpretare intelectuală și mai mult despre recunoaștere emoțională”, explică ea, subliniind că spectatorii pot recunoaște instinctiv frica, pierderea, tandrețea sau cruzimea.
Ofelia ca nucleu emoțional
În această reinterpretare, centrul emoțional al spectacolului este o tânără care se identifică cu Ofelia. Această perspectivă transformă întreaga poveste într-o experiență subiectivă, intimă și psihologică. Ofelia nu este un simbol al fragilității, ci o prezență complexă, care absoarbe și reflectă lumea din jur.
Fragilitatea feminină reimaginată
În viziunea Inăi Broeckx, Ofelia este departe de stereotipurile clasice. Ea nu este redusă la inocență sau nebunie, ci este o ființă emoțională complexă. Corpul ei devine un spațiu în care coexistă dorința, reprimarea, tandrețea și violența emoțională. Ofelia nu este doar privită, ci privește și ea, absorbind lumea din jur.
Procesul creativ și imaginea inițială
Procesul creativ a pornit de la o imagine simplă: o tânără care citește singură. Această imagine nu este doar un gest, ci o formă de refugiu emoțional. Din această scenă inițială s-a născut tema sufocării interioare, a unei lumi în care emoțiile, amintirile și dorințele se suprapun până la dizolvare.
Ambiguitate, ezitare și tăcere
Coregrafia evită intenționat reprezentarea literală a emoțiilor. În loc să explice, creează spații deschise în care publicul poate proiecta propriile trăiri. Ezitarea este profund fizică, iar tăcerea și nemișcarea devin forme de intensificare a prezenței și vulnerabilității.
Iubire, cruzime și limbajul corpului
Una dintre tensiunile esențiale ale spectacolului este relația dintre iubire și cruzime. În viziunea coregrafică, iubirea nu este niciodată pură, ci conține posesivitate, frică și uneori violență. Limbajul scenic construit de cei doi artiști este visceral și intim, iar respirația devine parte din partitura coregrafică.
Hamlet ca experiență colectivă și rezonanță emoțională
În final, spectacolul se îndepărtează de ideea unui Hamlet strict individual și devine o experiență umană colectivă. Povestea este filtrată prin sensibilitatea Ofeliei și deschisă către experiențe universale: singurătate, dorință, fragilitate, manipulare și pierdere. Ina Broeckx își dorește ca publicul să nu plece doar cu o înțelegere intelectuală, ci cu o rezonanță emoțională profundă. „Sperăm ca publicul să fie atins emoțional, nu doar stimulat intelectual”, spune ea, subliniind că adevăratul succes al spectacolului este acea emoție greu de numit, dar imposibil de uitat.
Dacă Shakespeare ar vedea această versiune dansată a lui Hamlet, Ina Broeckx crede că ar fi surprins de forța cu care corpul poate păstra esența operei fără cuvinte. Pentru ea, corpul este un arhivator al emoțiilor umane: „Corpul își amintește trauma, iubirea, frica, dorința, rușinea, tandrețea”. În acest sens, dansul devine o poezie fizică, scrisă direct în emoție și materie vie.
–
Festivalul Internațional Shakespeare Craiova are loc între 21 și 31 mai 2026. Pe parcursul a 11 zile, orașul devine o scenă extinsă, iar tema „WILL matters / Voința naște materie” propune publicului o reflecție asupra voinței ca forță care creează și pune în mișcare imaginația.
Inițiat în 1994, de vizionarul Emil Boroghină, Festivalul Internațional Shakespeare Craiova este cel mai important festival tematic din lume. De-a lungul timpului, a reunit la Craiova creații shakespeariene semnate de Peter Brook, Robert Wilson, Robert Lepage, Eugenio Barba, Thomas Ostermeier sau Yukio Ninagawa și companii din peste 70 de țări, contribuind la recunoașterea orașului ca punct de întâlnire pentru estetici și practici teatrale de renume mondial.
–
Editor: Antonia Bogdan