Nafiseh Shokri, lifestyle influencer și fondator al Iranian-Romanian Network, a ales să se mute în România ca parte a unui parcurs marcat de curiozitate, ambiție și o dorință profundă de a trăi dincolo de granițele confortabile ale locului cu care era familiarizată. Originară din Iran, o țară cu o istorie vastă și tradiții adânc înrădăcinate, Nafiseh a avut întotdeauna o apreciere profundă pentru diversitatea culturală și a fost nerăbdătoare să înțeleagă cum o altă națiune își celebrează și îmbrățișează propriul patrimoniu.
La început, România părea o destinație plină de oportunități pentru Nafiseh, însă, pe măsură ce a evoluat, a devenit un loc al auto-descoperirii și al creșterii personale. Tranziția a fost atât provocatoare, cât și fascinantă – învățarea unei limbi noi, înțelegerea subtilităților normelor sociale și construirea de relații de la zero au fost provocări care i-au testat limitele, dar fiecare pas înainte a adus o satisfacție imensă. În acele zile timpurii, fiecare mică reușită – de la comandarea unei mese în limba română până la descoperirea unei cafenele locale care îi aducea aminte de casă – reprezenta o adevărată victorie personală.
„Privind în urmă, acele momente incomode de adaptare mă formau într-o versiune a mea mai rezistentă, mai adaptabilă și mai deschisă către lume.”
În cadrul acestui interviu, Nafiseh mi-a împărtășit provocările unice cu care s-a confruntat în procesul de construcție a unei noi vieți într-o țară străină și cum a reușit să-și regăsească încrederea în sine în România. Totodată, a vorbit despre cum a pus bazele rețelei Iraniano-Române și despre importanța comunității în călătoria ei.
Fiecare expat se confruntă cu provocări unice atunci când își construiește o viață într-o țară străină, de la navigarea sistemelor birocratice până la construirea unor conexiuni semnificative. Care au fost câteva dintre cele mai mari obstacole pe care le-ai întâmpinat în primele tale zile în România și cum te-au modelat aceste experiențe în ceea ce privește reziliența și adaptabilitatea?
Una dintre cele mai mari provocări a fost construirea unui sentiment de apartenență. Mutarea într-o țară nouă înseamnă să o iei de la zero – nu ai rețeaua de siguranță a prietenilor vechi, a rutinelor familiare sau chiar o înțelegere clară a modului în care funcționează lucrurile. Limba a fost o altă barieră. Deși limba română are rădăcini latine, ceea ce o face diferită de persană, am fost hotărâtă să o învăț, iar acest efort m-a ajutat să stabilesc conexiuni mai profunde cu localnicii.
O altă provocare a fost navigarea sistemului birocratic, fie că era vorba de hârtii, procese de rezidență sau înțelegerea aspectelor legale legate de muncă și viața în România. Am învățat rapid că răbdarea și perseverența erau cei mai buni aliați ai mei.
Aceste experiențe m-au învățat despre adaptabilitate – am învățat să cer ajutor, să ies din zona mea de confort și să îmbrățișez procesul de învățare. Mai important, m-au inspirat să înființez Iranian Romanian Network, pentru ca alții să nu trebuiască să treacă singuri prin aceleași dificultăți.
Ca persoană care a construit o viață și o carieră împlinită în România, ce lecții ai învățat pe parcurs? Ce sfaturi ai oferi altor femei care încearcă să își reinventeze viața într-o țară străină?
„Reinventarea necesită timp și curaj.”
Mutarea într-o țară nouă, începerea de la zero și crearea unui loc pentru tine nu este ușor—dar este extrem de împuternicitor.
Sfaturile mele pentru femeile care pornesc în această călătorie: Fii răbdătoare cu tine însăți – creșterea nu se întâmplă peste noapte, iar fiecare pas mic contează. Construiește o comunitate – găsește oameni care te susțin și te încurajează. Nimeni nu reușește singur. Îmbrățișează disconfortul – momentele care te provoacă cel mai mult sunt cele care te transformă.
Rețeaua Iraniano-Română este o inițiativă remarcabilă care leagă două culturi bogate și distincte. Ce te-a inspirat să creezi această rețea și ce gol sperai să umpli pentru iranienii care trăiesc în România sau pentru românii interesați de cultura iraniană?
Ideea pentru Rețeaua Iraniano-Română a apărut dintr-o realizare simplă, dar puternică: nu exista un spațiu real pentru schimburi culturale între iranieni și români. Ca iranian care trăiește în România, am observat două culturi incredibil de bogate care aveau atât de multe în comun—dar foarte puține oportunități de a interacționa într-un mod semnificativ.
Am vrut să schimb asta. Am vrut să creez o platformă în care oamenii să poată experimenta Iranul dincolo de stereotipuri și unde iranienii din România să se poată simți parte dintr-o comunitate, având un loc de reprezentare. Fie prin proiecții de filme, discuții culturale sau experiențe de călătorie, IRN a devenit un spațiu în care oamenii se puteau conecta cu adevărat, învăța și celebra moștenirea culturală a fiecăruia.
Construirea unei comunități necesită timp, efort și o înțelegere profundă a oamenilor pe care vrei să-i sprijini. Care au fost primii pași pe care i-ai făcut pentru a înființa Rețeaua Iraniano-Română și ce provocări ai întâmpinat în câștigarea încrederii și a susținerii comunității?
Construirea IRN a început cu pași mici, dar semnificativi. Am început prin a mă conecta cu oamenii individual, înțelegând ce își doresc și creând evenimente care să fie personale și autentice. Prima proiecție de film și discuție culturală au fost revelatoare – oamenii își doreau aceste experiențe, aveau doar nevoie de un spațiu în care să se poată aduna.
Cea mai mare provocare? Câștigarea încrederii. Atunci când începi ceva nou, oamenii sunt sceptici—cine ești tu? De ce faci asta? Este nevoie de timp pentru a dovedi intențiile noastre, pentru a arăta consistență și pentru a construi credibilitate. Dar odată ce oamenii înțeleg că IRN este cu adevărat despre conexiune și celebrarea culturii, sprijinul crește organic.
De la înființarea sa, care ar fi cele mai importante proiecte sau momente de reper pe care rețeaua le-a realizat? Poți împărtăși o poveste sau un exemplu care subliniază diferența pe care a făcut-o în viețile membrilor săi sau în comunitatea mai largă?
Unul dintre cele mai semnificative momente pentru IRN a fost evenimentul de lansare. Nu a fost doar o introducere a proiectului – a fost un moment în care oameni din medii diferite, iranieni și români, s-au reunit și au realizat cât de multe au în comun. Văzându-i implicați în discuții, împărtășind experiențe și exprimându-și entuziasmul pentru evenimentele viitoare, am înțeles că această rețea umplea un gol real.
Un alt proiect important a fost seria noastră de proiecții de film și discuții. După una dintre proiecții, un oaspete român mi-a spus: „Nu aveam idee că cinematografia iraniană are o asemenea profunzime. Asta îmi schimbă întreaga perspectivă asupra Iranului.” Momente ca acesta îmi amintesc de ce există IRN – este vorba despre ruperea stereotipurilor și crearea de conexiuni reale, umane.
Rețeaua ta este mai mult decât o modalitate de a conecta oameni; este despre promovarea înțelegerii, colaborării și respectului reciproc. Care este viziunea ta pe termen lung pentru Rețeaua Iraniano-Română și cum intenționezi să-i extinzi influența atât la nivel local, cât și internațional?
Văd IRN evoluând într-o punte culturală cheie în Europa—nu doar pentru iranieni și români, ci pentru oricine este interesat de schimburi culturale autentice. Viziunea mea include:
– Extinderea evenimentelor noastre pentru a include mai multe colaborări cu artiști, academicieni și afaceri.
– Dezvoltarea unor programe educaționale—ateliere, sesiuni de schimb lingvistic și experiențe culturale atent curatoriate.
– Lansarea unor experiențe de călătorie curate—ajutând oamenii să exploreze Iranul dincolo de mainstream, într-un mod etic, imersiv și profund personal.
Cred că cultura trebuie trăită, nu doar observată. Aceasta este filosofia care va ghida viitoarea dezvoltare a IRN.
Încrederea este un pilon esențial în construirea oricărei comunități, mai ales a uneia care traversează culturi diferite. Cum cultivi încrederea între membrii Rețelei Iraniano-Române și ce rol joacă transparența în asigurarea prosperității comunității?
Încrederea începe cu onestitatea, consistența și dorința de a fi alături de oameni. Am construit IRN pe baza unei curiozități culturale autentice, nu din motive politice sau comerciale—și această transparență ajută oamenii să se simtă în siguranță în a interacționa cu noi. Cred de asemenea în ascultarea activă—ne asigurăm că evenimentele și conținutul pe care le creăm reflectă ceea ce comunitatea își dorește cu adevărat.
„Când oamenii văd că vocile lor contează, încrederea crește natural.”
Ca influencer de lifestyle și lider al comunității, ai reușit cu succes să îmbini două roluri distincte care, la prima vedere, ar putea părea nelegate. Cum se completează aceste două identități în viața ta de zi cu zi și cum îți permit să amplifici misiunea de a conecta culturi?
Fiind influencer de lifestyle, am avut o platformă prin care să spun povești—iar povestirea este în centrul conexiunii culturale. Atunci când vorbesc despre tradițiile iraniene și românesti, experiențele de călătorie sau chiar reflecțiile personale ca expat, acestea rezonează cu oameni dincolo de granițe.
Aceste două roluri se completează pentru că ambele sunt despre conexiune. Fie că este vorba despre o postare pe rețelele sociale despre mâncarea persană sau românească, fie despre un eveniment cultural care adună oameni în viața reală, scopul rămâne același: să creăm punți între lumi, câte o experiență o dată.
Rețelele sociale oferă o platformă puternică pentru a spune povești și a contura narațiuni, mai ales pentru culturile subreprezentate. Cum îți folosești rolul de influencer de lifestyle pentru a educa și inspira audiența despre cultura iraniană și românească, și ce fel de reacții primești de la urmăritorii tăi?
Mă concentrez pe autenticitate—arăt experiențe reale, trăite, nu doar conținut selectat. Când vorbesc despre tradițiile iraniene, pun accent pe profunzimea, frumusețea și relevanța lor, nu arăt doar fațeta lor exotică. Același lucru se aplică și pentru cultura românească—împărtășesc ce învăț, ce mă surprinde și ce mă inspiră.
Dincolo de povestiri, platforma mea a devenit și o resursă pentru comunitatea iraniană din România. Mulți iranieni îmi scriu în privat întrebându-se unde să meargă, la ce evenimente să participe sau cum să se integreze mai ușor în viața din România. Chiar am avut pe cineva care mi-a spus că a găsit un loc de muncă datorită postărilor mele despre evenimente culturale și de networking din București. Aceasta este, pentru mine, partea cea mai împlinitoare—să văd cum rețelele sociale pot fi un instrument pentru conexiuni și oportunități reale.
Răspunsul a fost incredibil—oamenii sunt curioși, implicați și adesea spun lucruri precum „Nu știam că Iranul are atât de multe în comun cu România!”. Această curiozitate duce la discuții semnificative și la o apreciere mai profundă a culturii.
Ca lider, menținerea transparenței în timp ce gestionezi așteptările poate fi o provocare. Cum navighezi acest echilibru atunci când reprezinți vocile și interesele unui grup atât de divers?
Cheia este comunicarea clară și stabilirea unor așteptări realiste. Nu fiecare eveniment va răspunde nevoilor tuturor, și acest lucru este în regulă. Mă asigur că explic scopul fiecărui proiect, ascult feedback-ul și rămân deschisă să mă adaptez atunci când este necesar.
Mai presus de toate, le reamintesc oamenilor că IRN este un spațiu pe care îl construim împreună. Cu cât comunitatea este mai implicată, cu atât devine mai inclusivă și reprezentativă.
Fiind o persoană care a experimentat viața atât în Iran, cât și în România, oferi o perspectivă unică asupra diversității și incluziunii. Cum crezi că evoluează România în ceea ce privește acceptarea diversității culturale și care crezi că sunt pașii următori necesari pentru a încuraja o societate mai incluzivă?
România a fost întotdeauna o țară care a îmbrățișat diversitatea, dar, ca în multe alte locuri, mai este loc de creștere. Unul dintre lucrurile care m-au impresionat când m-am mutat aici a fost cât de calzi și primitori sunt românii față de expați, indiferent de țara de origine. Fie că este vorba despre gesturi simple, cum ar fi cineva care mă ajută cu răbdare la limbă, fie despre o curiozitate sinceră față de trecutul meu, am simțit întotdeauna un sentiment de ospitalitate. Această deschidere creează o bază solidă pentru un schimb cultural mai profund.
„Reprezentarea contează—cu cât vocile diverse sunt mai vizibile în mass-media, afaceri și spațiile sociale, cu atât incluziunea devine mai naturală.”
Pașii următori ar putea implica mai multe evenimente interculturale și spații de dialog, educație și expunere, și evidențierea poveștilor de succes ale comunităților diverse din România.
România are potențialul de a deveni un model și mai puternic de incluziune, iar eu cred că inițiativele de schimb cultural—fie prin afaceri, arte sau interacțiuni sociale de zi cu zi—vor juca un rol cheie în conturarea acelui viitor.
Pentru mulți expați, a fi diferit poate părea atât un punct forte, cât și o provocare. Cum ți-au influențat experiențele tale ca femeie, expat și lider înțelegerea diversității și incluziunii? Cum influențează aceste valori munca ta, atât ca influencer, cât și ca fondator al Iranian Romanian Network?
Fiind o femeie iraniană, expat și lider cultural, am dobândit o perspectivă complexă asupra apartenenței. Înțeleg ce înseamnă să fii „altul”—să pășești într-o societate nouă unde trebuie să înveți limba, să decodifici semnalele sociale și să îți reconstruiești identitatea personală și profesională de la zero. Uneori, poate părea o luptă grea, dar am învățat că diferențele noastre sunt, de multe ori, cele mai mari puncte forte.
La început, am simțit povara de a ieși în evidență. Dar, în timp, am realizat că a fi diferit îți oferă puterea de a construi punți—vei vedea lumea din multiple perspective, ceea ce reprezintă un avantaj incredibil. Această înțelegere a modelat modul în care am construit Iranian Romanian Network, asigurându-mă că nu este vorba doar despre reprezentare, ci despre un adevărat schimb cultural.
Ca femeie, recunosc și luptele unice ale expatelor—fie că este vorba despre găsirea unor oportunități profesionale, integrarea în cercuri sociale noi sau pur și simplu navigarea așteptărilor într-o cultură diferită. De aceea, mă asigur că IRN oferă nu doar evenimente culturale, ci și oportunități de networking și spații unde oamenii se pot susține reciproc.
„Diversitatea și incluziunea nu sunt doar concepte pentru mine—ele sunt profund personale.”
Ele influențează tot ceea ce fac, de la modul în care organizez evenimentele până la felul în care interacționez cu audiența mea pe rețelele sociale. Întotdeauna încerc să arăt că apartenența este posibilă, indiferent de locul din care provii. Scopul meu este să creez spații în care oamenii nu doar că observă cultura—o trăiesc, interacționează cu ea și, cel mai important, se simt parte din ceva mai mare.
Schimbul cultural implică adesea desființarea stereotipurilor și a ideilor greșite. Cum te asiguri că Iranian Romanian Network rămâne o sursă transparentă și de încredere de informații despre ambele culturi și ce strategii ai folosit pentru a combate dezinformarea sau prejudecățile?
Ne concentrăm pe educație, povestiri personale și experiențe de primă mână. Ne străduim să creăm evenimente culturale autentice care să prezinte Iranul și România dincolo de clișee.
Încurajăm colaborarea cu experți—de la istorici la cineaști—pentru a prezenta conținut bazat pe fapte. De aceea, promovăm dialogul constant—permitându-le oamenilor să pună întrebări liber, mai degrabă decât să presupunem că deja știu.
Prejudecățile provin adesea din lipsa de expunere. Când oamenii experimentează direct o cultură, prin mâncare, muzică sau conversație, ideile greșite se dizolvă natural.
Femeile lider, ca și tine, joacă un rol esențial în construirea de punți între comunități și promovarea incluziunii. Care inițiative sau acțiuni consideri că sunt cele mai eficiente în a împuternici femeile să își îmbrățișeze diferențele și să conducă cu încredere?
Împuternicirea femeilor începe cu crearea de spații în care să se simtă văzute, auzite și apreciate. Prea des, femeile—mai ales cele care navighează prin viața într-o cultură nouă—simt presiunea de a se conforma, de a se micșora sau de a-și dovedi valoarea. Cel mai eficient mod de a ajuta femeile să își îmbrățișeze diferențele și să conducă cu încredere este să normalizăm prezența lor în roluri de conducere, să amplificăm vocile lor și să le oferim platforme pentru a-și împărtăși experiențele.
Împuternicirea femeilor începe cu mentoratul și modelele de rol, pentru că atunci când vedem alte femei reușind, mentalitățile se schimbă de la „Pot face acest lucru?” la „Pot face acest lucru.”
Crearea de spații sigure pentru conexiune și colaborare este la fel de importantă—femeile înfloresc în medii unde se simt sprijinite și libere să împărtășească idei. De aceea am construit Iranian Romanian Network, pentru a încuraja schimburi semnificative între culturi.
În cele din urmă, vizibilitatea și auto-exprimarea sunt esențiale; atunci când femeile își fac loc în afaceri, media și conducere, rup stereotipuri și inspiră încredere unele în celelalte. Puterea adevărată vine din comunitate, reprezentare și curajul de a ne asuma poveștile.
La baza tuturor acestor eforturi stă comunitatea. Când femeile stau împreună, barierele se rup, oportunitățile cresc, iar schimbarea reală se întâmplă. Scopul meu este să continui să susțin acele spații în care femeile nu doar participă—ci conduc, inspiră și redefinește posibilitățile.
În încheiere, dacă ai putea transmite un mesaj femeilor—expate, antreprenoare sau oricărei persoane care navighează diferențele culturale—ce le-ai spune pentru a le încuraja să transforme provocările în oportunități de creștere și conexiune?
„Nu trebuie să te potrivești în lume—poți modela lumea din jurul tău.”
Știu ce înseamnă să o iei de la capăt într-o țară nouă, să pășești în spații necunoscute unde nu aparții imediat. Au fost momente când m-am simțit ca un outsider, întrebându-mă dacă vocea mea, ideile mele sau chiar prezența mea contează cu adevărat. Dar am învățat că diferențele noastre nu sunt obstacole—ele sunt uși către noi posibilități.
Oricărei femei care navighează schimbarea—fie prin migrație, antreprenoriat sau reinvenție culturală—perspectiva ta unică este puterea ta. Încearcă să o îmbrățișezi. În loc să încerci să te integrezi, asumă-ți povestea, creează spațiile care nu există încă și conectează-te cu oameni care văd valoarea în ceea ce aduci.
Creșterea nu se întâmplă în zonele de confort. Provocările cu care te confrunți astăzi—învățând o limbă nouă, adaptându-te la o cultură nouă, începând un business de la zero—te modelează într-o persoană mai puternică, mai rezilientă și mai capabilă decât ți-ai imaginat vreodată. Și cel mai important: nu ești singură. Fiecare provocare pe care o depășești este o ușă deschisă pentru altcineva care va urma pașii tăi. Continuă. Lumea are nevoie de ceea ce ai de oferit.
Ce îți aduce pace după o zi lungă:
Un moment liniștit cu ceai persan, muzică ambientală și un apel video cu familia mea din Iran.
Un vis la care încă lucrezi pentru a-l realiza:
Transformarea Iranian Romanian Network într-o platformă de schimb cultural de top în Europa.
O carte, un film sau o lucrare de artă care rezonează profund cu povestea ta:
The Forty Rules of Love de Elif Shafak, pentru că este despre găsirea de sine prin conexiune și cultură.
O destinație care se simte ca acasă, indiferent de câte ori o vizitezi:
Oricare bazar tradițional, fie în Teheran, fie în București; energia unui bazar mă face mereu să mă simt acasă.
Cea mai fascinantă tradiție culturală pe care ai trăit-o până acum:
Marțisorul și Nowruz-ul, două sărbători minunate ale reînnoirii, primăverii, iubirii și speranței, care arată cât de mult valorizează culturile schimbarea anotimpurilor și începuturile noi.
Un cuvânt care descrie cel mai bine misiunea ta de a construi punți culturale:
Conexiune.
Un sfat pe care ți l-ai da ție însăți când erai mai tânără:
„Nu te mai îndoi de tine! Adaugi ceva unic în orice context și asta este superputerea ta. Intră în orice încăpere ca și cum ai aparține acolo—pentru că aparții. Încrederea în sine nu înseamnă să știi totul; înseamnă să ai încredere că ești capabilă să îți dai seama de orice. Continuă, continuă să crești și nu lăsa pe nimeni să te facă să te simți mică.”
_
Editor:
Credit foto: arhivă foto Nafiseh