Lider autentic, cu o energie pozitivă și o viziune clară asupra importanței incluziunii, echilibrului și siguranței în mediul organizațional, Ana Balea ocupă funcția de Facility Manager în cadrul Iron Mountain Romania. Cu o experiență solidă în domeniul SSM, Facility Management și Wellbeing, Ana a demonstrat constant că un spațiu de lucru este considerat sigur, atunci când se ține cont de ambele atribute: fizic și emoțional.
În centrul preocupărilor sale se află oamenii cu tot ce înseamnă nevoile, emoțiile și potențialul acestora. Ana este o susținătoare activă a egalității de șanse, a exprimării libere și a dezvoltării personale și profesionale, se implică în inițiative care sprijină diversitatea și incluziunea, nu doar din responsabilitate profesională, ci și din convingerea personală pe care o are.
Fie că susține echilibrul viață profesională – viață personală, inițiative dedicate părinților sau implicarea în grupuri de resurse pentru angajați (ERG-uri), Ana aduce mereu o perspectivă empatică, dar strategică în același timp.
Ana ne povestește astăzi despre ce înseamnă să fii Facility Manager, despre siguranța la locul de muncă, wellbeing, ce înseamnă mediu incluziv și ce presupune construirea lui. Mai multe despre viziune strategică, empatie și leadership autentic, în interviul următor:
Ana, cum te-ai descrie pentru cei care nu te cunosc? Care a fost drumul tău profesional și cum ai ajuns omul de astăzi?
Sunt Ana, și înainte de orice titlu sau rol profesional, sunt o femeie cu o dorință sinceră de a crea bine în jurul meu.
Pe plan profesional, am început într-un rol care îmbină sănătatea și siguranța la locul de muncă, cu speranța că pot avea un impact real în viața oamenilor. Am crescut pas cu pas, fără scurtături, dar cu foarte multă implicare, dedicare și o dorință constantă de a învăța.
Astăzi, în rolul de Facility Manager, am ocazia sa influențez pozitiv spațiul în care colegii mei lucrează, de la confortul biroului, până la siguranța psihologică, etica profesională și incluziune.
Drumul de până acum a fost plin de descoperiri frumoase despre cine sunt și ce contează cu adevărat pentru mine. Cred cu tărie că locul de muncă trebuie sa fie un spațiu în care ne simțim în siguranță să fim noi înșine, iar asta pornește și de la felul în care alegem să fim lideri. Eu am ales să fiu un lider empatic, atent si prezent.
Am devenit omul care sunt astăzi prin muncă, prin curiozitate, prin dorința de a învața lucruri noi și, mai ales, prin oameni. Am avut norocul să întâlnesc lideri care m-au susținut și care au contribuit la creșterea mea, așa că acum încerc, la rândul meu, să dau mai departe tot ce am primit.
Ești parte din echipa Iron Mountain de aproape 7 ani. Cum simți că te-ai transformat în această perioadă? Ce ți-a oferit compania, profesional vorbind?
Așa este, sunt parte din echipa IM de 7 ani, cu o pauză de 2 ani dedicată celei mai frumoase „misiuni”: concediul de maternitate. 🙂
Privind în urmă, simt că m-am transformat atât profesional, cât și personal. Am pornit la drum plină de entuziasm, dar nu știam încă ce potențial am sau dacă mă potrivesc cu rolul.
Compania mi-a oferit mai mult decât un loc de muncă, mi-a oferit un mediu în care am evoluat treptat, cu sprijin și încredere. Am trecut prin multe etape, iar fiecare rol a venit cu provocări care m-au ajutat să-mi descopăr punctele forte, dar și să devin conștientă de ceea ce am învățat.
Ceea ce a contat cel mai mult pentru mine a fost încrederea primită. Au fost lideri care au văzut potențial în mine și mi-au dat spațiu să cresc, atunci când aveam nevoie. Am învățat ce înseamnă leadershipul autentic, am descoperit cât e de importantă grija pentru oameni și câtă putere are empatia într-un rol de coordonare.
Privind înapoi, pot spune că nu sunt doar o versiune mai bună a celei care eram în urmă cu 7 ani, ci sunt o persoană cu valori mai bine conturate, mai conștientă de impactul pe care-l poate avea și mai motivată ca niciodată să construiască un mediu sigur și sănătos pentru ceilalți.
Ce face un Facility Manager? Ce ne poți spune despre munca ta, cu acțiunile și rezultatele sale?
De multe ori, când spun „Facility Manager”, oamenii se gândesc la cineva care gestionează aspecte legate de clădiri, birouri, poate chiar mobilier sau mentenanță. Și da, acestea sunt parte din rol. Dar în cazul meu, poziția vine cu o perspectivă mult mai largă și profundă, în care spațiul fizic este doar punctul de plecare.
Coordonez și aria sănătății și securității în muncă, pe care o abordăm integrat, nu doar din perspectiva riscurilor fizice, ci și prin prisma siguranței psihologice și a stării reale de bine a colegilor.
Misiunea mea este să creez un mediu de lucru sigur, echilibrat, funcțional și uman, unde colegii nu vin la birou doar pentru a-și îndeplini task-urile, ci se simt ascultați, respectați și protejați.
Gestionez, de asemenea, menținerea standardelor ISO de calitate și securitatea informației, pentru a ne asigura că avem un cadru de lucru solid, cu procese clare care pun accentul pe eficiență, responsabilitate și transparență.
Sunt responsabilă și de strategia de wellbeing a companiei noastre, un pilon important pentru cultura noastră organizațională. Asta înseamnă să aduc împreună inițiative care țin de sănătate mintală, work-life balance și incluziune.
Pe scurt, munca mea înseamnă sa am grijă de oameni, de spațiu și de cultura pe care o construim împreună. Este o muncă de echilibru și colaborare, dar mai ales una de profunzime umană.
Rezultatele se văd în sentimentul de siguranță al colegilor, în gradul de implicare și în încrederea reciprocă. Iar pentru mine asta e cea mai importantă reușită!
Cum definești tu un lider autentic și ce înseamnă, concret, acest tip de leadership în activitatea ta de zi cu zi?
Pentru mine, un lider autentic este, înainte de toate, un om care are curajul să fie el însuși, care conduce cu empatie, și care își asumă responsabilitatea nu doar prin rezultate, ci și prin starea de bine a celor pe care îi ghidează. Un lider autentic nu are nevoie să știe totul, dar are nevoie să asculte cu adevărat, să creeze spațiu pentru ceilalți și să fie prezent, nu doar fizic ci și emoțional.
În activitatea mea de zi cu zi, leadership-ul autentic înseamnă să fiu disponibilă pentru echipa și colegii mei, sa ofer claritate și susținere atunci când este nevoie. Înseamnă sa încurajez comunicarea deschisă, etica profesională și încrederea reciprocă.
Mă străduiesc ca fiecare întâlnire sau conversație să devină un moment în care oamenii se simt în siguranță, ascultați și apreciați – nu judecați. Să simtă că vocea lor contează. Cred că un lider autentic construiește nu doar strategii, ci și relații. Nu impune, ci inspiră. Iar impactul real se vede în felul în care oamenii înfloresc lângă tine, nu doar în KPI-uri izolate.
Pentru mine, autenticitatea nu este un ideal, ci o practică zilnică, uneori imperfectă, dar mereu sinceră.
Cum reușești să îmbini viziunea strategică cu empatia în deciziile pe care le iei și proiectele pe care le implementezi?
Viziunea strategică și empatia nu ar trebui sa fie în opoziție, dimpotrivă, cred că se potențează reciproc.
Consider ca o strategie care nu ține cont de oameni, de nevoile și de realitatea lor, e doar o direcție teoretică. Iar empatia, fără o direcție clară, poate duce la eforturi risipite sau la inițiative fără impact real.
În munca mea, încerc mereu sa le țin în echilibru, deși recunosc că este, poate, una dintre cele mai dificile abordări. Presupune să fii atent în ambele direcții: atât la imaginea de ansamblu, cât și la detaliile umane care pot face diferența.
Ce m-a ajutat constant în această direcție este abordarea orientată spre soluții, dar ancorată în realitate și într-un pozitivism sănătos – nu unul dus la extrem, ci cu încredere că mereu se poate construi ceva mai bun, împreună.
Ai experiență solidă în domeniul SSM. Cum s-a transformat percepția asupra siguranței la locul de muncă în ultimii ani?
O sa mă refer aici exclusiv la mediul de birouri, nu la cel de producție.
În ultimii ani, percepția asupra siguranței la locul de muncă s-a transformat semnificativ, și din fericire într-o direcție tot mai umană și conștientă. Dacă în trecut accentul era pus aproape exclusiv pe riscurile fizice și pe respectarea cerințelor tehnice, astăzi siguranța înseamnă mult mai mult.
Am observat, pas cu pas, cum s-a extins înțelegerea acestui concept: de la pură conformare legală, la un angajament real față de bunăstarea oamenilor. Această schimbare a fost accelerată și de contextul pandemic, care a scos la iveală cât de importantă este grija pentru sănătatea mintală, pentru flexibilitate și pentru adaptabilitatea în fața incertitudinii.
În experiența mea, această transformare s-a simțit nu doar în proceduri sau politici, ci mai ales în conversațiile pe care le avem în echipe. De la discuții centrate pe riscuri fizice, echipamente și reguli, acum vorbim tot mai mult despre siguranță psihologică, wellbeing, echilibru emoțional și incluziune. SSM nu mai înseamnă doar să eviți accidentele, ci să creezi un mediu de lucru în care oamenii pot performa pot comunica deschis și pot cere ajutor fără teamă.
Cred că și rolul specialiștilor SSM s-a transformat: nu mai suntem doar „gardienii” riscurilor fizice, ci devenim parteneri activi în construirea unei culturi organizaționale în care siguranța este trăită și resimțită, nu doar bifată.
Această schimbare de paradigmă este, din punctul meu de vedere, una sănătoasă și necesară. SSM-ul de azi înseamnă, mai mult ca oricând, grijă reală pentru oameni.
Ce rol joacă, din punctul tău de vedere, wellbeingul în performanța echipelor și cum poate fi integrat eficient în cultura organizațională? Ne poți oferi câteva exemple concrete?
Pentru mine wellbeingul nu este un „nice to have” sau o serie de inițiative izolate, ci un ingredient esențial în performanța sustenabilă a echipelor (că tot vorbeam mai sus despre a îmbina viziunea strategică a companiei cu empatia).
Un coleg care se simte bine – fizic, psihic si emotional – este mai prezent, mai creativ, mai implicat. Are contextul potrivit pentru colaborare, creștere și pentru a contribui cu sens. Pe de altă parte, acolo unde există epuizare, frică sau lipsă de sprijin, performanța devine fragilă, iar implicarea se reduce la supraviețuire.
Wellbeing-ul real începe cu ascultare. Cu întrebarea: „De ce ai tu nevoie ca să fii bine aici, în rolul tău, în ritmul tău?”. De la acest punct pornește totul.
Si un exemplu concret este lansarea programului intern I’M Back, dedicat părinților care se întorc din concediul de îngrijire copil. Eram chiar eu proaspăt întoarsă din maternitate, după doi ani de „mămiceală”, cu dorința profundă de a face ceva cu impact real pentru organizație.
Am observat că, deși aveam o echipă tânără și tot mai mulți colegi în această situație, nu exista o atenție structurată pentru reintegrarea părinților. Așa că am pus lucrurile în mișcare și am creat acest program de suport, gândit pentru a sprijini o revenire blândă și umană. I’M Back s-a bucurat de un feedback foarte bun și contribuie activ la starea de bine generală.
Mai mult, pentru ca wellbeingul să funcționeze cu adevărat, el trebuie să fie asumat la nivel de leadership și să devină parte din modul în care luăm decizii, comunicăm și construim echipe.
Cred că atunci când ai grijă de oameni, ei vor avea grijă de rezultate. Nu invers.
Ești un susținător activ al egalității de șanse. Ce schimbări ai observat în mediu organizațional în privința susținerii femeilor în carieră? Dar în ceea ce privește organizația din care faci parte?
Cu siguranță sunt o susținătoare activă și vocală a egalității de șanse, pentru că știu, din proprie experiență, cât de important este să fii văzută, ascultată și sprijinită, nu pentru că ești femeie, ci pentru cine ești, ce poți și cum contribui.
În ultimii ani, am observat o schimbare în mediul organizațional: tot mai multe companii își asumă conștient misiunea de a susține femeile în carieră, nu doar declarativ, ci prin reglementari legale, programe, politici și roluri reale. Începem să vedem diversitate în poziții de leadership, conversații mai deschise despre work-life harmony, despre maternitate, despre nevoia de flexibilitate. Dar chiar și așa, mai avem mult de lucru…
În organizația din care fac parte avem femei în roluri de conducere, inițiative dedicate dezvoltării lor, iar incluziunea nu este tratată ca un proiect, ci ca o parte din cultura organizațională. Am avut ocazia să fac parte din grupuri de lucru și comunități care promovează diversitatea și incluziunea, iar acest lucru m-a ajutat nu doar să cresc profesional, ci și să contribui activ la o schimbare pe care mi-o doresc din suflet.
Cred că suntem într-un moment în care schimbarea nu mai ține doar de „sisteme mari”, ci și de curajul mic și constant al fiecăruia dintre noi de a construi, în fiecare zi, o lume profesională în care toți să aibă loc.
Si mai cred ceva important: nu cred în extreme. În niciun sens. Cred că echilibrul este idealul în orice abordare, inclusiv atunci când vorbim despre egalitate, susținere și diversitate.
Cum arată, din perspectiva ta, un mediu incluziv în practică, nu doar pe hârtie? Care sunt principalele provocări în construirea unui astfel de mediu?
Pentru mine, un mediu incluziv înseamnă un loc în care fiecare om simte că aparține fără să fie nevoit să se ascundă sau să-și cenzureze sinele. Este acel spațiu în care oamenii se simt confortabili să fie sinceri, să pună întrebări, să-și exprime ideile, chiar și atunci când sunt diferite, si în care aceștia sunt respectați. Știu ca nu este ușor, dar lucrez, și lucrăm împreună, zilnic în această direcție.
Un mediu incluziv nu se creează doar prin politici și traininguri, ci prin comportamente de zi cu zi: cum comunicăm între noi, cum reacționăm când cineva greșește sau cum primim o perspectivă diferită. Înseamnă să facem loc pentru diversitate reală – de gândire, de ritm, de stil – și să valorizăm aceste diferențe.
Principala provocare pe care am conștientizat–o este legată de „bias-uri” – acele presupuneri automate pe care, de multe ori, nici nu ne dăm seama că le avem. E foarte comună tendința de a privi lucrurile dintr-o singură perspectivă, care e de obicei cea mai confortabilă sau dominantă cultural.
Mă străduiesc zi de zi, atât în viața personală, cât și în cea profesională, să contribui la un mediu mai inclusiv, nu cu reproș ci cu răbdare și încredere că se poate. Cred mult în puterea conștientizării acelor bias-uri pe care le avem fiecare dintre noi, chiar și fără să ne dăm seama.
Dar, ce am mereu în minte și spun de fiecare dată când am ocazia, este că un mediu incluziv nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă deschidere, bunăvoință, și disponibilitate de a învăța și de a repara, atunci când e nevoie. Adevărata incluziune începe cu pași mici și constanți!
Ce sfaturi ai oferi unei tinere aflate la început de drum, care vrea să își construiască o carieră? De unde să înceapă, la ce să fie atentă, ce să nu facă?
În general nu prea îmi place să dau sfaturi, dar accept provocarea. 🙂
Primul lucru pe care i l-aș spune este să aibă răbdare cu ea însăși. Cariera nu este o linie dreaptă și nu trebuie să știe totul de la început. Este în regulă să nu ai toate răspunsurile. Ce contează este să fie curioasă, să învețe, să ceară ajutor și să se expună unor contexte care o scot ușor din zona de confort.
I-aș spune să nu își construiască o imagine „perfectă”, ci una autentică. Să nu se teamă să pună întrebări sau să spună „nu știu, dar vreau să învăț”. Să nu încerce să fie pe placul tuturor. Integritatea și valorile personale sunt extrem de importante. Să le păstreze aproape, chiar și în cele mai grele momente, pentru că liniștea interioară merită mai mult decat orice altceva.
Și, poate cel mai important: să aibă încredere în vocea ei interioară (poți să o numești intuiție feminină sau cum simți tu). Sa aibă grijă de ea, să lucreze cu sens și să se conecteze la ceea ce o face să crească, nu să se epuizeze.
Dacă vrei, poți!
Cum reușești să construiești și menții încrederea în echipe, mai ales în contexte în care siguranța și bunăstarea sunt priorități?
Încrederea se câștigă prin prezență reală: să fii acolo, să asculți cu atenție, să nu minimizezi ce simte celălalt și să reacționezi cu grijă, nu cu grabă. Este foarte important pentru mine ca oamenii să simtă că pot vorbi deschis, că pot spune „nu sunt ok” fără teamă sau rușine.
Nu cred în control și nu îl recomand, dar cred cu tărie în construirea respectului reciproc, ca bază solidă din care poate să crească, natural, încrederea.
Un alt aspect este transparența. Cred că e important să nu ascundem sub preș lucrurile dificile pentru că ele nu vor trece de la sine. Încrederea nu este despre a fi agreabil, ci despre a fi sincer, chiar și atunci când răspunsurile nu sunt perfecte sau cele așteptate. Îmi asum ce spun, îmi țin promisiunile și sunt atentă la cum mă raportez la ceilalți. Nu sunt perfectă, dar sunt prezentă. Și, uneori, asta face toată diferența.
Îmi doresc să cred că susțin echipele și colegii nu doar în plan profesional, ci și în tot ceea ce ține de bunăstarea lor: de la work-life balance, la spațiile în care lucrăm, la inițiative de wellbeing sau momentele în care avem nevoie, pur și simplu, de o pauză.
Dincolo de job, cum îți încarci bateriile în momentele mai dificile? De unde îți iei energia atunci când nu ești la muncă? Cum arată zilele tale libere?
Dincolo de job sunt mamă și îmi încarc bateriile în moduri simple, dar foarte prețioase. Timpul petrecut cu fetița mea este sursa mea de energie. Este fetița la care am visat toată viața mea… fetița perfectă pentru mine (mamele vor înțelege cel mai bine ce spun eu aici).
Apoi, am micile ritualuri care pentru mine contează enorm: sportul de dimineață (de la 6 la 7, de 3 ori pe saptămână), acel timp doar pentru mine fără să mă simt vinovată că îl am; cafeaua bună savurată după micul dejun sau când ajung la birou; muzica în timp ce gătesc cina și podcasturile din drum spre birou, care mă inspiră sau mă liniștesc.
Când am timp și pentru o carte bună, ziua devine perfectă.
Îmi dau voie să fiu și obosită, si vulnerabilă, dar mai ales bucuroasă. Bucuria este, pentru mine, ceva fără de care m-aș ofili.
O zi fără un zâmbet, este o zi pierdută!
Tocuri sau flat shoes?– Tocuri!
Ce nu îți lipsește niciodată din geantă?– telefonul și un dulce sănătos 🙂
O zi la job descrisă în 3 cuvinte: provocări, dialog, creștere.
Dish-ul favorit: Sushi lover.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit: Viața poate fi grea și în zona de confort, și în afara ei. Diferența o face direcția în care alegi să mergi.
Note to self: Respiră. Bucură-te de ce ai acum, pentru că la un moment dat, exact aici visai să ajungi.
–
Redactor:
