Crescută într-o familie de antreprenori, a învățat de timpuriu lecții fundamentale despre responsabilitate, decență și respect, dar și despre valoarea muncii și a implicării în afaceri. Dorința de a contribui la business-ul familiei au conturat drumul său profesional în industria materialelor de construcții.
Alexandra a trecut treptat de la observație și implicare parțială, la preluarea responsabilităților proprii în magazinul pe care azi îl conduce, gestionând zilnic relațiile cu clienții și provocările specifice domeniului. Spirituală și pozitivă, ea consideră că motivația vine din interior și că orice obstacol poate fi transformat într-o oportunitate de creștere.
Alexandra, cum te-ai descrie pentru cineva care nu te cunoaște? Ce ne poți spune despre tine?
Aș putea începe prin a spune ca aparențele, de multe ori înșală, iar pentru cine nu mă cunoaște, probabil ca ar fi greu de crezut că sunt o persoană foarte empatică, cu un suflet mare, și că mereu încerc să aduc un zâmbet pe buze, fie el comercial sau pentru persoanele dragi.
Cum a fost pentru tine să crești într-o familie de antreprenori? Ce ai învățat încă din copilărie de la părinții tăi?
În copilărie mi-a fost greu să înțeleg sacrificiile pe care părinții mei le-au făcut pentru mine și fratele meu. Într-adevăr, au reușit să investească în educația mea și în foarte multe activități extrașcolare. Dar am fost un copil care a observat mult, și a pus în practică ulterior.
Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat de la ei când eram mică au fost decența, respectul și responsabilitatea. Mai apoi am dezvoltat spiritul antreprenorial și capacitatea de a mă descurca în orice situație.
Cum arată drumul tău profesional până în prezent? Cum ai ales domeniul? Ce studii ai urmat?
Crescând în acest domeniu și observând cât de multă muncă și stres necesită, am ales inițial să urmez pedagogia, iar mai apoi a venit visul meu de a-mi deschide un restaurant. Iubesc să gătesc și mi-am dorit să urmez cursuri de perfecționare în bucătărie. Însă în timpul facultății, am avut două experiențe în Statele Unite ale AMERICII în programul „Work and Travel”, unde această pasiune pentru gătit și servit oamenii s-a amplificat.
Ajunsă acasă, îmi doream acest lucru, însă am ales să contribui în continuare la afacerea familiei, deoarece nu am simțit că sunt pregătită să o iau pe acel drum încă. Așa că a rămas o simplă pasiune, pe care o pun în practică uneori, gătind cina pentru mine și prietenii mei acasă.
Cum ai decis că îți dorești să lucrezi la business-ul condus de tatăl tău? Ai știut dintodeauna că vei face asta sau a fost o decizie venită pe parcurs?
Îmi ajut familia în această afacere de când mă știu. Chiar dacă nu constant, îmi petreceam verile ajutând pe la magazine, urmând mai apoi să preiau eu unul dintre ele.
Cumva, pe parcursul anilor, am ajuns să apreciez această afacere, deoarece mereu eram implicată indirect în discuțiile și deciziile părinților mei. Am învățat în timp, am preluat în timp, și învăț constant câte ceva, trecând prin experiențe zilnic la muncă.
Nu mi-am dorit să lucrez în acest domeniu. Dar am luat această decizie datorită perspectivei viitorului meu, dar și al fratelui meu. Am preluat atribuțiile ușor, iar ai mei au reușit să mă responsabilizeze fără să simt presiune.
Cum a fost tranziția de la a cunoaște domeniul din perspectiva familiei, la a lucra efectiv în companie? Care au fost provocările la început și cum le-ai depășit?
Dorința de libertate versus dorința de responsabilitate. Aceasta a fost cea mai mare provocare pentru mine. Simțeam ca sunt uneori prea tânără să mă implic în felul în care ai mei o fac. Îmi doream să ies, să mă distrez și probabil nu știam cum pot să echilibrez balanța.
Tranziția a fost foarte fină, am simțit ca nu pot să nu mă implic, și mereu voiam să ajut. Dar am pus singură presiune pe mine de multe ori și probabil nu a fost necesar, deoarece a venit totul de la sine ulterior.
Care sunt atribuțiile tale astăzi? Cum arată o zi de muncă pentru tine?
Principala mea atribuție este gestionarea propriului magazin. O zi la muncă înseamnă verificarea mărfii, completarea lipsurilor și fuga cu actele. Pauza de cafeluța în timpul zilei este nelipsită, iar mai apoi pun comenzi și servesc clienți.
Dacă este nevoie, sunt prezentă și la celelalte puncte de lucru sau îmi ajut mama și îi preiau câteva din atribuțiile.
Cum reușiți să păstrați acel echilibru între viața personală și cea profesională? Au existat momente când problemele de la muncă v-au afectat acasă sau invers?
Acest lucru a fost unul dintre cele mai dificile pentru mine, deoarece simțeam ca viața personală nu mai există dacă sunt implicată 100%, în felul în care părinții mei sunt. De aceea am avut mereu reticența și dorința de a încerca altceva.
Dar în prezent, consider ca am reușit să îmi fac propriul program și să găsesc un ritm în care gestionez lucrurile și timpul, așa încât să nu simt că mă pierd în muncă.
Nu pot spune ca am lăsat problemele de la munca să îmi afecteze viața personală. Rareori îmi „port” problemele în afara programului. Și cred că asta este cheia pentru echilibru.
Industria materialelor de construcții este adesea percepută ca un domeniu „masculin” și solicitant. Cum ai resimțit tu aceste dificultăți și cum te-ai adaptat?
Mama. Ea a făcut lucrul acesta ușor pentru mine, să îl privesc ca pe o muncă ușoară, care într-adevăr, este percepută „masculină”, dar gestionarea cu siguranță este ținută în frâu de o femeie puternică. Cel mai bun exemplu este ea, care la un metru și puțin (cu tocuri cu tot) reușește să mențină gestiunea, să se asigure ca totul merge ca pe roate. Tata a preluat greul, distribuția și negocierea. Aici mai am de învățat, recunosc. Acum nu îl mai văd ca un domeniu masculin.
Anii de lucru cu oamenii au contribuit foarte mult în cunoașterea materialelor, și la ce folosesc acestea. Am învățat mult mai mult decât citind pe spatele produselor.
De unde îți iei motivația și cum reușești să gestionezi momentele dificile din jobul tău?
Motivația vine din interior. Sunt o persoană foarte spirituală și nu îmi place deloc negativismul. Mereu mă ambiționez singură și cu siguranță nivelul de optimism pe care l-am dobândit manifestând mă ajută în orice situație. Gândirea mea este simplă: orice se întâmplă este în favoarea mea și a dezvoltării mele. Și mereu se întâmplă lucrurile ca eu să fiu bine și să mă simt bine.
Când mă aflu într-un moment dificil, îmi place să reflectez și să mă consult cu persoane din exterior. Niciodată nu consider ca a cădea într-un impas este o soluție. Îmi place să mă las ajutată dacă simt ca nu pot să gestionez o situație, și mereu o scot la capăt.
Cum ai descrie industria materialelor de construcții la momentul actual? Dar evoluția acesteia în viitor?
Această industrie nu ar putea declina, din punctul meu de vedere. Construcțiile sunt constante, toată lumea visează la o locuință, își dorește o casă, sau inclusiv să renoveze un apartament.
Din punct de vedere al pieței, da, competiția există. Dar este foarte important să urmărești cererea și să oferi mereu în funcție de preferințele clienților.
Pe viitor, consider ca se poate ajusta, pe măsură ce prețurile cresc constant. Dar nu consider că acest domeniu are un termen limită.
Cum ai motiva tu o tânără la început de drum care își dorește să înceapă o carieră în acest domeniu?
I-aș spune să nu renunțe chiar dacă pare dificil, chiar dacă este desconsiderată sau nu este luată în serios.
Oamenii au tendința să judece tinerii, dar mai ales o fată care lucrează în acest domeniu. I-aș spune să nu pună la suflet și să meargă înainte. Să se lase ajutată și să nu aibă orgoliu în ceea ce privește oamenii care vor sa îi spună cum e mai bine.
Ascultă omul, și ia doar informația care consideri ca te ajută.
Ce mașină conduci?
Mașina visurilor mele, marca Mercedes-Benz GLA.
De ce ai ales Mercedes-Benz?
Eleganța, este cea mai finuță și estetică marcă, pentru mine. Confortul și opțiunile sunt un alt aspect important pentru care mi-am dorit această mașină.
Dacă mașina ta ar avea un nume, care a fi acesta? De ce?
Masina mea are un nume din momentul în care am văzut-o. O cheamă GLAdis. Nu am o explicație, decât ca îmi place să îmi numesc lucrurile la care țin. Dar i se potrivește, toți prietenii mei o cunosc drept Gladis.
Care este cel mai frumos drum pe care l-ai parcurs la volanul mașinii tale?
Cu siguranță către Iași. Iarna, trecând zona Borșa, este ceva spectaculos. A fost un road-trip superb, cu priveliște de vis.
Ce ai cu tine întotdeauna în mașină?
Nelipsita trusă „I’m just a girl”, care conține parfum, un lipgloss, cremă de mâini, gumă și un pix.
–
Credit foto: Ștefi Ligia
–
Interviul face parte din suplimentul editorial The Woman 2025 – Femei puternice la volan, realizat în parteneriat cu ATP Motors. Acesta, împreună cu ediția print LESS INFLUENCE, MORE RELEVANCE, se poate achiziționa de aici.
Acest Mercedes-Benz poate fi regăsit in portofoliul reprezentantei autorizate ATP Motors, aici, alături de alte modele ale brandului: https://atp-group.ro/mercedes-benz.