Într-o lume care cere mereu mai mult, mai repede, mai eficient, mai pe placul celorlalți, să îți asculți vocea interioară poate părea un gest radical. Dar este, de fapt, singura formă reală de libertate. Self-love nu înseamnă perfecțiune, ci prezență. Nu înseamnă validare, ci adevăr. Nu înseamnă să te pui pe primul loc în detrimentul altora, ci să înțelegi că dacă nu ești bine cu tine, nu poți fi bine cu nimeni.
În această ediție a campaniei SELF-LOVE, două femei curajoase ne arată cum își găsesc echilibrul în industrii exigente, cum transformă limitele în resurse și cum aleg, în fiecare zi, să nu se piardă pe sine printre deadline-uri, presiuni și așteptări.
Ana Staicu – Communications Manager, CBRE România: „Comunicarea tranzacțională pare așa, un monstru mitic, care se dovedește rapid un animal domestic.”
Pentru Ana, comunicarea este mai mult decât mesaje bine construite. Este o artă de a vedea omul din spatele rolului, de a crea un spațiu de dialog real și de a aduce claritate acolo unde domină neînțelegeri.
„Toate comunicările sunt tranzacționale, măcar și fiindcă setează cadrul pentru un transfer de putere. Unul dintre interlocutori are o informație de care celălalt are nevoie, sau pe care intenționează s-o afle dintr-un mix de curiozitate, curtoazie conversațională, și interes. Cei doi fac pase și schimbă rolurile succesiv. E esențial să știi ce cauți în procesul ăsta și cu ce intenții pleci la drum. Eu am de la mine pretenția să rămân transparentă și onestă, precum și să văd omul cu care dialoghez, și să înțeleg cum arată spațiul din care vorbește el, ce îl doare, ce îi lipsește.
Sigur, comunicarea de industrie cere formulări care trebuie să acomodeze, pe sub sinceritatea de suprafață, și o falie sedimentară. Ea cumulează suprapuse interacțiunile anterioare cu interlocutorul și cu rolul pe care el îl reprezintă. Și bune, și rele. Genul ăsta de sensibilitate e trecută cu font mic în notele de subsol ale industriei de real estate. Dar cred că noi ca oameni venim, la orice discuție unu la unu, însoțiți de toate poveștile, și bune și rele, pe care le știm – și despre celălalt, și despre noi – și de multe ori discuția devine o negociere ca să le facem dreptate acestor povești, să dovedim că ele contează. O notă personală și autentică vine din focusul mutat pe relație, pe sănătatea comunicării, pe un spațiu echilibrat de dialog.”
Crede în sinergie autentică, în echipe în care oamenii se respectă și se completează, fără a-și călca unii altora pe vârfuri:
„Știu că am citit despre modul cum sunt alcătuite echipele de lucru ale pușcașilor marini și că diversitatea e unul dintre indicatorii proiectivi de performanță. Cu cât mai diferiți, cu atât mai bine, fiindcă de fapt asta anticipează skill-uri diverse, care îi echipează pe acești oameni să facă față la situații diverse. Și le cresc șansele să traverseze cu brio o gamă mai largă de provocări. Exact asta descrie sinergia, pentru mine: e un sinonim pentru conlucrare, și e esențială. Cred că e facilitată de un bun project management, să știe fiecare dimensiunile exacte ale segmentului de care e responsabil. Altfel spus, să știe fiecare cât poartă colegii la pantof, ca să nu-i calce pe vârfuri. Ca în dans, când fix asta riști să faci cu partenerul la început, până înveți coregrafia, oricât ai fi de bine intenționat. De asta pun claritatea în fruntea fiecărui proiect, pe post de steag. Iar când se încâlcesc obiectivele, ceea ce se întâmplă fără excepție, mă dau un pas în spate față de execuție & implementare și țin să ne oprim să punem ordine înapoi în încotro și de ce.”
Își alimentează creativitatea cu cinema, umor și o doză sănătoasă de curiozitate:
„Umorul și improvizația sunt aptitudini gemene și amândouă țin loc de airbag. Cât despre filme, m-au învățat multe despre tipuri de audiențe, structuri narative, cum să dispun informația, timing & când să plasez un reveal, pentru efect maxim. Tot ce am văzut pe marele ecran se comprimă într-un mic îndrumar – de tactică și metodologie în storytelling, comunicare și psihologie. Pentru toate astea sunt total recunoscătoare și total enamorată. Să nu mai zic de ținutele spectaculoase de pe covorul roșu, care mă țin îndrăgostită de cinema mult după ce se derulează cartoanele de distribuție.”
Pentru ea, self-care înseamnă neuroplasticitate, joacă, provocare și plăcerea de a învăța:
„Învăț limbi străine cât s-ajung cu ele la nivel conversațional, după care îmi planific o excursie acolo unde sunt vorbite la mama lor. Mă las intimidată de nivelul incomparabil mai bun al vorbitorilor nativi, tac mâlc, mă-ntorc din concediu nevorbită înapoi la noi în țară și trec la următoarea limbă exotică de pe listă. De fapt, ce e important nu e să cer un croissant exact cu pronunția corectă, ci să-mi țin ocupați și ceilalți neuroni care sunt la spa pe timpul din zi cât îmi fac meseria. Tot pentru neuroplasticitate, învăț să cânt la clarinet. Categoric nu pentru performanță, ținând cont că repertoriul meu include pe locuri fruntașe, după un an jumate de instrument, Melc, melc, codobelc și vreo 2 colinde. Restul de mușchi, pe lângă minte, îi antrenez în sporturi diferite – cel mai recent, la sacul de box.”
Iar self-love se traduce printr-o acceptare profundă:
„Să accept că nu sunt un proiect de îmbunătățit non-stop. Să-mi reamintesc toate rolurile pe care le am simultan, de femeie, fiică, soră, soție, mamă de cățelușă Samoyedă pe nume Mașa, prietenă, colegă, și după ce inventariez cât mai multe să admit că nu pot performa la fel de bine în toate, în același timp. Unele zile sunt spectacol, dar altele sunt trase la indigo, o succesiune de boabe de mazăre într-o păstaie compactă și nesimțit de verde. Să mă bucur de păstaie e self-love.”
–
Ioana Dumitru – Marketing & Brand Development, IT Smart Systems & Smart Fintech: „Self-love este, mai degrabă, un mod de a trăi.”
Ioana navighează în lumea tehnologiei cu o sensibilitate rară. Găsește sens în complexitate și transformă inovația în poveste umană.
„Consider că a comunica eficient necesită în primul rând pasiune, apoi autenticitate și poate un strop de noroc. Spun „noroc” pentru că e nevoie să nimerești într-un domeniu care rezonează cu tine pentru a putea fi cu adevărat autentic. Astfel, pentru a-ți răspunde la întrebare, pentru mine a înțelege produse complexe și inovatoare a fost mereu o nevoie firească, pentru că în spatele fiecărei soluții tehnice se află un impact real, asupra companiilor și, în cele din urmă, asupra oamenilor. Iar când înțelegi cu adevărat valoarea acestor tehnologii, le poți transmite mai clar, mai uman, mai aproape de cei care le folosesc. Evoluția tehnologică la care asist zilnic este extrem de impresionantă și îmi doresc atât să o înțeleg, cât și să o transmit corect, astfel încât câți mai mulți oameni să o simtă, să o înțeleagă și să conviețuiască obținând maximul din ea. În final, totul se reduce la oameni și la cum trăim, muncim și ne adaptăm într-o lume în continuă schimbare. Iar eu încerc doar să transpun asta în cuvinte și vizual.”
Lucrează remote din Viena, într-un echilibru care nu este impus, ci asumat:
„Viața la Viena pentru mine este liniște, așezare și echilibru, cu o componentă importantă de dinamism care nu mă lasă să mă plictisesc. De fapt, industria însăși și natura job-ului nu mă lasă să mă plictisesc niciodată, este mereu surprinzătoare și altfel în atât de multe privințe. Cred că îmbinarea aceasta de interacțiuni multiculturale, activități diverse și multele călătorii ni se potrivește și ca familie, dincolo de ce se întâmplă profesional. Adevărul este că nu m-am uitat niciodată la mutarea noastră în altă țară sau la viața de familie ca la o chestiune de adaptare, ci doar ca la un firesc.”
În rolul de mamă, profesionist și antreprenor, reușește să transmită valori prin exemplu, nu prin discurs:
„Avem două fete și observ că până acum (pre-teen years) modelul mamei este foarte puternic în modelarea personalității lor. Iar asta vine și cu o mare responsabilitate pentru mine. În primii lor doi ani de viață am ales să le fiu aproape, dedicată mai mult lor. Apoi, am ales să le învățăm independența și respectul de sine (care vine la pachet cu respectul pentru ceilalți și pentru muncă). Cel mai important aspect este, cred, faptul că nu am fost niciodată singură. Soțul meu este la fel de implicat în viața lor. Dacă ar fi să aleg să împărtășesc un singur principiu pe care l-am urmat, cred ca acesta ar fi deschiderea cu care am abordat relația cu ele. Sunt implicate în tot ceea ce facem și decidem. Sunt la curent cu ce înseamnă profesiile noastre. Și observăm adesea că sunt interesate de munca noastră, de studiile noastre, de evenimentele la care participăm, de viața noastră dinainte de ele. Și astfel ne susțin. În esență, pare că au impresia despre noi că suntem niște adulți interesanți. Și asta ne bucură. Deși eu cred că ele sunt mai interesante și pe cale să devină mult mai interesante decât noi.”
Despre self-love, vorbește cu echilibru și luciditate:
„Cred că self-love este, mai degrabă, un mod de a trăi. E felul prin care ajungi cel mai aproape de ideea ta personală de fericire, oricum ai alege să o definești. Pentru mine, înseamnă însă și un echilibru sănătos între toate aceste roluri pe care le-am enumerat. Totuși, ca să fiu sinceră, nu cred că am dus vreodată lipsă de self-love — așa că nu mă consider neapărat o expertă în subiect.”
Își ia energia din interacțiuni și din sinceritatea de a-și asculta ritmul:
„În general, self-motivation works for me. Îmi iau energie din interacțiunile cu familia, cele sociale sau work-related. Fac ceva sport, care ajută la sănătate întotdeauna. Îmi place job-ul meu și ies din cotidian adesea, călătorind fie în interes personal, fie pentru business. Îmi place să fiu activă, ușor agitată (poate pentru că am impresia că astfel îmi pasă de ceea ce fac), dar îmi și iau timp pentru momentele cu mine și cu gândurile mele. Cred că reconectarea funcționează diferit pentru fiecare dintre noi, dar și diferit pentru aceeași persoană, în funcție de moment, vârsta, personalitate sau stare. Și cred că acesta este un lucru extraordinar, atunci când este recunoscut și asumat.”
Nu perfectă. Doar sinceră. Și prezentă.
Self-love nu înseamnă să te oprești din a dărui, din a construi, din a lupta. Înseamnă să o faci fără să te abandonezi. Să te alegi și când e greu. Să te iubești și când nu ești „în formă”. Să ai curajul să fii întreagă, nu perfectă.
Ana și Ioana ne arată că autenticitatea nu este un ideal abstract. Este un act de alegere zilnică. Și că, dincolo de titluri, performanță sau funcții, rămâne întrebarea: îți e bine cu tine?
Aceasta este, poate, cea mai puternică formă de leadership.
Acest articol face parte din Campania „Self-Love” inițiată de June Communications și își propune să redea vocea unor femei lider în diverse domenii sau evoluții personale și profesionale.
