Alice Protopopescu este artist bijutier, absolvind studiilor de Licență și Masterat la Universitatea Națională de Arte din București, specializarea Ceramică – Sticlă – Metal și fondatoarea brandului MONNUI.
Creațiile sale sunt inspirate de admirația pentru frumusețea naturii și de conștientizarea lipsei ei din peisajul urban, evidențiind impactul distructiv al dezvoltării asupra peisajelor naturale. Alice explorează intersecția dintre metal și sticlă, îmbrățișând efectele unice care apar din fuziunea lor și lucrează cu diferite tipuri de sticlă și argint și dă naștere unor combinații de forme organice și geometrice, abordate într-un mod experimental.
Am stat de vorbă cu Alice despre începuturile ei în industrie și cum și-a creat drumul, despre procesul de creație și ceea ce o inspiră și despre cum o fire creativă abordează antreprenoriatul. Citește-i povestea în interviul de mai jos.
Alice, cum a început pentru tine călătoria în lumea bijuteriilor?
Spre sfârșitul liceului, profesorul meu, pictorul Ion Pantilie, mi-a povestit despre opțiunile de studii de la UNArte, printre care se afla și secția Metal, unde puteam studia și bijuterie. A fost prima dată când am privit bijuteria ca pe un domeniu artistic în sine, nu doar decorativ. Am început să mă documentez mai mult, iar astfel am descoperit bijuteria contemporană și târgul Autor. Prima mea vizită la Autor a fost momentul în care mi s-a deschis o ușă către un univers complet nou, profund, conceptual, emoțional. De atunci, nu am mai privit înapoi.
În ce fel au influențat parcursul academic de la UNArte și specializarea în Ceramică – Sticlă – Metal abordarea ta artistică actuală? Cum vezi importanța studiului în acest domeniu?
La UNArte am învățat atât bazele lucrului cu metalul, cât și noțiuni esențiale despre formă, volum și echilibru compozițional. În paralel, studiile teoretice de anatomie, filosofie, estetică și istoria artei m-au ajutat să-mi structurez gândirea și să înțeleg în profunzime complexitatea procesului creativ.
Creația este un proces stratificat: de la idee, documentare și concept, până la experiment, încercări, eșecuri și, în cele din urmă, realizarea propriu-zisă a lucrării. Și uneori, chiar și atunci, simți că nu e finalul. Studiul m-a învățat să navighez acest parcurs cu răbdare, disciplină și curiozitate.
Lucrezi cu sticlă și metal, două materiale cu proprietăți foarte diferite. Cum abordezi această dualitate în procesul creativ?
Îmi place să mă gândesc la ele ca la două energii complementare. Sticla este fragilă, uneori imprevizibilă, și necesită o atenție specială, în timp ce metalul oferă structură, reziliență și stabilitate. În loc să le opun, caut mereu să le armonizez. Procesul implică multă adaptare, testare și o atenție constantă la felul în care cele două materiale „vorbesc” între ele.
Ce te atrage cel mai mult la lucrul cu aceste materiale? Care sunt cele mai interesante sau neașteptate efecte care apar?
Sticla are o capacitate uimitoare de a captura lumina, de a sugera mișcare și efemeritate. În contrast, metalul poate ancora o idee, o face tactilă și concretă. Această complementaritate mă fascinează.
Cele mai interesante momente apar atunci când sticla se comportă imprevizibil: apar bule de aer sau se produc reacții chimice între sticlă și metal. Aceste apariții devin uneori elemente definitorii ale piesei, adăugând un strat de autenticitate și unicitate.
De unde te inspiri? Există ceva anume: o stare, un loc, un obicei, care îți activează creativitatea?
Mă inspiră natura, în mod special elementele pe care, de obicei, nu le observăm la prima vedere – plante, ciuperci, licheni, forme microscopice, organisme fragile sau invizibile. Mă fascinează impermanența, creșterea, metamorfoza. În același timp, absența naturii în spațiul urban devine o sursă de reflecție care îmi influențează lucrările. Creativitatea mi se activează spontan, oriunde și oricând întâlnesc un element, o textură sau o formă care îmi atrage atenția.
Ce rol joacă experimentul în practica ta artistică? Ai avut surprize care ți-au schimbat complet direcția unei piese?
Experimentul este o parte esențială din procesul meu creativ. Multe piese se conturează pe parcurs, în funcție de modul în care reacționează materialele. De exemplu, apariția neașteptată a unei bule de aer poate influența forma finală a piesei. Uneori aleg să modific tăietura sau să schimb unghiul de șlefuire pentru a pune acel detaliu în valoare, alteori, o reacție chimică neașteptată, cum ar fi oxidarea metalului în contact cu sticla, devine atât de interesantă încât ajung să o caut și să o reproduc în mod intenționat. Astfel de surprize nu doar că schimbă direcția unei lucrări, ci îmi deschid și noi piste de cercetare artistică.
Cum decizi când o piesă este „gata”? Este mai degrabă un proces intuitiv sau unul calculat? Povestește-ne mai multe despre procesul prin care trece o bijuterie, de la idee la piesa finală.
