Povestea Clinicii Diacord este, în esență, un studiu de caz despre curajul antreprenorial. Trecerea de la siguranța unui post public la incertitudinea mediului privat a fost „cea mai înfricoșătoare decizie”, după cum spune Dr. Claudia Matei, fondatoarea Centrului Medical DiaCord și medic primar cardiolog. Iar succesul ei în business nu a venit dintr-un plan strategic perfect, ci din crezul care a stat la baza demersului: de a crea un loc în care pacienții să fie tratați cu respect, empatie și profesionalism.
Secretul creșterii a constat în selecția riguroasă a echipei pe bază de valori, nu doar de competențe, și în transformarea Centrului într-un ecosistem unde fiecare membru se simte văzut, nu doar evaluat. Este dovada că un model de business sustenabil se construiește pe relații umane autentice și pe înțelegerea faptului că un lider nu poate duce afacerea mai departe de nivelul la care se află el însuși.
„Rezultatele mari nu vin din decizii spectaculoase luate peste noapte, ci din pași mici, făcuți constant, cu perseverență și consecvență.”, spune Dr. Claudia Matei în acest interviu The Woman. Am mai vorbit și despre vulnerabilitate, leadership sau chiar tehnologie și pregătire constantă în medicină.
Care a fost momentul decisiv care te-a făcut să vrei să devii medic? Și cardiolog. Ți-ai îndeplinit acel vis?
Sunt întrebată des de ce am ales medicina. Și de fiecare dată simt nevoia să spun că nu există un răspuns academic corect la această întrebare. Există doar un răspuns sincer, venit din inimă. Întotdeauna am văzut binele din oameni. Cred cu tărie că există o formă de magie în fiecare dintre noi, iar rolul nostru, ca medici, este să ajutăm această magie să se manifeste – printr-un corp echilibrat și o minte sănătoasă. Medicina nu este doar despre diagnostic și tratament, ci despre a reda oamenilor șansa de a fi ei înșiși, în cea mai bună versiune a lor.
Nu pot identifica un moment precis din copilărie în care să fi spus „vreau să devin medic”. Însă există o ancoră emoțională foarte puternică, întipărită în memoria mea. Am copilărit o perioadă în Țara Lăpușului, în Maramureș, și am fost un copil fragil din punct de vedere al sănătății.
Am suferit de reumatism articular acut. Și astăzi simt un fior când îmi amintesc cum tata fierbea seringa de sticlă în casoleta de fier pentru a-mi administra celebrul Moldamin.
Acea imagine nu m-a părăsit niciodată. Probabil acela a fost declicul. Nu unul rațional, ci unul profund uman. Acolo s-a născut, poate fără să știu atunci, dorința de a fi de cealaltă parte a seringii.
Pot spune că visul s-a împlinit. Nu pentru că am devenit medic sau cardiolog, ci pentru că, în fiecare zi, îmi pot trăi această chemare.
Ce a stat la baza deciziei de a fonda Clinica DiaCord în Baia Mare? Care a fost viziunea inițială pe care ai dorit să o materializezi?
După câțiva ani petrecuți într-un spital public, eram convinsă că înțeleg sistemul de sănătate în profunzime. Aici am învățat însă prima lecție majoră – una valabilă nu doar în medicină, ci în viață și, mai târziu, extrem de utilă în antreprenoriat: să nu las lumea din afară să mă definească.
Într-un moment de mare cumpănă din viața mea, am realizat ceva esențial: sunt mai puternică decât contextul. Adevărata putere nu constă în a controla ce se întâmplă în jurul meu, ci în a gestiona ce se întâmplă în interiorul meu. Nu pot controla modul în care sunt tratată. Nu pot controla toate situațiile. Dar pot controla felul în care reacționez. Acela a fost momentul în care am știut că trebuie să creez un loc în care valorile mele să fie respectate.
Adevărul este că părăsirea siguranței unui post într-un spital public a fost cea mai înfricoșătoare decizie pe care am luat-o vreodată. Am deschis propriul cabinet și am realizat rapid ceva dureros, dar amuzant: a cunoaște medicina și a cunoaște afacerile sunt la fel de diferite precum o electrocardiogramă și un bilanț contabil. Drumul în mediul privat părea mai degrabă o nebunie decât un plan strategic bine pus la punct.
Știam însă un lucru clar: voiam să fac mai mult. Voiam să creez un loc în care pacienții să fie tratați cu respect, empatie și profesionalism.
Cum ai descrie filosofia medicală a DiaCord și prin ce se diferențiază clinica de alte centre de cardiologie din regiune? Sau chiar din România?
Secretul creșterii noastre, la DiaCord, nu a fost niciodată doar expertiza medicală – deși aceasta este esențială. A fost, mai ales, înțelegerea profundă a faptului că medicina este, înainte de toate, despre relații umane.
Ne-am construit identitatea și reputația pe trei principii simple, dar extrem de puternice:
– Tratăm pacienții ca pe membrii familiei. Cu grijă, respect și implicare reală.
– Creăm un mediu de lucru în care profesioniștii din sănătate se simt văzuți, apreciați și susținuți, nu doar evaluați prin cifre sau norme.
– Nu uităm niciodată că în spatele fiecărei fișe medicale există o poveste de viață, cu temeri, speranțe și oameni care au nevoie să fie ascultați, nu doar investigați.
Din această filozofie s-a născut, firesc, sloganul nostru de astăzi: „Profesioniști cu suflet.”
Cum reușiți să mențineți echilibrul între tehnologia medicală de ultimă oră, noile descoperiri medicale și abordarea umană, centrată pe pacient?
Pentru mine, tehnologia și umanitatea nu sunt în opoziție. La DiaCord investim constant în tehnologie medicală de ultimă generație și suntem conectați permanent la ghidurile internaționale, la studiile recente și la noile descoperiri din medicină. Dar avem o regulă foarte clară: nicio tehnologie nu înlocuiește relația medic–pacient. Ea o completează, o rafinează, o face mai precisă – dar nu o substituie.
Concret, folosim tehnologia pentru a câștiga ceea ce este cel mai prețios într-un cabinet medical: timpul de calitate cu pacientul. Automatizarea, investigațiile performante și protocoalele bine puse la punct ne permit să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat: să ascultăm, să explicăm, să fim prezenți.
În ceea ce privește noile descoperiri medicale, la DiaCord am construit o cultură a învățării continue. De aceea, organizăm anual unul sau două evenimente medicale locale, evenimente făcute cu și pentru medici, în care nu vorbim doar despre ghiduri și studii clinice, ci mai ales despre experiențe reale din practica de zi cu zi. Discutăm cazuri, dileme terapeutice, decizii dificile și lecțiile învățate din ele.
Organizăm, de asemenea, întâlniri dedicate pacienților, pe diverse teme medicale de interes, în care punem accent pe educație, prevenție și dialog deschis. Sunt întâlniri în care explicăm pe înțelesul tuturor ce înseamnă riscul cardiovascular și importanța gestionării factorilor de risc, rolul stilului de viață și al aderenței la tratament.
De fapt, cred că adevărata performanță medicală apare atunci când știința avansată este ghidată de suflet. Exact asta încercăm să facem zi de zi la DiaCord.
Cum se îmbină rolul de medic specialist cu cel de antreprenor? Care dintre ele a fost cel mai dificil de gestionat?
Primul meu an a fost un curs intensiv în tot ceea ce nu te învață facultatea de medicină:
– cum să echilibrezi rolul de medic cu cel de lider;
– cum să descoperi că abilitățile tale de comunicare cu pacienții trebuie să se extindă și la managementul echipei;
– cum să accepți că poți lua singură atât decizii medicale, cât și decizii manageriale.
Cel mai dificil de gestionat a fost, fără îndoială, rolul de antreprenoare. Pentru că, spre deosebire de medicină, unde există protocoale, ghiduri și algoritmi clari, în antreprenoriat am văzut că nu există „rețete sigure”. Deciziile trebuie luate adesea cu informații incomplete, iar consecințele sunt pe termen lung și afectează nu doar pacienții, ci și echipa.
Provocarea reală a fost să nu las niciunul dintre roluri să îl anuleze pe celălalt. Să nu devin un manager care uită pacientul, dar nici un medic care ignoră sustenabilitatea organizației. Am învățat să deleg, să construiesc sisteme și să îmi protejez timpul medical, pentru că acolo este esența vocației mele.
Cum ai construit și cum menții echipa? Ce calități cauți la un specialist care dorește să se alăture clinicii?
Am înțeles de la început că o clinică nu se construiește cu echipamente, ci cu oameni. Am pornit prin a fi foarte atentă la valori, nu doar la competențe. Mă interesează cine este omul din fața mea.
Colaboratorii noștri sunt specialiști care au empatie reală, nu doar politețe profesională; responsabilitate și etică, pentru că lucrăm cu decizii care pot schimba vieți; spirit de echipă, pentru că una din credințele mele este că medicina de calitate nu se face în izolare.
Menținerea echipei este, poate, mai importantă decât recrutarea. La DiaCord, fiecare membru al echipei trebuie să știe că munca lui contează și că este văzut, nu doar evaluat.
Încurajez autonomia, dar și responsabilitatea. Ofer încredere, dar cer implicare. Susțin dezvoltarea profesională, dar și echilibrul personal. Pentru că un profesionist e cu adevărat bun atunci când este bine și ca om.
Cum gestionați eșecurile sau deciziile mai puțin inspirate în mediul antreprenorial?
În antreprenoriat am învățat să privesc eșecurile ca pe niște etape de creștere. Am devenit recunoscătoare pentru fiecare pas înainte, dar și pentru fiecare obstacol, pentru că fiecare m-a învățat ceva esențial. Am observat că atunci când rămâi concentrat pe soluții, pe lucrurile bune și pe direcția în care vrei să ajungi, mintea ta începe să caute răspunsuri, iar oportunitățile apar.
Foarte concret, am învățat să îmi corectez deciziile rapid. Am automatizat procese financiare, am cerut ajutor atunci când a fost nevoie și am acceptat că greșelile fac parte din procesul de învățare, nu sunt un semn de slăbiciune.
Am înțeles, de asemenea, că cea mai importantă investiție este investiția în mine. În dezvoltarea mea ca om, ca lider, ca manager. Așa cum spune foarte bine Robin Sharma: nu poți duce o afacere mai departe de nivelul la care te afli tu însuți. Dacă tu crești, crește și organizația.
Și poate cea mai valoroasă lecție: rezultatele mari nu vin din decizii spectaculoase luate peste noapte, ci din pași mici, făcuți constant, cu perseverență și consecvență.
Privind înapoi la acești nouă ani, îmi dau seama că antreprenoriatul este foarte asemănător cu cardiologia – este despre găsirea ritmurilor, recunoașterea tiparelor și știința când intervenția este necesară.
Cum reușești să găsești echilibrul între cariera solicitantă și viața de familie? Există un „secret” al gestionării timpului?
Nu cred că echilibrul perfect există. Nu am un „secret” miraculos de gestionare a timpului. Am însă câteva principii. În primul rând, am învățat să fiu prezentă cu adevărat acolo unde sunt. Când sunt la cabinet, sunt medic. Când sunt acasă, încerc (imperfect) să fiu mamă și soție. Prezența reală valorează uneori mai mult decât cantitatea de timp.
Am învățat și să cer ajutor. Mult timp am crezut că trebuie să le pot face pe toate singură. Nu este adevărat. Am învățat să accept că nu trebuie să fiu super-erou în fiecare zi, ci om. Copiii mei nu au nevoie de o mamă perfect organizată, ci de una prezentă, calmă și fericită. Iar pacienții mei au nevoie de un medic care are grijă și de propria lui viață.
Acasă echilibrul vine cu sprijinul familiei. Ca medic am învățat să mă bazez pe echipă. Ca antreprenor am învățat să deleg responsabilități.
Cum te raportezi la conceptul de „vulnerabilitate” ca femeie, medic și antreprenoare?
Prima dată când am intrat în burnout eram convinsă că sunt puternică. Credeam sincer că pentru mine nu există vulnerabilitate în mediul profesional, ci doar în cel personal. Acasă îmi permiteam să fiu obosită, fragilă, să plâng. La muncă eram impecabilă, funcțională, puternică. Mi-am spus mult timp că un medic bun nu clachează. Că un lider adevărat nu își arată slăbiciunile. Și am confundat rezistența cu forța.
Episoadele de burnout au venit tocmai pentru că am ignorat un adevăr simplu: nu poți separa omul de rolul profesional. Emoțiile neprocesate, presiunea constantă, nevoia de a controla totul – toate se acumulează, indiferent cât de competent sau dedicat ești. Apoi am învățat că a cere ajutor nu este un eșec, ci un act de maturitate.
Privind în urmă, ce ai schimba în parcursul tău, dacă ai avea ocazia, și ce ai păstra neschimbat? Totodată, ce ai vrea să reușești în următorii ani, atât ca medic, dar și ca antreprenoare?
Nu pot spune că aș schimba ceva anume. Nu am regrete legate de eșecuri sau de deciziile mai puțin inspirate. Fiecare greșeală a venit cu o lecție. Dacă ar fi, totuși, ceva ce aș face diferit, ar fi ritmul. Aș învăța să deleg mai devreme și să înțeleg mai repede că a face totul singur nu este un semn de competență, ci uneori un semn de suprasolicitare. Aș învăța să mă prioritizez mai devreme, fără vinovăție.
Ce aș păstra neschimbat este curajul de a merge mai departe, chiar și atunci când nu aveam toate răspunsurile. Aș păstra perseverența, valorile și decizia de a construi lucrurile cu sens, nu în grabă. Cred că parcursul meu a fost exact cel de care aveam nevoie. Nu perfect, dar autentic.
În următorii ani îmi doresc să cresc sustenabil, atât ca medic, cât și ca antreprenoare. Ca medic, vreau să continui să ofer pacienților mei medicină bazată pe dovezi, dar practicată cu timp, atenție și empatie. Îmi doresc să rămân conectată la progresul științific, dar și ancorată în realitatea pacientului, să pot preveni mai mult decât să tratez și să contribui la o medicină mai personalizată. Vreau să dezvolt mai departe componenta de prevenție cardiovasculară și educație medicală, pentru că impactul real vine din schimbarea comportamentelor și a înțelegerii propriei sănătăți.
Ca antreprenoare, îmi doresc să consolidez DiaCord ca un model de clinică construită pe valori – un loc unde performanța medicală coexistă cu respectul față de pacient și față de echipă. Vreau să cresc DiaCord fără a pierde cultura care ne definește și să mențin o structură care să funcționeze sănătos, chiar și atunci când eu nu sunt prezentă zilnic. În esență, vreau să construiesc lucruri care rămân – în oameni și în comunitate.
–
Redactor:
