Alexa Vîlcan este fondatoarea Bloom The World și inițiatoarea proiectului „Masa care Unește”, o inițiativă menită să aducă oamenii împreună și să creeze experiențe memorabile în jurul mesei. Povestea ei începe în 2013, când a deschis Garage Flowers, o mică florărie în garajul casei părintești, unde a început să creeze buchete și să organizeze evenimente. În 2019, dorința de a conecta oamenii în mod diferit a determinat-o să organizeze mese în aer liber, în grădina casei, alături de prieteni și cunoscuți. Trei ani mai târziu, în 2021, a decis să „plimbe” mesele Bloom prin cele mai frumoase locuri ale României, transformând fiecare întâlnire într-o experiență unică.
„Prima masă Bloom am întins-o la Cascada Pisoaia, în ianuarie, pe frig și ceață. După această masă, am realizat că ceea ce fac înflorește lumea, și așa a luat naștere Bloom the World.”
Proiectul „Masa care Unește” se pregătește acum să stabilească un record mondial: pe 13 septembrie, Alexa și echipa sa vor întinde cea mai lungă masă din materiale reciclabile, de 2,7 kilometri, care va înconjura Cetatea Alba Iulia și va găzdui 10.000 de persoane. La eveniment va fi prezentă și echipa Guinness World Records, însă acesta urmărește nu doar stabilirea unui record, ci și promovarea orașului și a hub-urilor culturale care se dezvoltă în România.
De la întâlniri intime în natură, cu artiști și artizani locali, până la evenimente lunare în locații spectaculoase din întreaga țară, Alexa transformă fiecare masă într-o celebrare a comunității, frumuseții locurilor și legăturii dintre oameni. Mai multe despre cum reușește să facă asta, ne-a împărtășit în acest interviu.
De unde-și ia acest proiect numele și înspre ce îți dorești să conducă acesta?
Lună de lună, am întins masa într-un loc inedit, în natură, și am adunat în jurul ei artiști, producători locali și oameni din comunitățile respective. Am început să descopăr România și oamenii ei într-un alt mod – un mod în care frumusețea locurilor și a oamenilor mi-au stârnit tihna, curiozitatea și dorința de a promova atât țara, cât și pe cei care o fac specială. Până în prezent, am întins peste o sută de mese în locuri neașteptate – la cascadă, pe râu, pe un lac înghețat sau pe vârf de munte – mese la care au participat, gratuit, sute de oameni în primii trei ani.
Spune-ne, te rog, ce loc consideri că ocupă mesele împreună în viețile comunităților și de ce sunt ele importante?
Când ne naștem, suntem puși pe masă. La sfârșitul vieții, tot pe o masă ajungem. Iar între aceste două momente, zi de zi, ne petrecem o bună parte din timp tot în jurul mesei.
„La masă nu doar mâncăm – la masă învățăm, negociem, muncim, luăm decizii. La masă se întâmplă o sumedenie de lucruri.”
Masa este omniprezentă în viețile noastre și, de multe ori, tot la masă încep și se încheie etape importante.
În copilărie, masa alături de familie avea o semnificație aparte. Ne strângeam zilnic în jurul ei, ne sfătuiam, povesteam. Era momentul în care eram cu toții împreună – cu bune și cu rele, ca în orice familie.
Ce încerc să fac prin mesele Bloom și, mai nou, prin Masa care Unește este exact asta: să adun oamenii împreună, să creez o atmosferă de sărbătoare, un loc în care ne regăsim tihna, redescoperim România – oamenii și locurile ei – și ne bucurăm, pur și simplu, de aici și acum.
La fiecare masă e un pic din România, din tradițiile ei – dar împletim trecutul cu prezentul, prin decor, mâncare, artiști, muzică, prin tot ceea ce înseamnă o masă adevărată.
Care ai spune că a fost specificul fiecăreia dintre mesele organizate până acum? Ce din energia și specificul fiecăreia îți dorești să păstrezi și în cadrul mesei de pe 13 septembrie, din Cetatea Alba Carolina?
Fiecare masă Bloom are ca specific să evidențieze puternic locul în care este așezată. De exemplu, am întins masa în Peștera Meziad și am insistat mult ca oamenii să descopere acest loc și să viziteze România. La fel și la Lacul Sfânta Ana, unde am întins masa pe lacul înghețat, sau pe Muntele Mic, unde am dus masa cu elicopterul.
După fiecare masă, ne asigurăm că lăsăm locul așa cum l-am găsit – dar mai cunoscut pentru cei care încă nu au ajuns acolo. La fel ne dorim și cu Cetatea Alba Carolina: să fie descoperită și de alți oameni care încă nu au ajuns aici.