Procesul este un mix între intuiție și decizie calculată. De cele mai multe ori, piesele se transformă în timpul lucrului, iar punctul final nu este mereu cel pe care l-am imaginat inițial. Încep cu o idee sau o direcție vizuală care mă interesează, apoi urmează o perioadă de explorare, în care testez comportamentul materialelor. În funcție de reacțiile pe care le obțin, ajustez proporțiile si detaliile. Uneori, o piesă „se oprește singură”, când simt că nu mai am nimic de adăugat sau de corectat fără să-i afectez esența.
Consider fiecare piesă sau colecție ca o expresie sinceră a ceea ce sunt în prezent, a ceea ce cunosc, simt sau mă preocupă în acel moment. În felul acesta, fiecare lucrare devine o etapă în evoluția mea artistică.
Spui că lucrările tale reflectă o apreciere profundă a naturii, dar și absența ei în spațiul urban. Cum se manifestă acest contrast în creațiile tale?
Acest contrast devine vizibil atât în alegerea formelor, cât și în stările pe care încerc să le transmit. Folosesc deseori structuri inspirate din natură, forme organice, fragmente care amintesc de micro-organisme sau ciuperci, dar le integrez în contexte care pot sugera izolarea, artificialul sau fragilitatea ecosistemului. Încerc să creez o tensiune între atracția pentru frumusețea naturală și conștientizarea pierderii ei în spațiul urban, unde absența vieții organice devine dureroasă.
Ce înseamnă pentru tine „abordare experimentală” în bijuteria contemporană? Ne poți oferi câteva exemple concrete în ceea ce privește procesul tău de creație?
Pentru mine, abordarea experimentală înseamnă libertatea de a nu ști dinainte ce formă va avea o piesă și curajul de a lucra cu necunoscutul. Înseamnă să permit materialelor să își spună povestea, chiar dacă asta presupune imperfecțiuni sau abateri de la plan.
De exemplu, am învățat să valorific reacțiile chimice spontane între metal și sticlă, sau să transform o eroare, cum ar fi o bulă de aer în sticlă, într-un element estetic central. Experimentul e modul meu de a descoperi lucruri noi, nu doar de a produce obiecte.
Cum reușești să te adaptezi antreprenoriatului, fiind o fire creativă? Ce îți vine cel mai greu și cum te-ai descrie ca antreprenor?
Antreprenoriatul este, pentru mine, o provocare continuă. Încerc să creez un echilibru între timpul dedicat cercetării și creației și nevoia de a gestiona partea practică: comunicare, promovare, organizare. Ceea ce îmi vine cel mai greu este să vorbesc despre propriile lucrări într-un limbaj comercial, fără să simt că le diluez mesajul. Mă străduiesc să păstrez autenticitatea și coerența între ceea ce fac și modul în care vorbesc despre procesul meu.
Ca antreprenor, aș spune că sunt încă în formare. Uneori haotică, alteori foarte determinată, învăț constant cum să-mi gestionez mai bine energia, timpul și resursele, fără să pierd esența a ceea ce mă face artist.
Cum a fost experiența din acest an la Autor International Contemporary Jewelry Fair? Cum simți că ajută astfel de inițiative?
Experiența de la Autor a fost intensă și revelatoare. Este un loc unde bijuteria contemporană este înțeleasă ca formă de expresie artistică, nu doar ca obiect decorativ. Interacțiunea directă cu un public curios, dar și cu alți artiști și profesioniști din domeniu, mi-a oferit o perspectivă mai largă asupra propriei practici. Astfel de evenimente creează conexiuni, deschid oportunități și validează demersurile experimentale. Pentru o scenă artistică în continuă formare, aceste inițiative sunt vitale.
Care ai spune că este rolul lor, raportat la industrie, comunitate și artiști?
Autor acționează ca un nod central care leagă industria, comunitatea și artiștii. Este o scenă exclusivistă unde abordarea funcțională și cea conceptuală fuzionează, oferind un nou mod de a înțelege și purta bijuteria contemporană.
Pentru industrie deschide perspective proaspete și oportunități de colaborare; pentru comunitate creează acces la bijuteria ca formă de artă prin târg, revistă, premii și o platformă digitală versatilă; pentru artiști pune la dispoziție un spațiu liber de exprimare, în care pot explora teme precum autenticitatea, diferențele culturale și estetica neobișnuită. În felul acesta, Autor devine un hub de idei, emoții și practici care extinde constant limitele bijuteriei contemporane.
Bijuteria preferată din colecțiile MONNUI: Broșa Captive No. 1 — pentru că este prima piesă născută din încercările mele de a fuziona metalul cu sticla.
3 cuvinte care te caracterizează: Curioasă, introspectivă, echilibrat-haotică. (Îmi port haosul cu ordine sau ordinea cu haos.)
Ce simți când cineva îți poartă creațiile? – Un amestec de recunoștință și uimire. E emoționant să știu că ceva născut dintr-un proces atât de personal poate deveni parte din povestea altcuiva.
Un loc în care îți dorești să ajungi: Mi-ar plăcea să ajung în Africa. Mă atrage profund diversitatea culturală, bogăția tradițiilor și simbolistica bijuteriei, care diferă de la o regiune la alta. Am o admirație sinceră pentru felul în care materiale locale, adesea organice, sunt transformate în obiecte cu valoare ritualică, estetică și identitară. Cred că aș avea multe de învățat și de descoperit.
Note to self: Continuă!
–
Redactor:
