Ioana Romanescu este Fondator & Cake Designer Cupcake Philosophy.
Deși a lucrat mai bine de 18 ani în zona corporate din România și Canada, aceasta s-a întors la pasiunea ei din copilărie și a decis să pună bazele Cupcake Philosophy, un brand românesc cu o experiență de peste 7 ani pe piața din România și o cifră de vânzări de peste 1.000.000 de euro în acești ani de existență ai afacerii. Plăcerea de a oferi lucruri frumoase și dorința de a-i inspira pe ceilalți au fost două dintre motivele pentru care Ioana Romanescu și-a dorit să își înceapă drumul în antreprenoriat.
În acest interviu, ne-a povestit despre afacerea sa, viața de antreprenor cu temerile și provocările acesteia, diferențele culturale întâmpinate de-a lungul parcursului ei profesional, dar și despre rezultate, satisfacții și planuri de viitor. În plus, ne-a oferit o serie de sfaturi pentru un antreprenor la început de drum.
Povestește-ne puțin despre tine. Care este călătoria care te-a adus aici, din punct de vedere profesional?
Am făcut cunoștință cu optimismul deserturilor încă din copilărie, când eram pasionată și îmi plăcea să pregătesc prăjituri pentru familie și cei dragi. Moștenesc acest dar de la mama mea care este bucătăreasă și pot spune că ea m-a inițiat în arta gătitului, doar că în mintea mea de copil mi-am dorit mereu ca o prăjitură să trezească o emoție, mai ales după ce am citit cartea „În căutarea timpului pierdut”, în care personajul principal rememora clipe din copilărie mâncând prăjitura numită „Madlene”.
Din păcate, nu am explorat acest drum al gătitului, părinții mei îndrumându-mă către Academia de Poliție, iar în cele din urmă m-am înscris la Academia de Studii Economice. După finalizarea studiilor am lucrat în zona corporate pentru o perioadă de peste 18 ani în România și Canada, pornind de la o poziție entry-level și ajungând să conduc echipe globale cu peste 200 de oameni de pe mai multe continente în zona de management financiar și operațional.
Deserturile și ideea de frumos au revenit în viața mea în perioada când am locuit în Canada. Foarte aproape de locuința noastră era un magazin care vindea cupcakes. Eram fascinată de modul în care aceste prăjituri erau decorate și simțeam de fiecare dată bucuria oamenilor care le cumpărau, precum și a celor care le pregăteau. Îmi aduc aminte și acum că stăteam minute în șir în fața magazinului, admirând vitrina lor, cupcake-urile și mă încărcam cu o stare de bine. Într-un fel, acele prăjituri spuneau ceva, transmiteau un mesaj. Mi-am readus aminte de copilărie și mi-am spus că mi-ar plăcea să pot aduce și eu bucurie în viața oamenilor, mi-ar plăcea ca oamenii să primească ceva ce este creat de mine, pentru că se spune că atunci când mănânci o mâncare sau un desert pregătit de cineva, guști, de fapt, din sufletul persoanei care l-a pregătit.
Așa am fondat Cupcake Philosophy, brand românesc cu o experiență de peste 7 ani pe piața din România, cu o cifră de vânzări de peste 1.000.000 de euro în cei 7 ani de existență ai afacerii și multiple premii dobândite pentru calitatea produselor și serviciilor oferite. Filosofia care stă la baza Cupcake Philosophy este aceea de a crea un produs care să trezească emoție fără vreun motiv anume. Mi-am dorit să lansez o afacere ce are ca diferențiator principal respectul și atenția față de client, iar eforturile noastre au fost confirmate pe parcursul anilor de rezultatele sondajelor de satisfacție a clienților, sondaje în urma cărora reiese faptul că 100% dintre aceștia recomandă produsele și serviciile noastre prietenilor, colegilor sau altor persoane și, totodată, 70% dintre clienți revin și aleg să recumpere produsele noastre.
În toți acești ani, am continuat să investesc în dezvoltarea mea personală, absolvind una dintre cele mai prestigioase școli de patiserie din lume, Le Cordon Bleu – Paris, aceasta fiind considerată astăzi cea mai mare rețea de școli culinare și de ospitalitate din lume, cu mai mult de 35 de institute în 20 de țări. De asemenea, sunt norocoasă pentru că am avut oportunitatea de a lucra îndeaproape cu Chefi instruiți la nivel internațional, iar creațiile mele sunt rezultatul studiilor de Cake Design pe care le-am urmat alături de specialiști din Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Franța și Statele Unite.
După mulți ani de multinaționale ai trecut la antreprenoriat. Ce anume te-a determinat să faci această trecere?
Decizia de a trece de la experiența de multinațională către antreprenoriat este legată de faptul că eu sunt genul de om într-o căutare constantă de noi provocări. Sunt o fire extrem de activă, dinamică, îndrăzneață, ambițioasă, independentă și cred că în viață trebuie să încercăm cât mai multe lucruri pentru că provocările vieții contribuie la dezvoltarea ta ca om și ca profesionist.
Această decizie de a trece către antreprenoriat a fost însoțită de mult curaj, asumare de riscuri și determinare. Fiecare om are un vis, iar pentru mine acesta a fost strâns legat de partea emoțională a mea, de faptul că mi-am dorit întotdeauna să aduc bucurie în viețile oamenilor, mi-a plăcut mereu să ofer lucruri frumoase, mi-am dorit mereu să inspir și să fiu un model pentru oamenii cu care m-am intersectat în viață.
De asemenea, un rol important a jucat și faptul că mă întrebam mereu unde voi fi și ce voi face peste 10 ani, iar în interiorul meu îmi doream să fac ceva diferit care să acceseze partea mea interioară, partea de creativitate, ceva care să fie construit în totalitate de mine și care să contribuie la dezvoltarea mea ca persoană și să fie și un exemplu pentru ceilalți, inclusiv pentru băiețelului meu căruia îi reamintesc mereu faptul că prin muncă, dorință și perseverență se pot cuceri cele mai înalte culmi, chiar și cele care, de multe ori, par imposibil de escaladat.
Consider că experiența de antreprenoriat trebuie încercată măcar o dată în viață, pentru a te cunoaște mai bine, pentru a-ți întări capacitatea de a vedea în obstacole noi oportunități, pentru a putea scoate la iveală cea mai bună versiune a ta, autencitatea personalității tale și, de ce nu, de a-ți depăși limitele.
În calitate de angajat, deși ai multe responsabilități, mai ales atunci când vorbim de funcții de conducere, ai obiective clar stabilite și “siguranța” unui loc de muncă. Care au fost cele mai mari temeri ale tale înainte să îți începi propriul business?
Cea mai mare temere a fost aceea de a-mi găsi oamenii potriviți, astfel încât să formez echipa potrivită care să creadă în visul meu, care să aibă aceleași valori ca mine și care să fie receptivi la cultura de business pe care mi-am dorit încă de la început să o implementez.
Pot spune că atunci când am decis să merg mai departe cu ceea ce mi-am dorit, nu prea am cunoscut sentimentul de teamă. Atunci când realizezi că poți, când ești încrezător în propriile puteri, când motivația ta principală pentru care ai pornit afacerea nu este, neapărat, cea financiară, ci cea a lucrului frumos și bine făcut, atunci îți cresc aripi, iar mintea și creierul tău nu gândesc decât în direcția aceea bună și frumoasă deoarece limitările sunt depășite de entuziasmul pe care îl ai.
Am văzut unele temeri ca parte din strategia de „what if”, însă mereu m-am ghidat conform principiului că nu există probleme, ci doar soluții la probleme. De aceea, în privința temerii legate de echipă, am stabilit un proces de recrutare foarte detaliat și am avut încă de la început stabilite foarte bine principiile și strategia de dezvoltare a echipei.
O altă temere a mea a fost legată de faptul că nu făcusem prăjituri până atunci și că industria este una care evoluează rapid. De aceea, am decis să urmez cursurile institutului Le Cordon Bleu din Paris și, de asemenea, să învăț de la cei mai buni Chefi recunoscuți la nivel internațional. Consider că, atât în viața personală, cât și în cea profesională, de câte ori pleci la drum cu temeri, într-un fel ele se adeveresc și riști să îți epuizezi energia concentrându-te pe acele temeri, în loc să te gândești rapid la eventuale soluții și să te muți repede către o abordare unitară și strategică a business-ului.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai avut de-a lungul timpului în calitate de antreprenor? Cum ai trecut peste ele? Ai spune că perioada pandemiei a fost cea mai dificilă de până acum?
Într-adevăr, dacă este să fac o radiografie a celor 7 ani de antreprenoriat, pot spune că perioada pandemiei a fost una extrem de provocatoare, mai ales că a implicat, atât partea emoțională, cât și cea de business. Am simțit mai mult ca niciodată sprijinul clienților noștri, partea umană a lor și dorința de a ne fi alături în acea perioadă. De asemenea, sprijinul echipei a fost de neprețuit, deoarece am reușit împreună să lansăm 6 colecții noi de produse, inclusiv colecții cu produse fără zahăr adăugat. În plus, am reușit să creăm produse tradiționale reinventate, care nu făceau parte din portofoliul nostru până la acel moment.
La începutul pandemiei, obiectivul nostru principal a fost să protejăm angajații, prin asigurarea locurilor de muncă. O altă măsură a avut legătură cu clienții noștri și pentru că majoritatea au început să lucreze de acasă, noi am continuat să livrăm comenzile la domiciliu, astfel încât să se poată bucura în continuare de deserturile pe care le realizăm. Pregăteam și pregătim în continuare totul cu mare atenție și am implementat măsuri suplimentare de igienă, astfel încât produsele noastre să ajungă în siguranță la client.
Ulterior, pe parcursul pandemiei am trecut de la o abordare holistică pe termen mediu – lung la o abordare pe termen scurt și foarte scurt, din cauza contextului lipsit de predictibilitate. În acest context, am generat mai multe scenarii de business, mergând pe principiul „what if” și ne-am ghidat după acestea. Ne-a fost de mare ajutor și faptul că ne-am adaptat din scurt în funcție de schimbările din jur, iar faptul că ne-am concentrat pe cash flow și mai puțin pe profitabilitate ne-a ajutat să traversăm cu bine perioada pandemiei.
Datorită tacticilor implementate în pandemie, am înregistrat o creștere de 10% în vânzările către persoane fizice, ajungând la o pondere de 60% din totalul tranzacțiilor, comparativ cu anul 2019.
În 2020, Cupcake Philosophy a avut o creștere de 50% în ceea ce privește numărul total al tranzacțiilor și a vândut cu 80% mai multe torturi față de anul precedent, iar în lunile de la finalul lui 2020, vânzările au crescut cu peste 19% în raport cu aceeași perioadă a anului 2019.
Am realizat, încă o dată, pe parcursul perioadei de pandemie, că ceea ce sădești ca om în jurul tău, își va arăta roadele, poate atunci când ai cea mai mare nevoie.
Provocările din zona antreprenoriatului cu care eu mă confrunt sunt, pe de o parte, volumul de muncă mult mai mare, în comparație cu zona corporate, iar de altă parte, faptul că ești nevoit să îți dezvolți expertiza nu doar pe zona ta de interes, ci și în domenii conexe, având în vedere că trebuie să joci uneori și rolul de contabil, de om de vânzări, de marketing și comunicare, de avocat sau IT, mai ales că cel puțin la începutul afacerii ești singur, până reușești să construiești o echipă. Însă plusurile antreprenoriatului m-au ajutat să merg mai departe și să fiu încrezătoare. Dintre acestea aș menționa: satisfacția realizării a ceva ce este pornit din mâinile tale, faptul că nu există neapărat o ierarhie de urmat, lucrurile se mișcă mult mai repede, este un mediu mai dinamic și mai agil, poți urma mai mult și fără niciun compromis valorile tale ca om, interacționezi cu o mulțime de persoane și stabilești relații frumoase.
Ai locuit și lucrat în afara României timp de câțiva ani. Care sunt cele mai mari diferențe culturale între români și străinii cu care ai avut tu contact? Ai luat vreodată în calcul să-ți deschizi un business în afara țării?
Într-adevăr, am locuit, studiat și lucrat în afara României și pot spune că una dintre cele mai mari diferențe culturale observate a fost legată de faptul că eu sunt o persoană emoțională, care acord o mare atenție oamenilor, sentimentelor, relațiilor și mi-am dezvoltat cunoștințele profesionale în mai multe domenii complementare, pentru a mă dezvolta, dar și pentru a avea cât mai multe cunoștințe și a putea urca pe scara profesională, atât pe orizontală, cât și pe verticală.
Am observat de multe ori că oamenii cu care interacționam erau orientați mai mult spre sarcini și se concentrau pe execuția unui singur lucru, se ghidau după politici/proceduri consecvente și foarte rar puneau sub semnul întrebării acel „status quo”. De asemenea, românii erau recunoscuți mereu ca hard workers, pentru că în România se dezvoltă foarte de timpuriu principiul de competitivate, că trebuie să fii mereu printre cei mai buni, iar acest lucru ne-a dezvoltat în a fi curioși și în a lua inițiativa.
O alta diferență culturală sesizată mai ales în zona corporate este legată de prezența femeilor în poziții de conducere. În Canada acest aspect era foarte des întâlnit, iar femeilor le erau recunoscute meritele și cunoștintele profesionale, pe când în România am simțit de multe ori că trebuia să demonstrez cu mult mai mult înainte de a fi considerată într-o poziție de conducere. De multe ori se întâmpla să fiu singura femeie într-o prezentare cu alți 8-10 bărbați.
Da, am luat și încă iau în considerare posibilitatea de a-mi deschide un business în afara țării, însă deocamdată, din cauza incertitudinii și lipsei de predictibilitate generate de pandemie, ne vedem nevoiți să gândim pe termen scurt-mediu, iar tot ceea ce putem face este să gândim în orizonturi globale, largi și să luăm acțiuni care să ne ducă pe acel drum în viitor.
Mă bucur foarte mult că am reușit să dobândesc cunoștințe, atât tehnice cât și profesionale, de antreprenoriat și de business în industria HORECA, o industrie care este atât de dinamică și versatilă, aceste cunoștințe putând fi aplicate aproape oriunde. Îmi aduc aminte că mama mea îmi spunea mereu faptul că ceea ce știi tu să faci cu mâinile tale și cu creierul tău va rămâne cu tine pentru totdeauna și nu îți va putea fi luat de nimeni.
Cum te vezi pe tine ca antreprenor? Un antreprenor al cifrelor și al procedurilor sau unul care se ghidează după instinct?
Mă consider un antreprenor care se ghidează după instinct atunci când vine vorba de a lua decizii, însă când vine vorba de a conduce business-ul și de a gândi strategic, atunci apelez mereu la cifre și da, îmi place și cred în implementarea procedurilor în business pentru că ele asigură echitate în ceea ce privește clienții și angajații și, de asemenea, asigură consecvență, eficiență și eficacitate proceselor. Având un număr de peste 30.000 de clienți pe parcursul celor 7 ani de existență a Cupcake Philosophy, fiecare cu nevoile și cerințele lui, cred că este necesar să existe anumite proceduri bine stabilite pentru că, altfel, procesul ar fi diferit de la un client la altul, ceea ce ar conduce la lipsa consecvenței, la o creștere a resurselor și timpului implicate în proces și, de ce nu, riscul de a avea un impact negativ în gradul de satisfacție a clienților.
Dacă fac un pas înapoi și mă uit la cine este Ioana astăzi, pot spune că ea are în spate 18 ani de experiență corporate, este antreprenor și fondatoarea brandului Cupcake Philosophy pe care l-a construit, folosindu-și cunoștințele de Pastry Chef, fiind instruită de Chefi recunoscuți la nivel internațional, este consultant și trainer care predă cursuri despre arta deserturilor către studenți români și străini, dar și cursuri de calificare în industria HORECA.
Acumulând această experiență, îmi doresc și voi continua să contribui la dezvoltarea industriei prin implicarea în procesul de educație a forței de muncă și în proiecte la nivel național și internațional. Așa cum astăzi facem bilanțul și statistica clienților multumiți, așa îmi doresc ca în viitor să fac bilanțul oamenilor pe care i-am inspirat, cărora le-am dat curajul de a-și lansa sau reconstrui o afacere în această industrie.
Cine te inspiră? Există un mentor în viața ta? Cine au fost oamenii din viața ta care și-au pus cel mai mult amprenta asupra ta ca om sau antreprenor și/sau asupra business-ului tău?
Pot spune că, în general, încerc să văd lucrurile bune în fiecare om cu care interacționez în viață, fie că îmi este coleg, angajat, client sau prieten și mă las mereu inspirată de partea bună, frumoasă a oamenilor.
Mentorul activ din viața mea este soțul meu care mi-a fost alături încă de la început și care m-a inspirat mereu cu determinarea lui și cu aplecarea către client. De asemenea, el este cel care mă provoacă mereu atunci când iau decizii legate de business, iar el și băiețelul meu sunt mereu primii care gustă deserturile noi create și cei mai sinceri evaluatori.
De asemenea, având în vedere experiența soțului meu, el este mereu persoana la care mă duc pentru a cere un sfat sau un alt punct de vedere.
Persoanele care și-au pus amprenta asupra mea ca om sunt familia mea (mama, tata și sora mea), care au crezut mereu în mine și care au fost mereu un exemplu de verticalitate, profesionalism și omenie pentru mine. Mă consider extrem de norocoasă pentru că am avut șansa unei familii frumoase, unde am primit o educație bazată de valori, iar acest lucru a continuat în familia pe care eu mi-am întemeiat-o mai tarziu.
Dacă ar fi să faci un shortlist unui antreprenor la început de drum, ce ar conține acesta?
– Să creadă în ei
– Să gândescă “big”
– Să fie autentici
– Să nu aibă ca motivație principală partea financiară
– Să își cunoască diferențiatorii
– Să aibă curajul de a-și asuma riscuri și de a greși
– Să acorde o mare atenție resursei umane
– Să se implice în business și
– Să respecte clienții.
Cartea de pe noptieră:
Îmi este foarte dificil să numesc doar o carte pentru că în general, citesc mai multe cărți în paralel. În ultimii ani mi-am dedicat timp pentru a citi din zona de filosofie a gustului, astfel încât să pot să înțeleg mai bine ceea ce se întâmplă la nivelul creierului și papilelor gustative atunci când mâncăm, cum să combinăm gusturi și texturi, care este viitorul deserturilor și cum arată acesta.
Cu ce gând te trezești dimineața în această perioadă?
În această perioadă mă gândesc foarte mult la viitor, la proiectele pe care le am în proces de demarare, la evoluția industriei și la cum pot să contribui la partea de sustenabilitate a planetei.
Mă voi implica în proiecte care adresează arta desertului dintr-o perspectivă sănătoasă, creionând produse fără zahăr, cu un conținut scăzut de grăsimi, dar și în proiecte de sustenabilitate.
Îmi doresc să demarez al doilea proiect la care lucrez în prezent și, mai ales, să dau mai departe din cunoștintele mele, din curajul meu. Îmi doresc să inspir cât mai mulți oameni și să-i invit să descopere sentimentul pe care l-am cunoscut eu în această viață, sentiment generat de găsirea drumului tău, sentimentul de a face ceea ce simți că ai fost menit să faci. Acest nou proiect este în zona de educație.
Ca trainer și catalizator de visuri îmi doresc să inspir studenții să adauge cunoștințe și experiență la baza curajului, să-i îndemn să experimenteze cu deserturi proprii, care să le poarte semnătura. Așa am procedat în primii mei ani în care testam tot feluri de lucruri. Cred că poți să pregătești deserturi fără o tehnică anume, însă pentru a excela și pentru a ajunge să faci performanță trebuie să pui suflet.
Predând cursuri de tehnică și de produse de cofetărie modernă, eu îmi doresc să îmi motivez studenții să ajungă să își identifice sursa pasiunii pentru cofetărie, să înceapă fiecare preparat cu iubire și să învețe să stăpânească principiile de bază, în primul rând, iar mai apoi rețetele. În acest fel vor putea deveni adevărați artizani ai deserturilor care au reușit să își transforme pasiunea în misiunea vieții lor: aceea de a fi capabil să modelezi fericirea în experiențe multi-senzoriale, de neuitat.
Desertul preferat:
Pavlova. Deoarece implică bezea, iar bezelele sunt primele prăjituri pe care eu le-am făcut la vârsta de 6 ani.
Flat shoes sau tocuri?
Depinde foarte mult de împrejurări. Sunt adepta tocurilor întrucât conferă un aer feminin ținutei, însă alegerea de a purta sau nu tocuri depinde foarte mult de ocazie. Nu voi alege tocuri doar pentru că îmi stă mai bine, ci iau în considerare și locul în care merg și cu cine mă întâlnesc.
Destinația preferată de vacanță:
Bora Bora (deși este mai degrabă o destinație dorită de vacanța pentru că nu am ajuns încă și visez să ajung acolo într-o zi).