Pentru 13 septembrie pregătim o masă cu produse tradiționale românești, cea mai mare față de masă realizată din materiale reciclabile. Insistăm pe sustenabilitate și ne-am organizat astfel încât tot ce este pe masă să poată fi luat acasă de către participanți – de la flori, farfurii, mâncare etc.
Ne dorim tare să dăm ștafeta mai departe: adică noi primim acum o masă gratuită și îi invităm pe cei 10.000 de participanți să doneze, la rândul lor, o masă caldă pentru oamenii care au nevoie – și, în același timp, să lase în urmă curățenie și respect.
Povesteai, într-un interviu acordat anterior, că în Cetatea Alba Carolina, acest eveniment va avea loc între zidurile cetății, ceea ce mă conduce să te întreb – Ce înseamnă pentru tine să creezi spații de întâlnire în natură, printre cascade, dealuri sau râuri, și cum te schimbă pe tine personal aceste experiențe?
Masa în natură are o energie aparte: ai pământul sub picioare și cerul deasupra capului, stai la masă în aer curat, alături de oameni dragi. Odată ajuns afară, la masă, simți o stare de bine – ți se relaxează atât mintea, cât și sufletul. Ești curios de ce este în jurul tău, simți adierea vântului, mângâierea soarelui, te bucuri de acum și aici, simți libertatea.
În toți acești ani de umblat cu masa în spate pe dealuri, văi, munți, râuri și lacuri, am descoperit pacea, liniștea și am învățat, de fiecare dată, să trăiesc în prezent și, totodată, să apreciez și mai mult oamenii, natura și legătura strânsă dintre om și pământ.
După ce am dus masa cu elicopterul, am știut că urmează o nouă provocare pentru mine – și mi-am amintit de visul meu de a intra în Cartea Recordurilor. Și cum altfel, dacă nu cu o masă?
Prin prisma evenimentului de pe 13 septembrie, „Masa care Unește” se pregătește să devină cea mai lungă masă din lume din materiale reciclabile. Cum a „încolțit”, în mintea ta, ideea stabilirii acestui record? Ce semnificație are faptul că ai ales ca acest eveniment să se întâmple într-un loc încărcat de istorie, cum este Cetatea Alba Carolina?
Ideea de masă din materiale reciclabile a fost a celor de la Traust Construct și Dupex, oameni care au propus această idee minunată pe vremea când îmi erau străini, dar auziseră de proiect. Acum, le spun prieteni apropiați. Când au venit cu această propunere, am știut imediat că asta urmează să facem, că acesta este recordul, că toți împreună vom reuși, că mic cu mic se face mare.
Vremurile în care trăim sunt vremuri în care consumăm mult, însă e necesar să ținem cont că putem refolosi și adapta multe lucruri, că putem avea grijă de tot ce este în jurul nostru, că putem da noi utilități diverselor materiale folosite zilnic.
Și iată-ne construind o masă de 2,7 km, din europaleți și panouri Doka – toate materialele folosite la confecționarea mesei au mai fost utilizate anterior în alte domenii și urmează să fie refolosite din nou. Planul nostru este să folosim doar materiale care nu dăunează planetei.
Am trăit și copilărit „pe Cetate” – așa îi ziceam noi Cetății Alba Carolina. Am avut multe experiențe frumoase aici, iar din acest motiv am simțit că este locul ideal pentru o masă record: o cetate construită în 1715, un oraș în care a avut loc Marea Unire, oameni dragi alături, un spațiu care îți permite să faci un astfel de eveniment. Cumva, toate drumurile duc aici – în acest loc frumos, din inima României.
Fiecare masă aduce oamenii împreună, dar „Masa care Unește” este și despre durabilitate, fiind realizată din materiale reciclabile. Ce mesaj speri să transmită participanților despre grijă pentru mediu și responsabilitate comunitară?
Mesajul mesei este că toți împreună vom reuși ceea ce ne propunem, că un singur om nu poate face ceea ce pot realiza mai mulți oameni, laolaltă. Furnizorii, sponsorii și partenerii – toți formează o echipă, chiar dacă sunt foarte diverși și diferiți. Avem producători locali alături de multinaționale, floriști lângă IT-iști – este o diversitate frumoasă, unită de un scop comun: să întindem o masă atât de mare și să o oferim gratuit celor 10.000 de oameni.
E incredibil cum 1.000 de oameni își unesc forțele pentru ca acest vis să devină realitate, și sunt dedicați să lucreze împreună, ca o echipă, pentru ca în final să avem o experiență minunată la Alba Iulia.
Știu că la acest eveniment, mâncarea va fi servită pe farfurii în ediție limitată, care devin amintiri ale participării la record. Ce înseamnă pentru tine că oamenii vor pleca acasă nu doar cu experiența, ci și cu o dovadă fizică a comunității pe care au creat-o împreună?
Când masa se încheie, fiecare pleacă acasă chiar și cu farfuria – o farfurie realizată din ceramică reciclată. Este o dovadă clară că nu ne dorim să generăm risipă, ci să oferim o utilitate amintirii faptului că am împărțit o masă cu 10.000 de oameni.
Organizarea unei mese de 2,7 km nu este doar logistică, ci și o provocare emoțională. Care sunt cele mai valoroase lecții despre răbdare, încredere și colaborare pe care le-ai învățat în această călătorie?
„Până în acest moment, după doi ani de pregătiri, cea mai importantă lecție învățată este că există omenie în oameni, că putem conta unii pe alții, că toți ne dorim să trăim în tihnă și pace pe acest pământ.”
Dovada este faptul că atâția oameni își pun umărul, se implică, vin cu idei și acțiuni voluntare – toți își doresc o lume mai bună, unită, o lume pe care să o respectăm și de care să avem grijă.
De multe ori rămân fără cuvinte sau reacție când văd cum apare ajutorul exact de unde nu mă aștept. Sunt atât de mulți oameni de bine, care nu cer nimic în schimb – doar vor să facă bine.
Povestește-ne despre un moment de vulnerabilitate pe care l-ai trăit ca inițiatoare a acestei inițiative ambițioase. Cum l-ai transformat în motor pentru acțiune și creativitate?
În fiecare zi învăț lucruri noi și cunosc oameni cu povești faine de viață. Este reconfortant să fii înconjurat de astfel de personalități care îți insuflă încredere, relaxare, răbdare și bunătate. Sunt oameni pe care poți conta, chiar și pentru a face împreună o masă de 2,7 km – practic, cu ei, imposibilul devine posibil.
Sunt oameni care au valori și principii sănătoase și care își pun la dispoziție timpul și resursele. De la ei înveți zilnic că se poate, împreună, și simt că vom reuși. Este foarte clar că împreună se găsesc soluții la orice și că nu există „nu se poate”.
În spatele acestei mese sunt 1.000 de oameni care fac totul; ei sunt cei care dau viață acestei mese, care ne fac viața mai frumoasă și mai bună, și care ne învață că, înainte de orice, e nevoie să fii om.
Dincolo de cifre, ce simbolizează pentru tine personal această masă uriașă?
Pentru mine, personal, simbolul acestei mese este că nu contează cine ești, cu ce te ocupi sau de unde vii, pentru că într-o comunitate, alături de oameni diferiți de tine, poți face miracole și poți lăsa ceva bun în urmă. Totodată, pornești la drum cu un bagaj impresionant de înțelepciune, învățată de la fiecare om cu care interacționezi.
Care este cel mai emoționant feedback pe care l-ai primit de la participanții la evenimentele tale, unul care ți-a reamintit de ce continui chiar și atunci când este dificil?
De când întind aceste mese, cel mai des participanții și echipa spun că au parte de liniște, de tihnă – atât cu ei înșiși, cât și cu natura și oamenii din jurul lor.
„Cred că asta ne dorim, de fapt: să fim bine cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară. Drumul nu este ușor, însă asta este puterea prezentului, de acum și aici.”
În final, dacă ar fi să lași un mesaj celor 10.000 de persoane care se vor așeza la „Masa care Unește” pe data de 13 septembrie, în Cetatea Alba Carolina, ce ai vrea să simtă și să înțeleagă despre puterea comunității, a artei și a trăitului împreună?
Mesajul Mesei care Unește este că suntem toți uniți, că suntem toți oameni, că avem aceleași nevoi și dorințe, că împreună putem face lumea mai frumoasă, că este important să avem grijă de noi, dar și de natură, și, în același timp, să ne respectăm și să lăsăm după noi bine și pace. 😊
Ce înseamnă, pentru tine, „acasă”:
Acasă, pentru mine, este o masă în natură alături de oameni, cu voie bună și râsete.
Un miros care-ți aduce Liniște:
Mirosul de liniște este iarba proaspăt cosită.
Un gust care-ți amintește de copilărie:
Gustul copilăriei este gustul de mămăligă.
Un loc din România unde visezi să întinzi următoarea masă:
Următoarea masă pe deal în satul bunicilor, Bucerdea Vinoasa.
Ce nu lipsește niciodată de pe masa ta:
Voia bună.
_
Editor:
Credit foto: Arhiva Alexei.