Diana Lupu este psihoterapeut de familie, ghid al relațiilor de cuplu, însoțitor al adolescenților și trainer. Aceasta crede foarte mult în importanța și puterea relațiilor, crez care i se confirmă adesea și prin natura muncii sale: „vindecarea noastră se produce în relații deoarece tot în cadrul unei relații am fost răniți”.
Alegerea carierei a făcut-o încă din gimnaziu, iar formarea continuă și astăzi, prin cărți, cursuri, newsletterele specialiștilor, dar poate cel mai important, prin comunitatea din care face parte și pe care o consideră una dintre cele mai valoroase aspecte pentru un psihoterapeut.
Diana ne-a vorbit despre importanța relațiilor și cum ne modelează acestea, despre activitatea sa profesională și aria de online și despre cum reușește să își găsească echilibrul. Ne-a povestit despre experiența The Inner trăită în acest an, atât profesional cât și la nivel personal și despre cum ajută, în opinia ei, astfel de evenimente.
Diana, cum te-ai descrie pentru cineva care nu te cunoaște? Cum te-ai caracteriza în doar câteva cuvinte?
Fresh, naturală, curioasă. Un mix cât se poate de echilibrat între eleva silitoare și fata jovială și petrecăreață.
Din punct de vedere profesional, cum ți-ai defini parcursul? Cum ai ajuns profesionistul de astăzi?
Ar fi multe de povestit, dar cred că pot să mă rezum la faptul că am pornit la drum cu credința că trebuie să fac totul singură și am ajuns de-a lungul timpului să înțeleg puterea lui „împreună” care mă energizează, împuternicește și mă ajută să cresc atât profesional, cât și personal.
Spuneai așa: „Ne naștem dintr-o relație. Suntem răniți într-o relație. Ne vindecăm printr-o relație”. Ce ne poți împărtăși despre importanța relațiilor din viața noastră și cum ne formează acestea?
În rolul de terapeut relațional, mi se confirmă, atât în sesiunile individuale, cât și în cele de cuplu, cât de vitale sunt relațiile pentru calitatea vieții noastre. Iar citatul lui Harville Hendrix și Hellen L.Hunt (fondatorii terapiei Imago), mi se pare atât de reprezentativ pentru faptul că ne naștem cu mesajul că relațiile sunt sursa noastră centrală de viață.
Poate că în ultimii ani, s-a răspândit mai mult ideea că e important este să te concentrezi pe propria persoană. Doar că mesajul e incomplet, o bună parte din vindecarea noastră se produce în relații (fie ele de prietenie sau romantice) deoarece tot în cadrul unei relații am fost răniți și anumite nevoi de bază nu ne-au fost îndeplinite. Iar la vârsta adultă, căutăm relații, pentru ca într-un mod inconștient să avem parte de vindecare și creștere.
Bazat pe experiența ta, ne poți spune care sunt cele mai mari și poate comune probleme referitoare la relații? Unde se greșește cel mai des?
Din experiența mea, toate drumurile duc la deconectare. Iar asta, pentru fiecare relație se poate observa în forme diferite: infidelitate, sentimente profunde de singurătate, workaholism.
Ceea ce observ că întreține deconectarea este o combinație între miturile legate de cum ar trebui să fie relație ideală- iar aici unul din marile mituri este legat de prezența conflictelor, care în realitate sunt inevitabile; și felul în care am învățat să ne apărăm în copilărie de inconfortabil. Durere și conversații dificile. Iar deconectarea apare atunci când partenerii nu sunt echipați din punct de vedere relațional să poarte un dialog conștient despre ceea ce li se întâmplă. În schimb, de cele mai multe ori, fiecare poartă un monolog, la finalul căruia niciunul nu se simte văzut, auzit sau înțeles.
Dar dacă vorbim despre rezolvare? De unde putem începe? Ce ar trebui să facem, în mod concret?
Dacă ar fi să rezum toată complexitatea dinamicii relaționale în câteva aspecte concrete, acestea ar fi prioritizarea aprecierilor și a dialogului. Atunci când spațiul relației este contaminat de negativitate (critică, dispreț, nemulțumire) partenerii își antrenează mecanismele de apărare, iar aici începe deconectarea, deoarece încep să îl perceapă pe celălat ca fiind doar amenințător.
Aici, aprecierile joacă un rol semnificativ, deoarece ajută partenerii să învețe să aerisească spațiul relațional, învățând să observe și să pună în cuvinte și aspectele care există deja în relația lor sau la partener. Astfel, se creează un spațiu de siguranță, din care cei doi pot începe, prin dialog să vorbească despre frustrări sau nevoi neîndeplinite.
Cum te menții la curent cu cele mai recente cercetări și tehnici în psihoterapie? Ce sfaturi ai pentru cei care doresc să urmeze o carieră în psihoterapie și ce consideri că nu ar trebui să le lipsească celor care își doresc acest drum?
Sunt multe surse care simt că mă ajută să rămân la curent cu lumea psihoterapiei. În primul rând, comunitatea formată din colegii mei terapeuți de la Pagina de Psihologie, alături de care împărtășim idei, noutăți, cursuri. Apoi, desigur, cărțile publicate tot de Pagina de Psihologie, care de la an la an vin cu subiecte și curți tot mai practice. Și nu în ultimul rând, Newsletter-ele specialiștilor internaționali pe care îi admir și urmăresc.
Pentru cei care își doresc să urmeze o carieră în acest domeniu, cred că cel mai valoros, pe lângă formarea ca specialist și informarea corectă este comunitatea. Practica terapeutică, pe cât de palpitantă este, poate să se transforme într-o meserie destul de singuratică. E important să ai în jur o comunitate de colegi cu care alături de care să primești și să oferi sprijin. Cred că acesta este cea mai valoroasă sugestie pe care mi-ar fi plăcut să o primesc și eu încă de pe băncile facultății!
Ești de părere că informațiile transmise de către tine trebuie să depășească ușa cabinetului și astfel ești activă în mediul online. Cum ai luat această decizie? A fost bazată pe o nevoie pe care ai resimțit-o?
Recunosc că nu m-am gândit foarte mult. Nu am simțit că a fost o decizie pe care a trebuit să o iau. Mai degrabă a venit natural. Aici cred că a contribuit și faptul că sunt un terapeut tânăr și asta m-a ajuta să îmbrățișez acest nou mod de expunere cu care se întâlnește lumea psihologiei.
Apoi, este și simțul de datorie civică pe care l-am dobândit încă de când făceam voluntariat în vremea liceului. Cred că fiecare dintre noi are dreptul să aibă acces la informații ce țin de calitatea și igiena vieții noastre interioare, iar proiectele din afara cabinetului, postările, rubrica de articole #PsihoDescoperiri sau podcasturile sunt modul prin care simt că pot să contribui.
Legat de partea aceasta de online, îți vine ușor să postezi lucruri? Cum alegi ce postezi și cât de mult muncești pentru a transmite aceste informații?
Partea această a vieții mele profesionale, este un work in progress activ. Spun asta pentru că uneori îmi vine greu să găsesc timpul să postez, iar asta a juns la un moment dat să îmi umbrească plăcerea de a intra în procesul creativ pe care simt că îl presupune realizarea postării. Așa că, am decis să postez atunci când simt că am ceva de transmis, iar inspirația vine fie din aspecte la care reflectez din viața personală sau subiecte pe care clienții le aduc în cabinetul de psihoterapie și consider că sunt valoroase de transmis și în online.
Anul acesta ai fost parte din povestea The Inner. Ce ne poți spune despre această experiență? Apoi, cum te-a ajutat profesional și personal vorbind?
E una din experiențele față de care am foarte multă recunoștință și entuziasm. Mi-am propus încă de la finalul anului trecut să mă alătur ca participant la experiența The Inner Mapping Inside, iar invitația de a ghida un workshop a fost o adevărată surpriză pentru mine!
Din punct de vedere profesional, simt că am avut parte de multă creștere, deoarece am avut ocazia să facilitez pentu prima dată, în cadrul unui grup, tematica părților pierdute, cu care lucrez în cabinet alături de clienți.
Pe parte personală, m-am bucurat și de experiența de participant alături de partenerul meu. În special, atelierul de respirație ghidat de Punnu Wasu, a fost o activitate de cuplu la care mă gândesc cu drag, dar și o explorare personală intensă și revelatoare. Genul acesta de experiențe sunt daruri ce continuă să îmi reamintească de procesul de creștere continuu în care mă aflu ca om și mă ajută să mă păstrez vulnerabilă în practica terapeutică.
Cum evaluezi importanța unui astfel de concept? De ce este important să vorbim despre starea de bine și să promovăm creșterea sa prin evenimente de acest gen?
Din nou mă întorc la importanța comunității, a relațiilor și la puterea de vindecare pe care o are grupul. Cred că prin astfel de evenimente reușim să normalizăm dificultățile prin care trecem, poate chiar să conștientizăm că în unele aspecte suntem cu toții în aceeași oală și în special să ne simțim mai puțin singuri în procesul de creștere. În sine, prezența în cadrul unei eveniment sau a unui workshop alături de ceilalți, contribuie la starea noastră de bine.
În final, cum reușești să îți menții echilibrul între viața profesională și cea personală, având în vedere natura solicitantă a muncii tale? Ce faci să te încarci, de unde îți iei energia?
Rutina și tabieturile sunt cele care simt că mă înrădăcinează și ajută la a jongla cu echilibrul între profesional și personal. Aici intră activități care îmi fac plăcere, timpul petrecut cu partenerul și oamenii dragi din viața mea, mișcarea, masajul și journaling-ul aprecierii și recunoștinței. Toate acestea se rezumă la limite. Cu timpul, am realizat cât de importantă este deconectarea de la muncă (chiar dacă am norocul să o fac din pasiune) și să îmi dau voie să fac loc în programul meu săptămânal pentru relaxare, joacă, celebrare, chiar și plictiseală.
O altă sursă de energie pentru mine este să încerc lucruri noi. În momentul de față sunt în explorare pentru a îmi găsi un hobby. Astfel că încerc tot felul de ateliere ce nu au legătură cu domeniul psihologiei.
Ceai sau cafea? – Mereu cafea!
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit: E în regulă să te bazezi pe ceilalți. Nu e nevoie să faci totul singură! Împreuna nu înseamnă că nu ești pricepută.
Ultimul lucru pe care l-ai făcut pentru prima data: Traseu de 3 zile cu bicicleta electrică prin pădurile din împrejurimea Bucureștiului.
O zi la job descrisă în 3 cuvinte: de-a râsu’-plânsu’, tabieturi, prezență.
Note to self: Respiră, privește în jur și dă-ți voie să te și bucuri de ceea ce ți se întâmplă.
Credit foto: Ioana Dodan / Fab Squad Studio
–
Editor:
