Larisa Iordache este una dintre cele mai valoroase gimnaste pe care România le-a avut.
În cei 20 de ani de carieră a participat la numeroase competiții, ducând alături de ea, peste tot în lume, numele României. Este medaliată olimpică, cvadruplă medaliată mondială și de 14 ori medaliată europeană, devenind astfel cea mai medaliată gimnastă din istoria României la Campionatele Europene.
În urma unei accidentări, Larisa a fost nevoită să se retragă de pe marile podiumuri ale gimnasticii mondiale, la doar 25 de ani. Deși retrasă din activitatea de sportiv, trecând pragul sălii de gimnastică Larisa se simte în mediul ei, hotărând astfel să ducă mai departe moștenirea gimnasticii românești în calitate de antrenor.
Larisa Iordache este unul dintre speakerii care va urca pe scena The Woman, în data de 28 Iulie, la Radisson Blu*****, Cluj-Napoca.
Larisa, ești una dintre cele mai apreciate gimnaste ale țării noastre, câștigând medalii la campionate mondiale, europene și la Olimpiadă. Care sunt valorile respectate în cei 20 de ani de activitate și care consideri că te-au condus la aceste performanțe? Care sunt calitățile pe care le-ai moștenit de la familia ta, având în vedere că toți membrii familiei tale, mama, tata și fratele tău au practicat sport?
Perseverența tind să cred că m-a condus mereu. Consider că în toți cei 20 de ani de activitate am învățat să dau frâu liber puterii pe care o dețineam în mintea și în corpul meu și să lupt de fiecare dată când este greu. Ambiția, eleganța și respectul față de munca mea m-au ajutat să ajung la rezultatele pe care le am până în momentul de față.
Calitățile moștenite din familie au fost respectul, iubirea față de ceea ce fac, bucuria de a fi în centrul atenției și puterea de care trebuie să îmi dau dovadă mie în primul rând, apoi celor din jurul meu.
Ce au însemnat pentru tine toate aceste performanțe? Ai simțit vreodată că ai o moștenire „greu de dus” având în vedere performanțele anterioare ale României la gimnastică?
Sinceră să fiu cred că această moștenire m-a „împins” cumva de la spate. Responsabilitatea poate să fie un aspect foarte pozitiv în viața ta ca sportiv dacă te uiți din unghiul corect, iar pentru mine a fost ceva plăcut, însă și greu.
Dar în momentul în care am învățat cum trebuie să muncești pentru a fi cel mai bun nu m-am mai uitat sau nu m-am mai focusat pe cât de mult trebuie să muncesc de fapt, atâta timp cât știam că eu o să pot ajunge să îmi împlinesc obiectivul. Mie asta mi-a plăcut tare mult.
Timp de 20 de ani ai concurat la numeroase competiții și ai făcut performanță peste c tot în lume. Ce ai simțit de-a lungul acestui drum, fiind conștientă că ai scris atâtea pagini în moștenirea gimnasticii românești?
Pot spune că am fost un copil fericit. Am făcut ce mi-a plăcut, am avut parte de momente speciale, am cunoscut persoane frumoase și poate și persoane care m-au sfătuit în momentele în care eu aveam cea mai mare nevoie. Am câștigat medalii, mi-am făcut părinții fericiți.
Însă am și muncit, niciodată nu m-am dat la o parte când era greu, am tras de mine până la ultimul strop de putere și chiar și atunci mai plusam cu ceva … pentru că atunci cu adevărat chiar se vede progresul.
Cine au fost mentorii tăi, cei care ți-au fost alături și te-au susținut necondiționat pe tot parcursul carierei tale? Ce consideri că ai moștenit de la aceștia, fie că vorbim de partea sportivă, fie că ne referim la viața de zi cu zi?
Mentorii mei au fost părinții mei! Ei mi-au oferit sprijinul și iubirea lor necondiționată. Indiferent de minut, oră sau zi. Cred că am învățat ce înseamnă respectul, iubirea și promisiunea. Sunt trei valori foarte importante, atât în familie, cât și în viață.
La sfârșitul anului trecut ți-ai anunțat retragerea ca urmare a unei noi operații prin care ai fost nevoită să treci. Cum s-a simțit momentul retragerii pentru tine? Ce altceva ai fi vrut să lași în urmă gimnasticii românești?
Așa este. Momentul a fost unul ușor, dar pot spune că nu îți schimbi o viață cu o alta într-un moment, îți trebuie timp.
Au trecut aproape două luni de atunci și încă mă simt incompletă făcând referire la activitatea pe care eu o făceam. Să schimbi locul în care tu erai cel mai bun și munceai încât să simți că și în ziua respectivă ți-ai depășit limitele și ești mândru de tine, e ceva greu de digerat.
Nu pot spune că acum duc lipsă de atenție sau chestii de felul acesta, însă acolo puteam să arăt cu adevărat cine este Larisa Iordache.
Mi-aș fi dorit să las în urmă un element care ar fi putut să îmi poarte numele. Îl aveam în lucru deja, însă din cauza problemelor pe care le-am întâmpinat n-am mai putut face prezentarea lui. Dar niciodată să nu spui niciodată.
Dacă ne uităm pe partea cealaltă, ce moștenire a lăsat gimnastica în sufletul tău?
O poveste frumoasă de unde o copilă visa să devină cea mai bună și cu timpul a descoperit cum să o facă. Este foarte frumos să te uiți în trecut și să vezi de unde ai plecat, prin câte ai trecut și totuși ai reușit. Și să nu uităm de oamenii aceia buni ce îmi trimit mesaje calde și vorbe bune când nu mai pot.
Nu ai putut renunța definitiv la gimnastică și ai decis să continui din postura de antrenor. Cum resimți diferența dintre Larisa Iordache gimnasta și Larisa Iordache antrenoarea? De ce ai ales să continui moștenirea gimnasticii din România prin antrenorat?
Este super dificil pentru mine în postura nouă de antrenor. Acum nu mai este vorba de înțelegerea mecanismului exercițiilor, indicațiile pe care deja le știi, talentul și de dorința de a reuși să faci ceea ce ți-ai propus care apare apoi, toate acestea punându-se cap la cap și tot ce mai rămâne este ca al tău corp să execute și gata, ai reușit.
Acum trebuie să fac toate acestea, însă trebuie explicate pe înțelesul fiecărui copil. Copiilor trebuie să le explici în modul lor de a înțelege lucrurile. Sunt mulți, sunt caractere diferite, sunt în creștere și reperele se schimbă rapid.
Este greu, dar orice început este greu și am ales asta pentru că sunt în mediul meu unde mă simt bine, în sala de gimnastică și am văzut cum este și așa. Însă vreau să mă dezvolt mai mult dacă am ocazia.
Care sunt valorile și principiile pe care vrei să le oferi mai departe tinerelor care vor să îți calce pe urme?
Ca prim principiu și ca primă valoare aș menționa respectul față de sine. Atunci când cu adevărat te respecți pe tine ca om totul devine ordonat în viața ta.
Știu că majoritatea tinerelor trec prin momente dificile mai ales în perioada aceasta în care mai nimeni nu s-a putut acomoda 100%, însă trebuie să aibă răbdare cu propria persoana, să accepte sfaturile importante și să încerce să evolueze. Și eu am trecut prin asta și chiar mi-aș fi dorit câteodată să ascult mai mult decât o făceam pentru a putea să fac lucrurile ceva mai bine.
Ce consideri că ar trebui să se schimbe în gimnastica românească astfel încât moștenirea ei să fie una din ce în ce mai frumoasă și plină de medalii?
În primul rand mentalitatea, apoi investiția și respectul față de fiecare sportiv în parte. Sunt multe de discutat pe acest subiect, însă să fiu concisă în ceea ce vreau să spun: dacă toată lumea (toți cei care sunt implicați în acest sistem) fac ce trebuie și noi avem răbdare, ușor, ușor poate ne ridicăm.
Nopți nedormite, presiuni uriașe, emoții de nedescris și accidentări numeroase și foarte grave – toate trăite de către tine, pe parcursul a 20 de ani de activitate. Ce te-a făcut să continui de fiecare dată?
Am fost mereu genul de persoană căreia îi plăcea să își demonstreze ei mai mult de fiecare dată.
Perioadele în care eram accidentată, pentru a nu fi și un chin psihic, încercam să mă gândesc că este doar o perioadă de odihnă, de unde încep de la capăt totul și trebuie să fiu perseverentă. Și așa trecea timpul, îmi reveneam și puteam să fac ceea ce îmi place, să mă dau peste cap și consider că am avut mereu puterea de a accepta lucrurile prin care am trecut și cam asta este esența.
Din nefericire mama ta s-a stins din viață. Care este cea mai dragă moștenire pe care mama ți-a lăsat-o?
Tot ceea ce sunt eu. Mama mea mi-a arătat mereu variantele pe care le am, însă niciodată nu mi-a influențat decizia. Datorită ei am reușit să înțeleg că viața este frumoasă și merită trăită prin ceea ce eu vreau să fac.
Era un om plin de viață, optimistă și foarte puternică. Ea mi-a fost exemplu și în viziunea mea este pe un piedestal, de unde niciodată nimeni nu o ar putea să o înlocuiască.
—
Interviul a fost publicat in Revista print The Woman (Moștenirea/Spring 2022).
Revista poate fi comandată de pe site-ul www.thewoman.ro (transportul este gratuit).
—
Editor:
