Ioana Drăgan este medic specialist obstetrică-ginecologie, cu peste 12 ani de experiență, fiind specializată în diagnoză materno-fetală la King’s College în Londra. Are o relație lungă cu medicina; și-a dat seama, încă din clasa a IV-a, că-și dorește ca, „atunci când va fi mare”, medicina să fie parte integrantă a vieții ei profesionale de zi cu zi. Își amintește și în ziua de astăzi că, la momentul respectiv, era fascinate de cabinetul medical de la școală și de asistenta medicală care lucra acolo: „Îmi amintesc că am fost responsabilă pe clasă cu probleme medicale și eram foarte mândră că trebuia să port zilnic o bandană la brațul stâng pe care era semnul Crucii Roșii”, mi-a împărtășit ea.
„Părinții mei m-au susținut cel mai mult în decizia mea de a urma facultatea de medicină cu toate că nimeni altcineva din familia mea nu are studii în acest domeniu.”
Demersurile în vederea urmării facultății de medicină a început să le facă în clasa a XI-a, când a și început meditațiile la biologie. Ioana venea dintr-un liceu teoretic cu profil de matematică-informativă, bilingv engleză, așa că simțea că are multe de recuperat pentru ca această admitere să fie una cu succes pentru ea. Cu determinare și pasiune pentru domeniu, Ioana a reușit să intre prima la facultate. Și, de atunci până astăzi, își trăiește visul de a profesa în domeniul care a fascinat-o încă de mică în fiecare zi.
În ultimii șase ani, Ioana a tratat cu succes peste 10.000 de pacienți. Despre procesul prin care a ajuns aici, mi-a povestit mai multe în acest interviu.

Puteți să trasați afinitatea dumneavoastră pentru medicină înapoi în perioada copilăriei? Ne-ar plăcea să știm dacă a existat vreun moment, în decursul timpului, în care ați luat în calcul posibilitatea de a activa profesional și într-o altă zonă, în afara medicinei.
Jocul de rol de medic a existat în copilăria mea la vârsta de trei – cinci ani, așa cum îmi imaginez că există pentru majoritatea copiilor. În cazul meu, lucrurile au fost, poate, un pic mai mult încurajate de părinți și bunici, întrucât tatăl meu și-a dorit să urmeze facultatea de medicină, dar nu a reușit să își împlinească acest vis.
În liceu, în clasa a X-a, îmi amintesc că îmi doream să fac aceeași facultate la fel ca prietena mea cea mai bună de la acel moment, și anume Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografie, unde mi-ar fi plăcută să fac regie. Destinul însă ne-a dus pe alte drumuri, astfel încât eu am dat admitere la Medicină în anul 2004 – și am intrat prima. 😊
Sunteți medic specialist obsterică-ginecologie, având peste 12 ani de experiență în acest domeniu. În cadrul studiilor pe care le-ați făcut la King’s College London, v-ați specializat în medicină materno-fetală. Ce v-a determinat să alegeți specializarea în medicină materno-fetală?
Chiar și astăzi, 12 ani mai târziu, am convingerea că medicina materno-fetală este cea mai frumoasă ramură a medicinei.
Este absolut incredibil că, prin ajutorul avansurilor tehnologice ecografice și genetice, putem observa, trata și uneori vindeca cel mai mic pacient din toată medicina: fătul.
Recunosc că și după atâția ani, mă bucur real de fiecare sarcină mică pe care o confirm, de fiecare făt de 11 – 12 săptămâni pe care îl analizez și căruia îi confirm starea de sănătate.
Care sunt ariile de interes din domeniul de obstetrică și ginecologie care vă fascinează cel mai mult?
Cel mai mult mă fascinează sub-specializarea în care lucrez în cea mai mare parte a timpului, medicina materno-fetală. La fel de mult îmi place și ceea ce ține de endocrinologie-ginecologică și menopauză.

Ați studiat și ați lucrat la Londra sub atenția și supravegherea renumitului profesor Kypros Nicolaides, unul dintre pionierii medicinei materno-fetale. Cum a fost experiența dumneavoastră la King’s College din Londra și ce ați învățat sub supravegherea profesorului Kypros Nicolaides?
Experiența mea în Londra m-a transformat profesional și m-a completat în evoluția mea personală.
Din punct de vedere profesional nu cred că aș fi putut vreodată să fiu într-un loc mai bun pe lumea aceasta în care să învăț medicină materno-fetală la un standard mai ridicat decât cel impus de profesorul Nicolaides în King’s College. Acolo, medicina se face într-adevăr în excelență; toți cei care ajung să lucreze în departamentul profesorului Nicolaides sunt supra-specializați în medicină materno-fetală având în plus o arie de interes dominantă în acest sub-domeniu: sunt anumiți consultanți sub-specializați în preeclampsie, alții în boli genetice rare, alții în complicațiile sarcinilor gemelare, alții în terapiii intrauterine și așa mai departe.
Orarul de muncă obișnuia să fie unul extrem de intens. Ne începeam activitatea dimineața, la ora 08:00, și terminam odată cu ultimul pacient, care putea să fie chiar și la ora 22:00 / 23:00, iar o dată la două – trei săptămâni lucram inclusive și sâmbăta. În rest, timpul nostru era ocupat cu studiul individual, congrese, cursuri, activitatea de cercetare… 😊
Am învățat meserie: să investighez sănătatea intrauterină a fătului, să susțin un diagnostic prenatal corect, să știu ce analize medicale sunt complementare diagnosticului meu, să ofer consiliere prenatală părinților care se lovesc de diagnostice nefericite, să efectuez proceduri intrauterine atât de diagnostic (cum sunt amniocenteza sau puncția de vilozități coriale), cât și terapeutice (cum sunt transfuziile intrauterine sau terapiile cu laser în cazul gemenilor).
Și nu în ultimul rând, am învățat ce înseamnă bazele unui departament de medicină materno-fetală și munca în echipă.
Ce aspecte din experiența dumneavoastră cu domnul Profesor Nicolaides considerați că v-au definit în profesie?
„Ceea ce m-a definit cel mai mult din punct de vedere profesional în Londra, lucrând alături de profesorul Nicolaides, a fost psihologia medicală.”
Am învățat cum să interacționez cu pacientul, cum să îi transmit informația medicală într-un mod accesibil, cum să îl ascult, să îi accept și respect punctul de vedere și să îl susțin în deciziile sale.
Din păcate, aceste abilități nu sunt predate în școlile noastre medicale. Am asistat de multe ori la situații în care diagnostice similare au fost prezentate pacienților în moduri diferite, ținând cont în primul rând de dorințele și înțelegerea acestora asupra implicațiilor medicale.
Consider că aceasta va rămâne mereu cea mai mare valoare adăugată pe care o aduc în practica mea medicală.
Ați fi putut să alegeți să vă stabiliți și să activați într-o oricare altă țară din Europa, însă ați ales să reveniți în România. De ce ați ales să vă întoarceți în România pentru a practica medicina prenatală, având opțiuni de lucru în țări precum Anglia, Franța sau Elveția?
Am ales să mă întorc în România deoarece familia mea este aici și reprezintă fundamentul meu: îmi oferă echilibru, stabilitate, putere și libertatea de a mă dezvolta. Fără sprijinul lor, nu aș putea să ating adevărata performanță oriunde m-aș afla.

V-ați dorit foarte mult să le oferiți femeilor însărcinate din România expertiza dumneavoastră, medicina prenatală pe care o practicați fiind foarte nișată. Ce presupune această nișă? Cum ați reușit să vă adaptați practica și expertiza la specificul și nevoile femeilor însărcinate din România?
Într-adevăr, specialitatea de medicină materno-fetală este mult mai bine definită și recunoscută în Europa de Vest. Fiecare maternitate de stat are o secție de medicină materno-fetală independentă sau un contract de colaborare cu un alt spital care dispune de o astfel de secție.
Aceste secții specializate sunt adesea mai mari decât sala de nașteri a spitalului, deoarece ele sunt responsabile de efectuarea screening-urilor prenatale pentru defecte structurale și genetice pentru întreaga populație din zona respectivă, indiferent de locul unde va naște pacienta. Fiecare pacientă efectuează cel puțin trei vizite pe parcursul sarcinii în aceste departamente.
În România, suntem departe de a avea o organizare similară, astfel că am reușit să practic medicina materno-fetală „ca la Londra” cel mai bine în sectorul privat. Deși în București există câteva maternități cu secții de medicină materno-fetală, lipsa resurselor, dotărilor și a timpului acordat pacienților mă face să prefer mediul privat, unde am lucrat o perioadă lungă de timp.
Până în urmă cu șase ani, ați lucrat în sectorul public. De peste șase ani însă, lucrați însectorul privat. Care sunt avantajele și provocările de a activa în domeniul privat, comparativ cu experiența în sectorul public?
„A lucra exclusiv în domeniul privat medical reprezintă un test atât profesional, cât și personal pentru un medic.”
Trebuie să fii mereu extrem de bine pregătit, la curent cu ultimele noutăți din domeniul tău, să participi la cursuri și conferințe, și să cauți constant să te îmbunătățești. Pacienții din mediul privat sunt adesea oameni intelectuali, care își cunosc afecțiunile cronice, știu care sunt etapele de diagnostic și tratament, și pot observa imediat cea mai mică ezitare din partea medicului.
În mediul privat, disponibilitatea medicului, în special în obstetrică-ginecologie, se extinde dincolo de orele de program. Nu este vorba doar despre informații medicale, ci și despre adresarea temerilor și fricilor pacienților, mai ales ale celor aflate la prima sarcină.
Avantajele sunt numeroase, atât pentru pacienți, care beneficiază de un mediu calm, curat, prietenos, intim și profesionist, cât și pentru medici, care au acces la aparatură de ultimă generație, sisteme informatice moderne pentru stocarea datelor pacienților, flexibilitatea programului și multe alte beneficii care asigură siguranța actului medical și liniștea necesară pentru a oferi cele mai bune îngrijiri.
Cum reușiți să mențineți satisfacția pacienților, având în vedere că ați tratat peste 10.000 de pacienți în ultimii șase ani? Care sunt aspectele esențiale în relația medic-pacient în contextul medicinei materno-fetale?
Pentru mine, cea mai valoroasă apreciere a pacientului este atunci când mă recomandă rudelor și prietenilor apropiați. Atunci știu că ceea ce fac este bine făcut.
Cred că satisfacția pacienților provine din siguranța cu care le ofer informații medicale corecte, din răbdarea cu care le explic diagnosticele negative, din căldura cu care îi însoțesc în circumstanțe dificile și din iubirea mea pentru această meserie și pentru bebeluși. Sper că această iubire se reflectă în tot ceea ce fac.
Esențială în relația mea cu pacienții este comunicarea: să le înțeleg background-ul, să le cunosc povestea, să le ascult nevoile și așteptările, și să le accept limitele.

Cum vă mențineți actualizată în ceea ce privește noile tehnologii și avansuri în medicina materno-fetală? Cum ați implementat tehnologia laser în practica dumneavoastră de ginecologie?
Ca orice medic din orice specializare, îmi mențin actualizarea informațiilor medicale prin studiu independent, fiind abonată la numeroase reviste de specialitate și prin participarea la cursuri și congrese de profil.
Laserul în medicina materno-fetală se folosește pentru cazuri selectate, cum ar fi complicațiile în sarcinile gemelare cu gemeni identici. Diagnosticul precoce și corect este esențial pentru a determina selecția ideală a cazurilor care pot beneficia de această terapie LASER.
În ginecologie, folosim LASER-ul pentru tratamentul și prevenirea formelor ușoare-moderate de incontinență urinară, pentru procedurile de rejuvenare vaginală, tratamentul atrofiei vaginale în menopauză, tratamentul infecțiilor vaginale recurente, laxității vaginale, și în estetica ginecologică pentru remodelarea vulvei și a regiunii perianale.
Cum v-a influențat participarea la congresele mondiale și la cursurile de pregătire profesională asupra practicii dumneavoastră? Ce noutăți sau avansuri notabile în medicina materno-fetală ați adus în practica dumneavoastră după participarea la aceste evenimente?
După fiecare congres anual de medicină materno-fetală, aflăm informații noi despre evoluția metodelor de diagnostic prenatal și de tratament intrauterin. Rareori aceste noutăți sunt revoluționare. Cel mai adesea, ele constau în mici variații și îmbunătățiri pe care le integrăm în practica medicală obișnuită.
În ce stadiu de dezvoltare considerați că se regăsește medicina materno-fetală în România în momentul de față comparativ cu stadiul de dezvoltare în care știți că se află la nivel internațional? Ce pași concreți se fac acum înspre a ne apropia și noi, la rândul nostru, către un nivel de activitate mai bun?
Cred că România are mulți specialiști bine pregătiți în domeniul medicinii materno-fetale. Per ansamblu, nivelul național este foarte bun în marile orașe, însă problema rămâne în mediul rural, unde adresabilitatea pacienților este mult mai scăzută.
De mai bine de șapte ani, în România s-au implementat programe naționale de screening prenatal, precum dublul test, efectuat gratuit în primul trimestru de sarcină, și screening-ul pentru defecte structurale fetale, realizat în al doilea trimestru de sarcină.
Deși aceste programe nu sunt încă organizate uniform la nivel național, consider că acești pași sunt importanți și de bun augur pentru viitorul medicinii materno-fetale.

Primul lucru pe care-l faceți dimineața:
Îmi sărut copiii și le spun „bună dimineața, raza mea de soare!”.
Cel mai important lucru pe care l-ați învățat despre omenie făcând medicină:
Faptul că toți suntem egali în fața morții.
Cel mai mare sprijin profesional al dumneavoastră:
Profesorul Nicolaides.
Cel mai mare sprijin personal al dumneavoastră:
Soțul meu, Alexandru.
Relația dumneavoastră cu munca, descrisă în trei cuvinte:
Dăruire, iubire, respect.
Cum vă reîncărcați atunci când obosiți:
Călătoresc.
_
Editor:
