Mara Gojgar este ownerul agenției Confident Communications – o agenție-resursă constituită din ceea ce ea numește a fi o #ConfidentTeam –, care livrează servicii de calitate pentru #ConfidentClients din industrii precum: consumer tech, B2B tech, healthcare comms, retail, real estate, fmcg și B2B. În timpul liber, însă, Mara își cultivă propriile pasiuni. Adoră designerii români, practică tangoul de 13 ani și este pasionată de antreprenoriat. Cu toate acestea, la fel ca în cazul tuturor călătoriilor antreprenoriale de succes, și în parcursul Marei au intervenit piedici, eșecuri, și etape greu de depășit.
Întorcându-se în România la finalizarea studiilor ei în Spania, a făcut o oprire în Barcelona. În Parc Guell, la o terasă, era un cuplu de peste 50 de ani. Emanau liniște și împlinire, și-au comandat ce își doreau, se bucurau pe deplin de moment, de Barcelona. Iar Mara? „Eu, în schimb, la cei 23 de ani eram într-un struggle continuu. Bifam Barcelona, dar nu simțeam nimic. Aveam 23 de ani, dar sufletul meu era apăsat.” Atunci, în Parc Guell, Mara a realizat că drumul pe care se afla nu era cel pe care-și dorea să fie. A decis, ulterior, să-și dea libertatea de care avea nevoie ca să-și găsească calea.
De-atunci încoace, Mara a înțeles că tinerețea e un asset pentru un timp scurt. Nu contează vârsta, contează dacă sufletul tău e fericit sau nu. S-a întors în țară. Și-a făcut propria firmă, Confident Communications, care astăzi include în portofoliul său clienți precum: Anchor Group, Mitsubishi, Xiaomi, EAD Digital, Connections Romania, Liberty Galați, sau Homing Properties. Iar din 2008 începând, practică tangoul, un dans care, din punctul ei de vedere, are multe în comun cu antreprenoriatul. Iar ceea ce-i lipsește antreprenoriatului, dar este specific tangoului, încearcă ea să aducă în propria agenție: fericirea și libertatea.
Ți-ai dorit încă din liceu să fii antreprenor și să ai o firmă. În ciuda acestui fapt, ai amânat decizia de a porni pe acest drum până la vârsta de 25 de ani. Ce te-a ținut în loc până la acel moment?
Când mintea e pregatită să facă acest shift, resursele se canalizează, opiniile celor din jur contează în măsura în care servesc obiectivului tău.
„Antreprenoriatul și, mai ales decizia de a sări în gol, este un state of mind.”
Antreprenoriatul înseamnă asumarea responsabilității, fără a da vina pe nimeni și pe nimic pentru că tu nu reușești să scoți compania la liman. Cineva care dă vina pentru eșecul său pe mama că nu l-a iubit, pe tata că nu l-a susținut, pe România, sau pe societate, nu este pregătit pentru antreprenoriat.
Lucrurile s-au schimbat radical pentru tine în momentul în care ți-ai dat demisia brusc, de pe-o zi pe alta. Care a fost acel ceva care te-a determinat să iei, după tot acest timp, decizia de a îmbrățișa provocarea antreprenoriatului?
La 25 de ani veneam după mai multe experiențe profesionale în care eram un „misfit”. Nu îmi găseam locul, mă întrebam mereu ce caut eu acolo. Cel care m-a împins a fost un amic portughez, Filipe Carrera. Între 2 avioane și un scurt popas în București, în care îi povesteam despre tumultul ăsta al meu la job, a râs și mi-a zis „’cuz you’ve got the bug”.
M-a pus să mă înscriu în Junior Chamber Romania, o asociație globală de mici și mari antreprenori. Să fi vorbit vreo 40 de minute cu el, cât să tragi de o limonadă până la ultima frunză de mentă. El a plecat, iar eu am rămas cu această curiozitate.
M-am înscris în JCI, unde am găsit în acest oraș o altă lume și o altă realitate despre care nu știam nimic. Oameni de o vârstă cu mine și mai tineri, trăiau ceva ce îmi doream și eu, însă ei trăiau asta ca pe un firesc. Simțeam că acolo aparțin, era o stare de bine. Nu mai trebuia să mă contorsionez mental ca să încap.
Au existat în primii ani de activitate ai Confident Communications momente în care ai avut dubii cu privire la călătoria ta și, implicit, a agenției pe acest drum?
Primii ani au fost de agonie. Trebuia să mă împart între subzistență, livrat la clienți, și asta îmi lua tot timpul: aducerea de noi clienți și, în sine, și schimbarea mentală. De exemplu, îmi era foarte rușine să cer bani pentru munca prestată.
„Găsisem calea, doar că nu știam ce ar trebui să fac cu ea.”
Ceream bani puțini și munceam mult. Îmi era rușine să cer de la colegi sau colaboratori „să livreze la un nivel facturabil” și ajungeam să fac tot eu. Aveam prieteni în corporații care câștigau mai mulți bani ca mine, aveau concedii, aveau „timpul lor”.
Eu nu aveam nici timp și nici bani. Dubii, însă, nu am avut că sunt pe drumul meu. Am rezistat, până am găsit modul propriu în care să îmi urmez calea. Am prioritizat în acel tumult ce contează cu adevărat ca să pot rămâne pe direcția mea până la marea clarificare.
Presupun că pentru asta, atât tu, cât și echipa ta, ați avut nevoie de multă disciplină și mult exercițiu – exact la fel ca în tango, un dans pe care tu îl practici încă din 2008. Care ai spune că este principala caracteristică a tangoului pe care simți că antreprenoriatul nu o are, dar pe care tu încerci să o incluzi în munca ta de zi cu zi?
Echipa s-a schimbat de multe ori până a ajuns să se închege. Dar s-a închegat când și eu m-am închegat și am aflat ce caut. Fericirea plus libertatea însumate dau caracteristica despre care mă întrebi.
Tangoul e un dans al disciplinei, etichetei și al regulilor și, cu toate astea, în cei 13 ani în care dansez ca amator, integrez rigoarea și fericirea. Aceasta este starea pe care încerc să o transfer și în Confident Comms.
Având în vedere cât de dinamic este domeniul comunicării, cum s-au schimbat nevoile și, totodată, cererile clienților voștri pentru serviciile pe care le oferiți pe parcursul ultimilor nouă ani? Care a fost anul care simți că a adus cu sine cele mai multe modificări?
Inițial, portofoliul Confident PR era format de companii de B2B care veneau pentru prima dată în România. Clienții români reprezentau un procent restrâns, lucram în special cu organizații internaționale care intrau în CEE. În timp, zona de consumer s-a dezvoltat semnificativ și a dus expertiza agenției la un nou nivel.
Venus Five, studioul de producție foto și video fondat de Dragoș Constantin, a venit mai mult din consumer, și apoi a intrat pe corporate. Au fost două linii de business care s-au completat foarte bine.
Am pus cărămidă peste cărămidă, iar anul 2020 a reprezentat un next level pentru noi. Presiunea crizei sanitare care apăsa pe business ne-a făcut și mai implicați. Ne-am focusat pe ce contează, fără zgomotul de fond pre-pandemic și așa s-au întâmplat minuni, într-un mod mult mai simplu, mai firesc, mai eficient.
Solicitările clienților nu s-au schimbat. Clienții vor impact și rezultate, fie că sunt clienți mici sau mari. Asta e o constantă. Noi suntem o agenție-resursă. O agenție care face să se poată. Dar modul în care clienții alocă resurse în atingerea obiectivelor s-a schimbat. Sunt clienți alături de care joci în aceeași echipă. Și clienți care se distanțează de agenție și se poziționează în afara relației.
La finalul lunii martie, Confident Communications a avut o perioadă „în care era ziua și contractul suspendat”. V-ați întrebat, atunci, „ce mai știm să facem în afară de PR?” și „ce știm să facem cu PR-ul?” Care au fost concluziile la care ați ajuns și pe care le-ați implementat ulterior în speranța că vă va ajuta să reintrați pe linia de plutire?
Pentru Venus Five am acționat de pe o zi pe alta, am adus studioul pe linia de plutire cu focusul pe video content care acum a crescut foarte mult. Facem de la filme corporate, la live streaming-uri complexe și mult content marketing.
„De la mama am învățat că eșecul nu e o opțiune. Mama a fost un om foarte drastic cu mine. Cumva, ca viața.”
PR-ul, însă, a avut o altă turnură. Tot ce a însemnat going the extra mile înainte de pandemie, ani întregi de weekenduri muncite, de vacanțe muncite, au activat exact acei „potențiali clienți”. A fost atunci ceva mai sus de noi pentru care suntem recunoscători. Hard work pays off, when you least expect it.
A existat vreodată o situație în care să fi simțit că un client a abuzat de disponibilitatea pe care i-ai arătat-o – și dacă da, cum ai gestionat situația respectivă? Cum simți că îți afectează asta echilibrul dintre viața personală și cea profesională?
Noi suntem o agenție-resursă. Asta înseamnă că înțelegem foarte simplu care sunt nevoile clientului și suntem acolo să rezolvăm, nu să încurcăm, nu să facem lucrurile mai complicate pentru viața lui.
Clientul este un profesionist de MarComm sau un antreprenor care, la rândul lui, are încă 1000 de probleme în afară de relația cu noi. Așadar, când te roagă ceva, trebuie să rezolvi.
Dar, da, au fost situații cu antreprenori mai mici, care cumva în „biciuirea agenției”, a furnizorilor în general, își găseau un fel de supremație și de reușită în viață. Încercând să facă o relație de câștig pentru ei și pierdere pentru noi, găseau un soi de preamărire. Au fost relații contractuale scurte. Îmi dau seama că e greu să fii client.
Chiar și așa, anul pandemiei v-a adus claritatea de a miza pe anumite direcții pe care aveați deja experiență. Care ai spune că sunt aceste direcții clare?
Claritatea a venit din faptul că am recunoscut ariile noastre de specializare și nu am mai acceptat orice colaborare, doar ca să fie rulaj. Am mers pe ce știm cel mai bine: consumer tech, B2B tech, healthcare comms, retail, real estate, fmcg și B2B.
Ce ne-a ajutat? Un lucru simplu. Abordarea integrată a comunicării. Nu am mers pe ideea de „noi facem de aici până aici”. Ca să poți să faci o campanie declinabilă, trebuie să înțelegi subtilitățile canelor de comunicare. Confident Comms a fost așa de la fondare, și a funcționat.
V-a fost înmânat premiul „Small Consultancy of the Year” la Romanian PR Award în 2020. Care ai spune că sunt principalele trei aspecte care stau în spatele câștigării unui astfel de premiu, aspecte fără de care n-ați fi reușit să-l obțineți?
Noi am aplicat la PR Award „bătrâni”. Am așteptat să fim „little big” până să aplicăm. Am așteptat să avem o cifră de afaceri solidă pentru un small consultancy, nu o CA de freelance. Am așteptat să avem consistență în portofoliu, nu un mix fragil de clienți.
Am așteptat să depășim pragul în care puteam fi premiați, dar fără stabilitate de business. Poate a fost o greșeală că nu am îndrăznit mai devreme, dar așa a fost la noi. Am așteptat să demonstrăm înainte și să avem un exercițiu de business solid, chiar dacă suntem o firmă butic.
Cu siguranță un astfel de premiu a fost obținut după ani consecutivi de muncă asiduă. Care sunt trei lecții aplicabile atât în business, cât și în viață, pe care le-ai învățat pe parcursul ultimilor nouă ani în care ai activat ca antreprenor? Crezi că astfel de lecții pot fi învățate și altfel decât lovindu-te tu, personal, de ele?
Teoretic, poți învăța din greșelile altora, însă doar atunci când te lovește greul pe tine cuplezi la realitate.
– Munca asiduă dă rezultate. Când crezi că nu mai poți, mai poți un pic.
– Focusează-te pe tine, nu pe ce fac alții și cum fac alții, pentru că ceea ce poți vedea din afară sunt forme, dar nu știi fondul.
– În tot acest proces fii modest, cât se poate de modest. Vanitatea poate distruge tot.
Ți-ai dorit să ai o agenție și să fii antreprenor dintotdeauna. Dar de ce în comunicare?
Îmi place să duc anumite lucruri la extrem. MarComm știam, am vrut să fac the best of it. Pe de altă parte, în antreprenoriat e important să faci ce știi, nu doar ce îți place.
Este vreodată prea târziu să începi să lucrezi în vederea îndeplinirii visului tău?
Am studiat o perioadă în Spania. La finalul studiilor, am fost într-o scurtă excursie la Barcelona, pe drumul de întoarcere în țară. În Parc Guell, la o terasă, era un cuplu de peste 50 de ani. Emanau o liniște și o împlinire, și-au comandat ce își doreau, se bucurau pe deplin de moment, de Barcelona.
Doamna părea o persoană care se prețuia. Eu, în schimb, la cei 23 de ani eram într-un struggle în care trebuia să calculez orice cheltuială, reveneam în țară și trebuia să găsesc urgent un job, era o agitație groaznică în mintea mea. Bifam Barcelona, dar nu simțeam nimic. Eu aveam 23 de ani, dar sufletul meu era apăsat.
Ei aveau poate 53, dar pacea lor, stilul de viață, era ceva care încă mi-a rămas în minte. Tinerețea e un asset pentru un timp scurt. Nu contează vârsta, contează dacă sufletul tău e fericit sau nu.
Ai vrut ca numele agenției tale să fie unul care „să sune bine și pentru o firmă care vinde bijuterii, dar și pentru o casă de avocatură”. Când și cum ți s-a confirmat că l-ai ales pe cel corect?
Da, m-am gândit să fie un nume care să rezoneze și cu femeile, dar și cu bărbații, însă mai ales un nume pe care să îl simt că e al meu. Confident a fost numele. Care în timp a devenit The Confident Group. Trăim într-un micro univers Confident: #ConfidentClients și #ConfidentTeam.
Care este campania Confident Communications cu care tu, personal, rezonezi cel mai mult?
#EntrepreneursWhoCreateLegacy. Acum câțiva ani am făcut o campanie pentru Mitsubishi Eclipse Cross. Era un model al companiei care schimba multe în designul și în tehnologia pe care o aducea, față de modelele anterioare. Am citit brief-ul acela de multe ori.
Apoi am citit despre cum a luat naștere Mitsubishi. Compania a fost fondată în 1870 de Yataro Iwasaki sub un alt nume. Să fi avut vreo 30 și un pic de ani pe atunci antreprenorul din Japonia. Și m-am gândit sincer dacă firma mea ar putea trece testul timpului. Dacă voi putea vreodată să creez acel ceva care să rămână peste ani.
Pentru promovarea acestui model de mașină am căutat antreprenori români care au creat afaceri cu potențial de a fi lăsate moștenire, și antreprenori care dus mai departe moștenirea familiei. Poveștile erau spuse la volanul noului model Mitsubishi. A fost un proiect care a atins corzile emoționale ale antreprenorilor.
Care ai spune că sunt câteva dintre abilitățile pe care le ai și care stau în spatele faptului că ești acreditată de Chartered Institute of Public Relations din Londra?
Am luat CIPR la 26 de ani, cu dispensă de vârstă. CIPR era, la momentul acela, o acreditare pentru specialiști cu aproximativ 10 de experiență. Terminasem facultatea în urmă cu trei ani, noroc că lucrasem între timp.
Am avut un interviu de aproape două ore cu un reprezentant din Londra, care în final mi-a dat undă verde să pot începe cursul. Motivația mea era că făcusem firma, dar mă temeam că poate clienții nu mă iau în serios. În plus, mulți te întrebau unde ai lucrat înainte. Unde puteam să lucrez, oare, la 25 de ani?
Acreditarea vine să evalueze ce știi deja, însă depinde ce știi să faci cu resursele. Pentru noi a fost o expunere internațională importantă.
Cel mai important lucru pe care i l-ai spune acum Marei aflate la vârsta la care studia comunicare și marketing în Spania:
Mereu am ales calea mai grea, asta și pentru că îmi place să îmi testez limitele. Din liceu m-am împins constant în afara zonei de confort. Ohooo, câte i-aș spune acelei Mare. Simplu ar fi: hard work and strong old values pay off sooner… or later, în cazul meu.
În tinerețe poate există tentația unor shortcut-uri, a unor câștiguri rapide, doar că sunt soluții de moment.
Editor. Nota editorului:
Atunci când m-am documentat despre cine este Mara Gojgar, femeia din spatele titlului de „owner al agenției Confident Communications”, am citit numeroase interviuri cu ea. Dar n-am citit niciunul în care să fi fost atât de deschisă, oferindu-ne o privire din interior asupra parcursului ei, a eșecurilor și frământărilor interioare. Așa că, dacă înainte s-o intervievez o apreciam sincer pentru ceea ce a reușit să construiască în calitate de antreprenor, acum pot să spun că și empatizez profund cu povestea ei. A servit drept un reminder de care sunt convinsă că mulți dintre noi avem, uneori, nevoie.
