Kinga Głyk este o artistă cunoscută pentru talentul ei remarcabil ca basistă și abordarea unică a muzicii. Încă de mică, Kinga a fost înconjurată de muzică, datorită tatălui său, muzician care a influențat-o profund. Și-a început călătoria muzicală la vârsta de 12 ani, alăturându-se trupei familiei sale, Głyk P.I.K. trio, care a pus bazele carierei ei. Expunerea timpurie la performance și suportul familiei i-au dezvioltat o conexiune profundă cu muzica, pe care continuă să o modeleze și astăzi.
Muzica Kingăi transcende genurile, combinând jazzul cu influențe variate, păstrând în același timp un puternic sentiment de autenticitate și creativitate. Ea crede în puterea muzicii de a spune povești și de a evoca emoții, iar această credință se reflectă în piesele sale. A câștigat recunoaștere internațională, performând în țări precum Polonia, Germania, Austria, Elveția și nu numai. Spectacolele ei sunt cunoscute pentru profunzimea emoțională și conexiunea pe care o creează cu publicul.
În acesr interviu, Kinga vorbește despre cum conexiunea ei profundă cu muzica a început de la o vârstă fragedă și cum decizia de a cânta la bas a fost instinctuală, mai degrabă decât influențată de alții, despre creativitate și autenticitate în muzică, explorarea jazzului și altor genuri și evoluția artistică continuă. Kinga subliniază de asemenea lecțiile valoroase pe care le-a învățat de-a lungul carierei sale, inclusiv importanța menținerii motivației, îmbrățișarea provocărilor și încercarea de a rămâne sinceră ca artist. Kinga își exprimă entuziasmul pentru a performa la festivalul Jazz in the Park din Cluj-Napoca. Auzind lucruri minunate despre eveniment, ea și trupa ei sunt nerăbdători să aducă toată energia lor pe scenă și speră să ofere publicului o experiență cu adevărat specială.
Festivalul Jazz in the Park se desfășoară în acest weekend, în Parcul Etnografic din Cluj.
Kinga, cum a fost copilăria ta și ce te-a determinat să urmezi o carieră în muzică?
Muzica a fost un tovarăș constant pe parcursul vieții mele. Cu tata fiind muzician, am crescut înconjurată de muzică bună și am petrecut mult timp ascultând împreună. Cred că de aceea simt o conexiune atât de profundă cu ea.
Însă alegerea de a cânta la bas a fost complet decizia mea. Nimeni nu mi-a sugerat asta și nici nu încercasem să cânt la bas înainte să simt o atracție către el. Era ceva în sunetul său care îmi plăcea, așa că i-am cerut tatălui meu să aducă unul acasă ca să pot începe să cânt. Așa a început totul.
Știm că obișnuiai să cânți cu fratele și tatăl tău în copilărie. Cum te-au influențat aceștia în parcursul tău muzical? Cum te-au susținut și ce sfaturi ți-au oferit?
Performance-urile alături de tatăl și fratele meu sunt ceva ce prețuiesc cu adevărat. Petreceam ore întregi împreună, ghidați și susținuți de tata, exersând și găsind cele mai bune modalități de a face muzica să sune bine. Fratele meu este cu doar trei ani mai mare decât mine, așa că cred că am fost amândoi destul de neexperimentați la început. Eram foarte deschiși și concentrați pe a asculta toate sfaturile primite de la tata și mama, desigur. Începând să cânt la o vârstă atât de fragedă (aveam în jur de 11 ani) mi-a oferit o experiență reală care mi-a fost extrem de utilă ulterior în viață. Cu cât reflectez mai mult la asta, cu atât îmi dau seama cât de minunat a fost să-l am pe tata alături, susținându-mă și motivându-mă să muncesc din greu.
Sunt atât de multe lucruri pe care le-am învățat, dar pentru a menționa doar unul sau două, principiul despre care vorbea mereu era: „Întotdeauna cântăm cu tot sufletul nostru, indiferent dacă sunt 1.000 de oameni în public sau doar unul – nu contează”. Și așa era, am cântat pentru o singură persoană în public și am dat tot ce aveam mai bun. Încă ceva la care voia să ne gândim mereu era că muzica înseamnă ceva mai mult. Nu este vorba doar de sunetul produs de un instrument; trebuie să existe o poveste în spatele ei. Sunt complet de acord cu el și sunt atât de bucuroasă că mi-a reamintit mereu despre asta de-a lungul anilor—sensul muzicii.
Cred că varietatea momentelor de pe scenă și din culise ne îmbogățește cu adevărat și ne învață cum să gestionăm mai bine provocările. Sunt extrem de recunoscătoare pentru acel început.
Ce te-a făcut să te îndrăgostești de jazz? De ce jazz și nu alt gen muzical?
Simt o conexiune puternică cu muzica care permite creativitatea umană, nu trebuie să fie neapărat jazz. Recent, am început să mă întreb ce înseamnă „jazz” chiar, deoarece s-a schimbat mult. Dacă te duci la majoritatea festivalurilor de jazz acum, nu cred că vei auzi același stil de muzică pe care l-ai fi auzit acum 10 ani.
Pentru mine, atâta timp cât există adevăr și autenticitate în muzică, mă conectez cu ea. Vreau să fiu liberă și deschisă la toate experiențele pe care le am, ceea ce mă va ajuta să rămân creativă, fără a fi blocată în propriile gânduri. Obiectivul meu este să devin mai bună decât am fost ieri, indiferent de gen. Știu că sunt de obicei asociată cu jazzul, dar nu sunt sigură că aș descrie muzica mea cu această etichetă. Uneori, mă îngrijorează că asta pune o anumită presiune asupra mea pe care aș prefera să o evit, pentru a-mi putea urma inima mea în orice direcție.
Ești pe cale să lansezi al cincilea album. Cum ai descrie parcursul tău muzical până acum? Ce este caracteristic pentru tine ca artist și ce elemente crezi că te diferențiază în lumea jazzului?
Albumul este în sfârșit lansat și sunt super fericită cu rezultatul. Mă simt norocoasă că am lucrat la acest album cu un producător atât de minunat precum Michael League. Sincer, dacă mi-ai fi spus cineva acum câțiva ani că voi avea ocazia să lucrez cu el, nu aș fi crezut. A fost o experiență frumoasă și am învățat multe. Parcursul muzical pentru mine este plin de surprize, cu multe momente de lacrimi și bucurie—poate fi o combinație intensă.
Îmi pasă profund de toate detaliile muncii mele, nu doar din perspectiva muzicală, care este doar o mică parte din ceea ce cere acest loc de muncă. Sunt atât de mulți oameni care „luptă” pentru piață și adevărul este că, dacă nu ai public, nu ai muncă. Deci, toți suntem oarecum responsabili pentru menținerea ascultătorilor noștri. Dar găsirea unei modalități de a rămâne autentică în timp ce îți păstrezi publicul este o mare provocare. Este important să rămâi pozitivă și motivată. Să crezi.
De-a lungul anilor, ai cântat în multe țări. Cum crezi că ne unește muzica? Ce au în comun toate concertele tale? În ceea ce privește diferențele, acestea apar în spectacolele tale în funcție de locația concertului?
Toți mergem la concerte pentru a căuta ceva, fie că este vorba de a experimenta ceva dincolo de viața de zi cu zi, de a ne relaxa, de a ne distra sau de a medita. Fiecare concert este diferit – energia din partea publicului ne ghidează pe noi, muzicienii, într-o anumită direcție muzicală și, desigur, este influențată de locația și cultura locurilor respective și de modul în care oamenii reacționează la melodii.
Sunt fericită că muzica este ceva care unește oamenii și îi aduce împreună într-un singur loc. Nu doar ca ascultători, dar ajută și muzicienii să colaboreze pentru a crea lucruri speciale și frumoase.
Ai primit numeroase premii pentru muzica ta. Cum te simți în legătură cu acestea și ce înseamnă pentru un artist, din perspectiva ta?
Nu sunt cea mai mare fană a împărțirii oamenilor și acordării de premii pentru „cel mai bun basist” sau pentru „cel mai bun album al anului”. Este imposibil să compari aceste lucruri pe această piață, deoarece suntem cu toții atât de diferiți și unici. Dar știu că face parte din lume și că primirea premiilor poate ajuta în obținerea de joburi, deoarece pentru unii oameni contează cu adevărat acele liste și ar putea fi singura modalitate prin care aceștia te găsesc. Pentru unii, contează cu adevărat și este crucial.
Așa că, cu toate acestea, mă simt recunoscătoare dacă oamenii mă aleg ca favorită – este întotdeauna de ajutor. Munca mea este legată de faptul că, cu cât mai mulți oameni te cunosc, cu atât mai ușor este să trăiești și să te întreții ca muzician, dar nu aș spune niciodată că premiile ne definesc sau ne fac să ne simțim mai valoroși. Ele pot fi doar de ajutor în susținerea a ceea ce facem.
Ai putea împărtăși câteva dintre principalele provocări întâmpinate în cariera ta? Cum le-ai depășit și ce ai învățat din acestea?
Nu sunt sigură că am depășit complet cele mai mari provocări ale mele. Ele apar adesea și, atunci când o fac, încerc să le gestionez de fiecare dată găsind cea mai bună modalitate. Lucrez la a avea o atitudine sănătoasă față de a fi muzician și la a înțelege motivele și obiectivele din spate. Este un proces lung și cred că, cu cât învăț mai multe despre ceea ce fac, cu atât mă voi simți mai sigură și mai încrezătoare. În acest fel, nu voi avea frica de a nu găsi o soluție. Încerc adesea să îmi analizez propriile gânduri și să caut interviuri și podcasturi unde oamenii împărtășesc sfaturi bune despre cum să gândești într-un mod sănătos sau doar să vorbesc cu oamenii despre asta.
Provocarea este să rămâi disciplinată și motivată și să crezi în munca ta. Este important să fii consistentă, să faci ceva în fiecare zi, chiar dacă este doar pentru puțin timp. A rămâne creativă și entuziastă în legătură cu ceea ce urmează este cheia. O mare provocare pentru mine este responsabilitatea față de alții și asumarea unui rol de conducere. Aceasta este provocarea mea principală și să învăț cum să o fac bine. Este o mare responsabilitate și, chiar și atunci când încerc să rămân calmă în legătură cu asta, în adâncul meu, îmi doresc foarte mult să fac o treabă bună. Dar cred că singura modalitate de a deveni mai bună este să faci acest lucru și să rămâi conștientă de tot ce se întâmplă în jurul tău. Ascultă, îngrijeşte-te și rămâi deschisă la tot ce îți aduce viața.
Ce mesaj ai avea pentru un artist tânăr acum? Ce ar trebui să știe pentru a avea succes în industria muzicală? Dar specific pentru jazz?
Nu am rețeta succesului, dar asta este ultimul lucru la care m-aș gândi. Aș începe prin a mă înțelege pe mine însămi, fiind clară cu privire la visurile și obiectivele mele și rămânând autentică și reală în ceea ce fac. Este important să îți pese de calitatea muncii tale.
În ceea ce privește jazzul în mod special, aș spune că este crucial să îți aprofundezi vocabularul, cu cât știm mai multe cuvinte, cu atât putem exprima mai bine ceea ce vrem să spunem. Simt că a fi curios este cheia.
Anul acesta vei urca pe scena Jazz in the Park. Care sunt așteptările tale de la Cluj-Napoca? Cum crezi că te va primi publicul de aici și ce ne poți spune despre apariția ta viitoare? Ce înseamnă pentru tine să cânți la acest festival?
Am auzit multe lucruri bune despre Jazz in the Park și aștept cu nerăbdare să ajung acolo! Aș spune că am așteptări, dar vom face tot posibilul să le oferim toată energia noastră pe scenă. Sper că vor experimenta ceva special și poate diferit de ceea ce se așteaptă. Sunt sigură că publicul de la Jazz in the Park este minunat, abia aștept să mergem acolo.
Cum vezi importanța acestor inițiative dedicate jazzului, fie că vorbim despre artiști sau despre public?
Îmi place să vorbesc despre lucruri și să analizez, să pun întrebări și să caut mai mult. Așa că, pentru mine, este important să avem conversații bune.
Ce ai vrea să transmiți pentru publicul de la Jazz in the Park?
Vom vedea. Cred că mesajul ne va fi arătat acolo. Oamenii creează o anumită energie care ne eliberează și ne face să interpretăm piesele într-un mod proaspăt de fiecare dată, poate chiar inedit. Așa că, ce se va întâmpla în Cluj-Napoca, la Jazz in the Park, se va întâmpla doar acolo și o singură dată în viață. Ceea ce e fascinant!
Tocuri sau flat shoes? – Flat shoes
3 cuvinte care te descriu: iubitoare de mâncare, care improvizează, introvertită schimbătoare
Ce faci întotdeauna înainte de a urca pe scenă? – Zâmbesc
Dacă ai putea cânta alături de orice muzician din istorie, pe cine ai alege și de ce? – Aș alege trupa Earth, Wind & Fire – îmi plac piesele lor
Cel mai frumos lucru pe care un fan ți-a spus vreodată: „Când voi crește, vreau să fiu ca tine”
Poți citi interviul în engleză aici.
Credit foto copertă: Peter Höhnemann
–
Editor:
