Seria de concerte She’s in Control, realizată de Women in Music în lunile februarie și martie, a adus în prim-plan artiste care își construiesc parcursul în propriul ritm, dincolo de presiunea comparației și a validării constante. Pe 8 martie, scena a fost ocupată de Andra Andriucă și Valeria Stoica – două voci distincte, cu sensibilități diferite, dar cu o relație similară cu autenticitatea și timpul propriu de creștere.
Într-o industrie în care comparația apare aproape inevitabil, întâlnirea lor a fost mai degrabă despre coexistență decât competiție. Despre cum îți păstrezi direcția fără să te raportezi constant la ceilalți și despre cum înveți, în timp, să te bucuri sincer de parcursul altor femei, fără să-l pui în opoziție cu al tău.
Mai jos, o conversație despre ritmuri diferite, valori comune și felul în care creșterea capătă alt sens atunci când nu mai este definită prin comparație. Două voci diferite, același spațiu.
După un concert, apare adesea și momentul de reflecție. Privind parcursul de până acum, cum ai învățat să îți păstrezi direcția într-o industrie în care comparația este aproape inevitabilă?
Andra: Pentru mine, lucrurile potrivite și direcția pe care merită să o păstrez sau nu, se simt înăuntru. În tot ce fac și, mai ales, în muzică, cel mai important e să mă las ghidată în decizii de ceea ce se simte firesc înăuntru, în suflet. Chiar dacă e înseamnă să fac diferit față de ce mi se spune că „ar trebui”, că „ar fi mai bine” sau de ceea ce fac alți artiști. Nu pot să fac ceva ce nu simt ca e 100% the right thing pentru mine. Nu am știut asta de la început, dar am învățat treptat, de la piesă la piesă și de la an la an.
Valeria: După concert am învățat să-mi dau timp să mă bucur de experiența pe care am avut-o fără să mă analizez critic. O fac în zilele când sunt odihnită. A fost greu să le delimitez, dar asta m-a ajutat să-mi păstrez direcția și să admir fiecare artist în parte pentru ceea ce face. Să mă apreciez mai mult și pe mine.
Când vezi succesul unei alte artiste, ce te ajută să rămâi conectată la propriul drum, fără să transformi acel moment într-o comparație?
Andra: Să te bucuri de succesul celui de lângă tine mi se unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face. Iar dacă comparația, atunci când apare, se transformă în inspirație și în acea dorință „a muta munții”, poate fi un mare avânt de curaj. Cel puțin așa a fost mereu pentru mine. Mai ales la începuturi, să văd în jur artiste care „au reușit” în industria muzicală din România, a fost o dovadă vie că se poate și că visul meu e, de fapt, un vis pe care îl împărțim mai multe. Acum, după câțiva ani în care fac muzică, când înțeleg mai bine ce înseamnă să faci asta cu adevărat, mă uit în jur la celelalte artiste și sunt extrem, extrem de fericită pentru ele și, mai ales, mândră. Pentru că acum îmi pot imagina cât a însemnat și pentru ele drumul lor și câte zile neîncetate de muncă au stat, de fapt, în spatele fiecărui „succes” din care noi, cei din exterior, vedem de cele mai multe ori doar rezultatul final.
Valeria: Mi-a luat ceva timp să înțeleg că fiecare are drumul lui. Din momentul în care am știut exact că tot ce fac vine din pasiune și că rezonează cu mine în totalitate, nu am mai simțit nevoia să mă compar, ci să apreciez. Am fost de curând la concertul lui Madison Cunningham în Berlin, care a fost absolut minunat. Dacă se întâmpla acum câțiva ani, cred că mă întorceam de acolo cu o stare de inferioritate, gândindu-mă că poate nu aș ajunge la nivelul ei. Acum, am ieșit de acolo cu o dorință și o motivație de a-mi perfecționa skill-ul de a cânta la chitară, ceea ce s-a și întâmplat. Contează și perspectiva.
Ai avut un moment în care succesul unei alte artiste te-a inspirat sau ți-a dat încredere că există loc pentru mai multe voci?
Andra: Se întâmplă des să fiu inspirată de parcursul altor femei-artiste, dar ultimul astfel de moment a fost cu Valeria Stoica, o artistă care mi-a fost inspirație încă dinaintea începutului meu în cântec. După concertul pe care l-am avut împreună de 8 Martie în cadrul seriei She’s in Control de Women in Music – o seară care, pentru mine, a fost un mare „pinch me moment” – am stat la povesti și ne-am cunoscut un pic mai bine, dincolo de ce știa fiecare una despre cealaltă din alte medii. Povestind, am realizat că drumul Valeriei a deschis uși pentru multe alte visuri și direcții ale altor femei, ea fiind una dintre primele artiste care a bătucit drumul (nu prea cunoscut atunci când s-a apucat de muzică) al unui artist indie în industria din România. Este una dintre artistele la parcursul și succesul căreia mă uit și îmi spun „uite, se poate, she did it” și îmi adun mereu câte puțin curaj și avânt să continui. She’s just amazing.
Valeria: Da. Feist, Cat Power, Dodie sunt doar câteva exemple de artiste care m-au ținut pe linia de plutire și mi-au confirmat, prin parcursul lor, că se poate. Mai ales că niciuna nu a vrut să „satisfacă” industria sau publicul, ci au făcut ce au simțit, iar asta a ajuns la oameni.
Privind puțin înapoi după concert, ce simți că a rămas constant în valorile tale ca artistă, indiferent de ritmul în care s-au întâmplat lucrurile?
Andra: Cred că ideea că aleg să fac lucrurile „my own way”, indiferent de ce mi se spune că ar fi mai bine, chiar și indiferent dacă asta înseamnă să aleg uneori drumul mai lung.
Sinceritatea. Orice creez și iese în lume, e extrem de personal, vulnerabil și vine mereu, dinăuntru. Pentru mine e foarte important ca atunci când cineva vine la un concert de-al meu sau ascultă orice piesă, să simtă că mă cunoaște un pic mai bine. Și conexiunea cu cei care ascultă. E ceva extrem de important pentru mine și simt tare că e drumul nostru – al meu și al tuturor celor care împart muzica și călătoria cu mine.
Valeria: Cred că sinceritatea cu care fac muzică și tot procesul din spate. Chiar dacă au fost perioade în care nu am cântat, nu am ascultat muzică, nu am scris sau am refuzat concerte. Toate s-au întâmplat ca să rămân eu și să nu “livrez” doar de dragul de a o face în perioade în care nu aveam despre ce să vorbesc. Au fost și momente în care m-am forțat, dar nu mi-au adus împlinire.
Cum îți protejezi spațiul creativ atunci când în jurul tău există multe așteptări sau comparații?
Andra: I do it my own way – și pare că devine deja o temă recurentă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Fac doar ce simt că îmi doresc cu adevărat și doar cât simt că pot să duc. Pentru că, la finalul zilei, nimeni nu muncește zilnic la asta în locul meu. Aleg să ascult doar ce se potrivește pentru mine și nu zic că e mereu ușor, dar doar așa am descoperit că funcționează pentru mine.
Valeria: Încerc să elimin factorii care mă fac să mă simt așa (oricât de dur ar suna). Dacă sunt lucruri care mă ajută să cresc fără să-mi altereze integritatea ca om, în primul rând, și apoi pe plan profesional atunci și comparațiile sau așteptările sunt binevenite.
Și da, pauză de la social media. Folosesc Instagramul doar pentru inspirație și networking. Îmi aduc aminte în pandemie cât de mult mă afecta faptul că mulți artiști erau activi și creativi, în timp ce eu nu puteam să scriu un cuvânt luni întregi. Dar fix momentul acela de pauză mi-a adus un val de inspirație. Trebuie să ne dăm timp. Nu vreau să confund creativitatea cu activitatea de pe rețelele de socializare.
Ce rol joacă comunitatea de artiști, și, mai ales alte femei, în menținerea unui echilibru sănătos în industrie?
Andra: E cel mai important lucru. Să simți că ai suport și susținere, că ai oameni la care poți să te duci pentru un sfat, un gând bun sau doar să ai un spațiu în care să te simți safe. E ceea ce face să nu te simți complet singur pe drumul ăsta în muzică.
Valeria: Comunitatea este foarte importantă. Îți dă o speranță și un spațiu în care nu te simți singur. Mă bucur tot mai mult de comunitatea de femei care se sprijină. Fiecare artist, prin aportul lui, deschide o ușă pentru alte generații. E un lanț de care trebuie să avem grijă. E prețios.
Crezi că artiștii pot avea ritmuri foarte diferite, dar totuși să împărtășească aceleași valori? Unde simți că se întâlnesc aceste lucruri?
Andra: Cred că faptul că suntem atât de diferiți face ca lucrurile să funcționeze. Mereu e spațiu pentru noi artiști, pentru altceva, pentru „ceva al tău”. Ce cred că ne leagă e cântecul și poveștile. Și pe noi între noi ca artiști, dar și ca oameni.
Valeria: Fiecare artist în parte are ritmul lui și fix asta ne diferențiază. Dar cred că ne întâlnim cu toții în respectul pe care îl avem față de muzică și în pasiune. Cineva lansează lunar câte o piesă, altcineva o dată la câțiva ani, dar ne intersectăm în același punct.
Dacă ai putea transmite un gând unei alte artiste care își caută încă ritmul într-o industrie plină de comparații, care ar fi acela?
Valeria: Comparația este inevitabilă, mai ales în ziua de azi, când social media „vinde” imaginea perfectă. Ce vedem pe ecrane este un produs finit, dar nicidecum procesul în sine. Așa că dă-ți timp și ai răbdare. Ai încredere în instinctul tău și încearcă să-ți aduci aminte, cât de des posibil, de starea pe care ai avut-o în momentul în care ai simțit că vrei să faci muzică. Transformă tot ce simți în ceva care să te împlinească, în primul rând, pe tine.
Andra: Do it your own way!!!!
–
Credit foto: @catography