Ce an a mai fost și ăsta!
L-am început în forță și l-am oprit cu frâna de mână prin martie când nu am știut ce ni se întâmplă și, aș îndrăzni să spun, că încă nici acum nu ne este tare clară perspectiva.
Îmi amintesc interviurile și recomandările pe care le ofeream la începutul pandemiei în care făceam ce știam mai bine studiind situațiile de criză prin care a trecut omenirea de-a lungul timpului, dar pornind și de la situațiile de criză prin care trec oamenii cu care lucrez în cabinet.
Sunt câteva sisteme mentale care se activează, câteva tehnici pe care noi le știm ca fiind validate din știință și pe toate am încercat să le transpun într-o formă cât mai eficientă celor care mă urmăreau în diverse contexte.
“De fapt, am construit un ghid de călătorie către noi înșine”
Unul dintre lucrurile pe care le știm din psihologie este că în situațiile dificile de viață mintea noastră face ceea ce știe mai bine: să se apere! Își activează toate resursele pentru a se proteja de pericol. Toate aceste resurse sunt, de fapt, ancorele pe care noi ni le-am construit de-a lungul timpului și felul în care am fost învățați sau am învățat să facem managementul altor situații de viață prin care am mai trecut. Unele dintre ele își îndeplinesc scopul, altele nu, iar altele ne rănesc mai tare decât ne putem imagina chiar dacă nu ne dăm seama de acel lucru fin în acel moment.
Și astfel, ajungem să funcționăm pe un pilot automat repetând aceleași greșeli, luând aceleași decizii și, de multe ori, simțind că lucrurile nu se schimbă. Pe de altă parte, cea mai vehiculată sugestie pe care am auzit-o la începutul pandemie și în lockdown este: “ce moment potrivit pentru a sta cu noi înșine!” – și eu am spus asta de suficient de multe ori până să îmi dau seama că, de fapt, ce ne așteptăm să facem într-o astfel de perioadă s-ar putea să fie foarte departe de ceea ce știm și putem să facem, de fapt.
Mai exact, a sta cu propria persoană nu este ceva ce să avem în exercițiul nostru cotidian. A încerca să înțelegem ce ni se întâmplă, care sunt poveștile pe care ni le spunem despre noi înșine, despre ceilalți, despre lume, despre ceea ce ni se întâmplă nu este un comportament pe care să-l fi învățat în dezvoltarea noastră. Cel puțin, nu noi, generația focalizată pe performanță și pe a face, generația care are în ochi sclipirea libertății de mișcare a părinților noștri.
Știm însă foarte bine că ne dorim să muncim mult, să realizăm, să obținem, să avem. Toate lucruri de lăudat, de altfel. Dar toate lucruri care ne îndepărtează de ceva ce ne-ar fi de mult mai mare ajutor în situații grele: noi înșine! Și uite cum un îndemn pe care l-am auzit atât de multe ori, nu a făcut decât să scoată la suprafață ceva ce nu știm, ceva ce nu ne e la îndemână.
Viața mea profesională se învârte în jurul lumii interioare a oamenilor cu care lucrez, indiferent de contextul în care mă aflu. Dorința mea a fost mereu să îi ajut pe cei cu care mă întâlnesc să fie mai aproape de ei înșiși și să se uite către ei cu mai multă blândețe și compasiune.
Doar că prin psihoterapie, prin training-uri, prin cursuri eu ajung, în principal, la cei care au deja o apetență către o astfel de cunoaștere. Care deja au deschiderea de a se cunoaște mai bine. Iar apoi a apărut întrebarea: dacă o pandemie este timpul potrivit pentru a sta mai mult cu noi înșine, iar oamenii, în general, nu știu cum să facă asta, atunci ce aș putea face eu în această direcție?
Iar răspunsul a venit în a construi un program care să le faciliteze celor interesați o călătorie în propria poveste de viață. De fapt, am construit un ghid de călătorie către noi înșine. Știi? Ca atunci când mergi într-un loc nou pe care vrei să îl descoperi. Poți să parcurgi această călătorie fără niciun ghidaj. Și asta e ok!
Doar că sunt șanse să te rătăcești, să te înfurii, să treci pe lângă locuri care au o semnificație, dar pentru că nu a fost nimeni acolo să ți-o povestească, ai ratat-o.
Mai ai opțiunea să iei un ghid scris și să citești. Ca atunci când citim cărți de dezvoltare personală. O foarte bună resursă! Dar una mecanică, una în care ești singur cu cartea în mână și trebuie să extragi singur înțelesurile.
Sau mai există varianta să îți iei un ghid care să parcurgă această călătorie alături de tine. Sigur nu e confortabil la început. E un străin, nu îl cunoști, nu te cunoaște, ce ar putea ști despre tine? Dar nici nu e nevoie să știe așa multe lucruri despre tine pentru a putea să îți ofere o călătorie valoroasă.
Pentru că ce știe acest ghid sunt niște secrete ale locurilor în care călătoriți. Știe niște scurtături, știe niște locuri neexplorate poate și ce face este că te duce acolo, ți le arată, și te lasă să te bucuri de ele, dar nu te lasă singur, ci te însoțește pe tot parcursul călătoriei tale. Astfel încât ea nu doar să fie una relevantă și plină de sens, ci și memorabilă și plină de conectare.
Această ultimă variantă vreau să cred că este și masterclassul “Cum ai devenit cine ești” pe care l-am construit cu drag de oameni și cu drag de călătorii în lumea interioară a acestora. Astfel, dacă nu știi cum să te descoperi, ce întrebări să îți pui, ce exerciții să faci și, mai mult decât atât, nu vrei să fii singur într-o astfel de călătorie, mă invit să-ți fiu ghid. Eu nu fac magie! Dar să pornești într-o călătorie către tine însuți, poate fi magic!
Raluca Anton este doctor în psihologie, psihoterapeut principal și terapeut relațional cu o formare internațională.
Lucreaza de 13 ani cu oameni, fie că e vorba despre procesul de psihoterapie individuală sau de cuplu, de consiliere, de coaching, de training.
Declară că a întâlnit mii de oameni de-a lungul acestor ani, fiecare dintre ei dorindu-și să învețe lucruri despre propria persoană, să se cunoască mai bine și majoritate dintre ei având două obiective: pe de-o parte starea de bine și, pe de altă parte, relațiile sănătoase.
Noi o cunoaștem încă de la prima ediție The Woman, am lucrat cu ea îndeaproape și o recomandăm cu căldură și încredere!