Maria Tureanu, Owner și Creative Director Marie Nouvelle: „A face artă înseamnă să-mi reamintesc constant de mine, de cine sunt și de inima mea.”

Maria Tureanu, Owner și Creative Director al brandului Marie Nouvelle, este o prezență fascinantă în lumea artei: ea este pictoriță și designer de obiect. Este una dintre aceia care au ales să-și schimbe meseria „serioasă” cu una nu mai puțin serioasă dar văzută ca un hobby. „Un downshift necesar care m-a așezat în poziția începătorului, a novicelui care descoperă că trebuie să reînvețe de la zero o altă meserie. Autodidact în formă pură,” ne-a împărtășit Maria într-un interviu pe care ni l-a acordat anterior.

Hobby-ul său pentru pictură s-a transformat, odată cu trecerea timpului, prin talent, pasiune și muncă, în jobul său full-time.

„Mai presus de câștigurile materiale, trebuie să oferim ceva înapoi lumii.”

Călătoria sa în lumea artei a început la vârsta de 27 de ani, când Maria și-a propus să facă din pictura un job, renunțând la cariera de avocat, după doi ani de stagiatură. În pauza de maternitate a început să-și pună întrebări legate de sens, de contribuție, întrebări pe care de altfel ni le punem cu toții din când în când. Răspunsul legat de identitatea sa a venit surprinzator, într-o dimineață: „Maria trebuie să picteze”. A cumpărat culori și pensule și a îndrăznit să-și încerce mâna.

Așa că astăzi, universul creativ al Marie Nouvelle include picturi deosebite, piese vestimentare prêt-à-porter, eșarfe premium, genți și portofele, ceramică, batiste din mătase și nu numai, fiecare dintre acestea sfidând perfecțiunea prin fumusețea lor. Despre călătoria sa în lumea artei ne-a povestit mai multe în acest interviu.

Care sunt cele mai importante părți din identitatea ta care se fac simțite în brandul pe care l-ai creat? Ce este și, respectiv, ce nu este brandul Marie Nouvelle astăzi? 🙂

Alegerea transpunerii artei mele pe mătase este cea mai autentică decizie vis-a-vis de felul în care mă manifest în lume. Mătasea este fluidă, fină, delicată și atemporală. Cred că feminitatea înglobează aceste atribute și că mătasea este un element definitoriu în garderoba mea. Marie Nouvelle este transpunerea firească a personalității mele de artist într-un cadru de artă aplicată.

Arta este și va rămâne un refugiu al frumuseții și al sufletelor aflate în căutarea păcii și armoniei.

Brandul Marie Nouvelle nu este un brand de masă, ci unul nișat, destinat iubitorilor de finețuri și artă deopotrivă, cu piese vestimentare unicat sau în colecții limitate, ce spun o poveste pictată despre delicatețe și eleganță.

Ce înseamnă, pentru tine, crearea tuturor acestor obiecte pictate, în cel mai mic detaliu?

Sunt întrebată foarte des de ce am ales, ca artist, să creez produsele Marie Nouvelle.

Eu nu am inventat roata. Și nici eșarfele. Nici printul.

Însă, dacă cineva dorește să înțeleagă de ce fac ceea ce fac, aș spune astfel: în spatele tuturor lucrurilor pe care le purtăm, există niște creatori. Acolo se află suflete care își pun vocația, voința și imaginația în mâinile celorlalți. Felul în care alegem să facem acest lucru este, cred eu, ceea ce contează cel mai mult.

Ca artist, singurul lucru pe care-l pot dărui, și care nu are o valoare pecuniară, este viziunea mea asupra a tot ceea ce mă înconjoară, o fărâmă din inima mea, nespusă prin cuvinte, ci transmisă în culori și imagini.

Fiecare tablou pictat poartă cu sine o stare, o frântură de emoție pe care aleg s-o împărtășesc cu ceilalți.

Nu am secrete în ceea ce privește arta mea. Cred că este important ca artistul să își trăiască pe deplin adevărul. Eu nu pot crea atunci când sunt tristă sau copleșită de emoții negative; simt că mi se interzice să mă apropii de pânză.

Creez doar dintr-o stare de bine, pentru că înțeleg că fiecare creație ne impactează.

„Aleg să nu dau mai departe ceva născut din anxietate, deși mulți artiști creează din astfel de stări, ca o eliberare personală.”

Laitmotivul central al creațiilor tale îl reprezintă florile. Ce te inspiră cel mai mult? Ai avut momente în care nu ai reușit să te conectezi universului din care-ți iei sursa de inspirație și, dacă da, cum ai reușit să depășești momentul?

Sunt destule momente în care nu reușesc să mă conectez la sursa universului din care-mi iau inspirația, pentru că mintea îmi este foarte activă și mă focusez pe business.

Atunci când pictez, conexiunea este cu simțirea, cu inima, și nicidecum cu mintea rațională.

Încerc să am răbdare cu mine însămi și să las timpul să decidă când mă pot întoarce la creație. Imaginile pentru pictură îmi apar în fața ochilor și simt că trebuie neapărat să le transpun pe pânză. Dar asta se întâmplă doar atunci când sunt liniștită.

Care dintre creațiile realizate de către tine până acum este cea care – din punctul tău de vedere – are o poveste foarte bine conturată? Cum sună povestea sa, și cum s-a conturat aceasta?

De fiecare dată când încep să creez, nu mă gândesc la o temă anume, ci las totul să curgă liber și necenzurat, exprimând ceea ce simt.

Câteodată, plec de la o culoare care simt că trebuie scoasă în evidență, alteori sunt formele geometrice sau florale cele care dictează restul compoziției. Totul se învârte în jurul unei emoții.

Ce sentimente trăiești în momentul în care îți modelezi creațiile? Ce sentimente îți dorești să trăiască femeile care le poartă?

Sentimentul de atemporalitate, de rafinament coloristic, de echilibru. Femeia Marie Nouvelle este o femeie carismatică, delicată și boemă, dar, în același timp, bine ancorată în mediul social-urban, o femeie de carieră cu un suflet de artist.

Cum a arătat primul moment în care ți-ai dat seama că îți dorești să-ți cultivi cât mai mult pasiunea pentru pictură, în copilărie? De ce ai ales pictura ca formă de exprimare a universului tău interior?

Mi-am dorit să pictez încă de mică, însă nimeni din familia mea nu a rezonat cu această preocupare, care părea o pierdere de vreme. Așa că nu am fost deloc încurajată să continui să desenez sau să pictez, ba dimpotrivă, mi s-a spus să mă concentrez pe lucruri mai concrete, precum matematica și româna, nu să „mâzgălesc”. Am lăsat deoparte preocupările artistice și m-am focusat pe școală și pe ceea ce părea mai pragmatic.

„Culorile sunt modul cel mai simplu prin care pot să-mi exprim emoțiile.”

În fața pânzei, îmi recompun realitatea – ceea ce nu se vede cu ochiul liber, ceea ce nu se poate exprima prin cuvinte și ceea ce nu transpare atunci când sunt privită. Nu am ales eu pictura, pictura m-a ales pe mine. 😊

Înainte să te dedici complet picturii ca job, mai degrabă decât ca hobby, ai făcut un mic “detour” din lumea picturii și te-ai oprit în industria juridică. Ce ai învățat, în perioada în care îți făceai stagiatura în avocatură, despre importanța de a face ceea ce iubești, în fiecare zi a vieții tale?

În perioada stagiaturii, am înțeles foarte clar despre mine că nu practic meseria de jurist din pasiune, ci pentru că trebuie, pentru că „dă bine,” pentru că se câștigă bine, și pentru că așa se așteptau ai mei să fac.

Nimic din toate acestea nu vorbea despre cine sunt eu cu adevărat. Mi-am dat seama clar că nu mă reprezintă și că nu voi atinge performanța fără pasiune. Aveam disciplină și eram meticuloasă – lucruri care m-ar fi ajutat dacă nu aș fi avut curajul să renunț și să mă descopăr pe mine însămi.

Lecția din prima parte a vieții mele este că disciplina și perseverența sunt esențiale în orice domeniu, chiar și în cel boem și artistic, dacă vrei să reușești.

Crescând, pictura a rămas cu tine și tu cu ea. Așa că, într-o dimineață, ți-ai găsit răspunsul mult căutat cu privire la identitatea ta și atunci ai știut: „Maria trebuie să picteze”. Cum a arătat primul moment în care ți-ai dat seama că este, în fapt, realizabil să-ți transformi în realitate visul de a trăi din arta ta? Care a fost cel mai mare sprijin al tău în acest sens?

Nu a existat un moment anume, fix în timp, în care să fi realizat că voi avea cu siguranță șanse de reușită. Am luat-o pas cu pas, zi de zi, construind pe ceea ce realizasem cu o zi înainte și înaintând consecvent către ceea ce îmi propusesem. Nu aveam un plan B. A trebuit să mă bazez pe intuiția mea și pe ceea ce simțeam că trebuie să fac. Am fost doar eu cu mine și cu propria mea judecată.

A fost destul de greu, recunosc. Nu aveam cu cine să mă sfătuiesc, nu cunoșteam pe nimeni în industriile creative, nu știam cum să încep, dar am insistat să-mi pun întrebări și să caut soluții. Și asta timp de câțiva ani… Apoi, totul a început să curgă firesc.

„Provin dintr-o familie foarte conservatoare, cu meserii pragmatice, bine ancorate în realitate”, ne-ai împărtășit tu în trecut. Cât de ușor le-a fost părinților tăi să înțeleagă și să te susțină în procesul punerii bazelor carierei tale ca pictor?

Nu le-a fost deloc ușor părinților mei să accepte că vreau să pictez. Părea o nebunie, mai ales că eram mamă singură a doi copii mici, de 3 și 5 ani. „Te-a certificat cineva?” mă întreba mama, anxioasă. „Ți-a spus cineva că ai talent?”

Evident, răspundeam negativ, dar m-am încăpățânat să încerc. Le-am spus că, dacă nu îmi iese cu pictura, voi veni să locuiesc cu ei și asta e! 😊

Un dezastru. Au decis să mă lase în pace, convinși că voi eșua. Au stat, cum s-ar spune, „în observație.”

Îmi era greu să fac asta zi de zi, știind că nu aveam cui să mă adresez cu întrebări sau cui să mă plâng. În fond, era decizia și responsabilitatea mea. Pe atunci, nu existau grupuri de antreprenori, nu se vorbea despre know-how în industriile creative și nici despre coaching în business. Dar am învățat singură.

Care simți că este aspectul care a jucat cel mai important rol în procesul tău de a-ți găsi liniștea interioară mult necesară cu privire la ceea ce ai ales să faci “for a living”? Cum te simți astăzi, când știi că ai reușit să te recalibrezi și îți reinventezi viața în jurul artei?

Cel mai important aspect al inițiativei mele de a picta și de a crea un business din artă a fost să văd că lucrările mele se vând, că ceea ce creez are deschidere și se bucură de atenția celorlalți. Fără un feedback real, fără ca munca noastră să aibă ecou în lume, nu cred că ne vom găsi motivația necesară pentru a continua.

Nu te poți baza doar pe părerile familiei și ale prietenilor; trebuie să observi ce se întâmplă în afara bulei tale.

Astăzi sunt o femeie împlinită pentru că știu că ceea ce îmi propun se poate realiza și am câștigat încredere în propriile mele abilități.

Care este relația ta cu zicala conform căreia „atât timp cât faci ce îți place, nu vei fi nevoit să lucrezi nici pentru o singură zi în viața ta”?

Total adevărat. I am living my dream. Atunci când pui pasiune și ești exaltat de ceea ce faci, stresul nu se simte la fel, munca nu mai este o corvoadă, totul curge firesc. Am ajuns la un moment în care fac totul cu plăcere, în ritmul meu, am timp pentru mine și introspecție, am TIMP.

„Asta mi-am dorit mereu: să pot fi și să pot simți.”

Nu am avut niciodată dubii, pentru că îmi trăiesc visul, iar Marie Nouvelle reprezintă pentru mine un lifestyle, nu ceva ce trebuie să fac.

Cât de important este pentru asigurarea succesului business-ului tău să te reinventezi periodic, în calitate de pictor? Dar în calitate de antreprenor?

Pictorița din mine creează pur și simplu pentru a crea, cu relaxare și fără să se gândească la ce printuri să facă. Dacă ceva este potrivit și pentru print, bine; dacă nu, nu.

Nu voi crea ca să fie plăcut și cumpărat. Mi-am promis mie însămi că nu voi crea în funcție de cerere.

Nu cred că este musai să ne reinventăm periodic pentru a nu plictisi publicul; eu cred mult în autenticitate. Să FIM NOI. Să fim așa cum ne vine, iar dacă există oameni care rezonează cu noi, cu atât mai bine!

Cuvântul-cheie prin care se definesc creațiile tale:

Atemporalitate.

Un parfum potrivit pentru a fi purtat împreună cu o eșarfă din mătase marca Marie Nouvelle:

Bois Impérial.

Ce muzică asculți atunci când creezi în atelier:

Bossa Nova sau Secret Garden.

Tocuri sau flat shoes:

Flat shoes.

Un vis pe care încă îți dorești să ți-l îndeplinești:

Să fac înconjurul lumii.

O întrebare care ți-ai fi dorit să-ți fie adresată într-un interviu, dar care încă nu a fost, și răspunsul la aceasta:

– „Ce te face fericită?”

– Să fiu cu o cană de ceai în mână, într-o dimineață cețoasă într-o cabană de unde se văd brazii și munții, în mijlocul naturii, și să miroasă a lemne de foc. Simplu. Vreau să simt. Pentru asta trăiesc. Pentru asta experimentez.

Editor: