După 18 ani de carieră în televiziune, jurnalista Paula Rusu a decis să se dedice unei lupte pe care ea a câștigat-o cu ajutorul medicilor, în timp ce alții, din păcate, o pierd zilnic. Este vorba despre lupta împotriva tuberculozei. Paula a devenit un ambasador internațional al luptei împotriva acestei maladii, dar, mai mult decât atât, împotriva prejudecăților legate de această boală.
1. Ai fost premiată de către Ambasada SUA în România ca fiind una dintre femeile curajoase din întreaga lume. Cum ai primit premiul? Venea ca o apreciere a ceea ce faci pentru bolnavii de TBC.
M-am simțit foarte onorată de premiul primit de la Ambasada Americană, nu m-am gândit niciodată la mine în termenii de “woman of courage”, cel mai mult m-am bucurat că lupta împotrivă tuberculozei se vede public. Că oamenii care cred că boală e eradicată în România află că, de fapt, nu e și că trebuie să știe cum să se ferească ori cum să se trateze, asta este lucrul cel mai important, cred eu.
2. Cum a început însă drumul tău în această zonă? Ce te-a făcut să lupți pentru această cauză?
Sunt fost pacient cu tuberculoză, care a rămas cu un plămân și un ciot din cauza aceastei maladii. Am fost diagnosticată corect foarte târziu din cauză că până și medicii cred că tuberculoză e “boala sărăciei” ori nu e așa. Microbul se transmite prin aer și nu te întreabă ce salariu ai ca să știe dacă se cuibărește sau nu în plămânii tăi.
Eu erau convinsă că tuberculoză e eradicată în România, medicii care m-au văzut erau convinși că am orice altceva, dar nu tuberculoză. Legendele urbane despre tuberculoză pe mine m-au lăsat fără un plămân, iar pe unii medici îi fac să pară neprofesioniști.
3. Poate mulți ar fi decis să nu vorbească despre problemele cu care se confruntă. Cum de ai decis să fii atât de deschisă?
Of, suntem o societate care învață greu transparența. Iar dacă vorbim despre tuberculoză stigmatul care cade pe capul bolnavului e mai greu de dus decât boală însăși, deci nu mă miră deloc decizia foștilor pacienți care decid să ascundă că suferă sau au suferit de această maladie.
Când am realizat că înainte de fi victima bacilului tuberculozei, sunt victima lipsei de informații despre boala asta, doar eu eram convinsă că e eradicată, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva. Era în perioada în care făceam tratamentul, nu știam atunci exact ce voi face, dar știam că nu pot tăcea, că voi începe să vorbesc.
4. Cât de mult a contat background-ul tău de jurnalistă în luarea acestei decizii?
Enorm, cred! Am realizat că nu pot ajuta decât vorbind, altceva nu pot și nici nu știu să fac, dar pot să vorbesc, să fiu convingătoare, să duc mai departe informații verificate pe propria-mi piele ori de la medicii care m-au tratat.
5. Cum resimți această „schimbare de carieră”, de la TV, la online și lupta pentru o cauză?
Am fost la un curs de comunicare al ECDC de curând, a fost surprinzător pentru mine să îmi văd blogul în cursurile internaționale de comunicare online despre tuberculoză ale organizației, iar cineva de acolo m-a prezentat: Paula Rusu, from TV star to TB star!
Acum e amuzant cumva, însă extrem de adevărat și de serios. Am început să vorbesc despre tuberculoză înainte cu 9 luni de a părăsi televizunea la care lucram, iar la momentul ăla nu am realizat că va aduce așa mare schimbare în cariera mea, dar știam că vreau să fac mai mult, nu să mă opresc la a vorbi!
Cred că e cea mai fericită schimbare pe care am făcut-o în cei 20 de ani de când muncesc! Simț că realmente pot ajuta în bine la schimbarea vieții unor oameni care au nevoie de ajutor. E mare lucru pentru care sunt recunoscătoare.
6. Cum te-au ajutat anii petrecuți în TV în ceea ce faci acum?
Cei 18 ani de televiziune au fost definitorii: știu cum să comunic, ce să comunic, cu cine să comunic, e un lucru pe care alții îl învață în ani și tot nu au rezultate. Mă ajută foștii colegi de prin toate televiziunile, radiouri ori de la publicații, e o rețea de sprijin uriașă pentru o cauză de sănătate publică pentru care le mulțumesc.
7. Ai avut șansa să vorbești despre situația bolnavilor de tuberculoză la nivel internațional. Cum a fost experiența aceasta pentru tine?
Copleșitoare și îngrijorătoare. Stigma împotrivă pacientului cu tuberculoză e uriașă în toate țările cu un număr mare de bolnavi, pe partea cealaltă, în țările Europei occidentale unde tuberculoza e o excepție, e fabulous sistemul de sprijin care se naște în jurul acestor pacienți, de la sprijinul statului (tratament, concediu pe toată perioada că e unu, doi sau trei ani, suport psihologic) până la sprijinul comunității (vecini care fac aprovizionarea pentru familia care are un adult diagnosticat cu TB, sprijin pentru copiii acestor familii, duși și aduși de la școală de părinți, vecini etc).
În România, să ai tuberculoză e egal cu a deveni invizibil. Angajatorii îi dau afară pe angajații diagnosticați cu această maladie, colegii îi resping pe foștii pacienți cu TB, reîncadrarea în muncă se face greu fiindcă până și medici care tratează tuberculoză se codesc să le dea actele care îi ajută să revină la muncă, deoarece așa sunt ei învățați, în ciuda a ceea ce scrie în lege.
Ah, și încă ceva. Avem parlamentari și membri de guvern care au suferit de această maladie, dar de teamă stigmei, prefere să nu spună un cuvânt. Asta e tabloul țării noastre în ce privește stigmatul TBC în 2018.
8. Simți că ești una dintre femeile care sunt #leadersofchange?
Nu vreau să sune arogant, dar da, cred că am reușit să schimb câteva mentalități. Uită-te numai la Legea Tuberculozei. Vorbind despre această maladie am reușit să o scoatem din sertare și să o punem pe masa Parlamentului. E o muncă uriașă în spate făcută de reprezentanții pacienților, mă refer la organizații ca Romanian Angel Appeal sau ASPTMR, de medicii care sunt cuprinși în Programul Național de Supraveghere și Control al Tuberculozei și scoasă în ochii presei de mine. Cred că fără oamenii ăștia în spate nu aș fi un #leaderofchange, împreună cu ei suntem o forță, una care aduce cu adevărat schimbarea de care e nevoie în sprijinul pacienților cu tuberculoză din România.
9. Ce ai vrea să schimbi în mentalul colectiv legat de această afecțiune?
Că e cea mai tratabilă dintre bolile contagioase și că microbul nu alege și că netratată, tuberculoza e ucigașă! Trei români mor în fiecare zi din cauza tuberculozei, 25 de mii sunt tratați anual. E uriaș numărul ăsta, suntem primii în UE în acest nefericit top al îmbolnăvirilor cu tuberculoză.
10. Dar legat de modul în care sunt văzute femeile lider?
Eu cred că Romania nu are o problemă cu femeile lider, mă refer la o problemă structural. Avem femei în toate pozițiile de conducere, de la cele publice la femei de fier în spațiul privat, avem femei lider informal, femei pilot, femei primar, femei manager general în multinaționale.
11. Ai pornit dintr-un oraș mic, însă iată că lupți pentru a schimba mentalităti și viziuni la nivel mondial. Cum fost parcursul spre acest punct?
Pfuu, uite e prima dată când mă întreabă cineva așa ceva. Nu m-am gândit în felul ăsta până acum. Nu a fost un lucru aspirațional, ori vreo “carieră” la care să mă fi gândit înainte, cred că drumul m-a găsit pe mine, nu invers.
12. Care este mesajul tău pentru femeile care se află la început de drum profesional?
Să facă numai ceea ce le dă încredere că e bine să facă! Bine e cheia în propoziția asta. Și să nu uite că obstacolele sunt, de fapt, scările pe care urcăm, altfel drumul ar fi plat și poate că nu duce nicăieri. La mine ceea ce părea un obstacol greu de trecut, tuberculoza, a devenit o cale de a face lucruri bune!
By Bianca Suciu Sharma
Bianca este un jurnalist cu aproape nouă ani experiență în televiziunea de știri. A făcut parte din echipa Realitatea TV și, ulterior, din echipa Digi24. După acești ani în care a fost reporter, corespondent, realizator de emisiuni și, pentru o scurtă perioadă, prezentator de știri, Bianca a decis să se îndrepte înspre online unde a pus bazele platformei de dezvoltare profesională www.allaboutjobs.ro.
În plus, Bianca a început să își construiască o carieră în domeniul marketing, în cadrul unei companii multinaționale.