Galeria Catinca Tabacaru are plăcerea de a prezenta un proiect de amploare, bazat pe doi ani de cercetare, care aduce în atenție un capitol ignorat al politicii externe românești: sprijinul activ pentru mișcările de eliberare anti-colonială și, în particular, rolul decisiv al României în lupta Zimbabwe pentru independență în anii ’70, până la proclamarea acesteia în 1980.
Prima etapă a unei expoziții itinerante se deschide la București pe 30 octombrie 2025 și reunește peste 50 de artiști. Proiectul situează România într-o rețea globală mai largă a solidarităților post-coloniale și propune o nouă perspectivă asupra felului în care diplomația culturală, alianțele ideologice și schimburile militare au modelat relațiile internaționale în timpul Războiului Rece.
Expoziția combină o vastă selecție de materiale de arhivă (digitizate și puse la dispoziția publicului pentru prima dată), lucrări istorice și contemporane ale unor artiști din Zimbabwe și România, precum și interviuri video cu veterani ai Frontului de Eliberare din Zimbabwe, realizate de curatorul Raphael Guilbert și de fondatoarea galeriei, Catinca Tabacaru. Astfel, proiectul deschide o nouă înțelegere asupra rolului geopolitic al României și al relației sale cu mișcările de eliberare africană, cu accent pe prăbușirea regimului din Rhodesia și apariția statului independent Zimbabwe.
Expoziția investighează felul în care producția artistică reflectă, arhivează și pune sub semnul întrebării narațiuni ale ideologiei de stat și ale alianțelor internaționale. Lucrări istorice semnate de maeștri precum Thomas Mukarobgwa, Nicholas Mukomberanwa și Sylvester Mubayi sunt puse în dialog cu moderniștii spirituali români: Ion Grigorescu, Ion Bitzan, Mihai Olos, figuri care au definit o epocă înaintea căderii comunismului. În paralel, artiști contemporani precum Felix Shumba, Chiedza Pasipanodya, Kresiah Mukwazhi, Ciprian Mureșan, Cornel Brudașcu, Hortensia Mi Kafchin și Eva Chapkin formulează întrebări esențiale: ce se întâmplă cu cei care au însoțit revoluția, dar nu au fost primiți în lumea de după ea?
Bazată pe mărturii directe ale luptătorilor pentru libertate care au fost instruiți în România între 1975 și 1980, expoziția propune o arhitectură complexă, alcătuită din pictură și sculptură, intervenții filmice, reconstrucții arhivistice și zece interviuri video ce reactivează aceste istorii uitate.
Prin dialogul dintre practici artistice istorice și contemporane, expoziția invită la reflecție asupra efectelor culturale de lungă durată ale solidarităților politice și ale proiecțiilor ideologice. Ea examinează nu doar modul în care vocabularele artistice au răspuns narațiunilor oficiale, ci și cum artiști din ambele regiuni reiau aceste teme astăzi, punând sub semnul întrebării cadrele geopolitice moștenite, recuperând memorii individuale și colective și reconsiderând raporturile dintre putere, rezistență și identitate transregională.
Acest proiect plasează România și Zimbabwe într-un cadru comun de reflecție asupra memoriei, moștenirilor post-comuniste și post-coloniale și politicii reprezentării, propunând o reexaminare a istoriei printr-o perspectivă globală.
EXPOZIȚIE: deschidere la București, 30 octombrie 2025
SIMPOZION: București, 6–8 noiembrie 2025
ARHIVĂ DIGITALĂ: disponibilă din 30 octombrie pe www.catincatabacaru.com, cu peste 200 de documente inedite din surse românești și zimbabwene.
Galeria Catinca Tabacaru: Prezentare generală și direcție artistică:
Galeria Catinca Tabacaru a fost fondată în 2014, în cartierul Lower East Side din Manhattan, de către galerista de origine română și fostă avocată pentru drepturile omului, Catinca Tabacaru. Încă de la început, galeria s-a angajat să sprijine artiști ale căror practici abordează întrebări sociale, politice și de mediu de o importanță majoră, în special pe aceia care lucrează la intersecția contextelor post-coloniale și post-comuniste.
Până în 2015, galeria și-a extins activitatea la nivel internațional prin proiecte în Zimbabwe, Nigeria, Serbia, Finlanda, Senegal, Mali și Ucraina, dezvoltând colaborări cu artiști, instituții, colective și comunități de pe continentul african, din Europa și America de Nord. Aceste angajamente au pus bazele unui program de galerie geografic dispersat și sensibil la context.
În 2020, spațiul principal de expunere al galeriei s-a relocat la București, unde continuă să construiască punți între discursurile Europei de Est și cele ale Sudului Global, printr-o abordare multidisciplinară și orientată spre cercetare.