Teodora Tompea, jurnalistă, a descoperit încă din primii ani în presă cât de importantă este informarea corectă și cum veridicitatea știrilor poate influența viața oamenilor. A înțeles rapid că jurnalismul nu este doar o meserie, ci o misiune: aceea de a traduce realități complexe, de a pune întrebările esențiale și de a oferi publicului context și claritate. În 2012, s-a alăturat echipei Digi24, într-un moment în care simțea că este timpul să revină în presă. De atunci, a devenit vocea oamenilor la „Știrile Zilei”, moderând emisiuni care combină profesionalismul cu empatia și abordând teme atât naționale, cât și internaționale, prin proiecte precum „Focus Europa” sau „Planeta ești tu”.
Pe lângă activitatea jurnalistică, Teodora explorează și zona culturală prin podcastul „Scenă Deschisă” și contribuie la proiecte creative și colaborări de lungă durată, precum colecția capsulă CARESTA x Teodora Tompea „Atemporal”. În toate aceste demersuri, rămâne fidelă valorilor care o definesc: seriozitate, profesionalism, respect pentru public și dorința de a genera impact real.
În interviul de față, Teodora ne povestește cum a descoperit că misiunea jurnalistică depășește simpla transmitere a informației și ce experiențe i-au conturat cariera, dar și modul în care își trasează limitele între planul profesional și cel personal.
Cum a început această poveste și ce înseamnă pentru tine să fii vocea oamenilor în fiecare zi la „Știrile Zilei”? Care este cea mai mare responsabilitate pe care simți că o porți datorită acestui rol – și care nu se vede neapărat public?
Povestea mea cu Digi24 a luat naștere încă de la început, în anul 2012, când am revenit după o pauză de doi ani de presă. Atunci am simțit că este datoria mea să încerc din nou să fac jurnalism. Am intrat într-o redacție tânără, recent sudată, energică, cu o gândire foarte fresh, dinamică, unde transparența și claritatea contau la fel de mult ca nevoia de a explica evenimente complexe pe înțelesul publicului larg. A devenit extrem de repede mai mult decât un job: e o misiune zilnică de a traduce realități, de a pune întrebările importante și de a crea un loc, un spațiu în care telespectatorii să găsească informații corecte.
Cred că vocea pe care o am la jurnalele de la „Știrile Zilei” înseamnă, înainte de orice, responsabilitate – față de telespectator, adevăr sau surse. Cea mai mare responsabilitate, pe care nu o vede toată lumea, e efortul constant de adaptare și verificare: dincolo de ritmul alert, care trebuie păstrat în fiecare secundă, există munca de a pune cap la cap informațiile, de a le transpune cât mai limpede în buletinele de știri sau emisiuni, de a menține contacte solide cu invitații sau sursele de încredere și de a decide, uneori în câteva minute, ce contextualizare este necesară astfel încât publicul să înțeleagă consecințele unui eveniment.
Nimic din toate acestea nu se face singur, ci alături de echipa pe care o ai mereu cu tine în construcția produsului, mai ales producătorul și editorul programelor. Și mai există responsabilitatea etică, poate cea mai delicată: aceea de a nu transforma tragediile sau durerea oamenilor în senzațional, ci de a le trata mereu cu respect și empatie.
„Focus Europa” este un proiect care îți este drag, în parteneriat cu DW. Ce te atrage cel mai mult în perspectiva internațională asupra știrilor și cum te ajută acest format să înțelegi mai profund situațiile și provocările prin care trece România, comparându-le cu contextul global?
„Focus Europa” este, de fapt, acest produs extraordinar al celor de la DW, în colaborare cu Digi24, pe care am onoarea să îl prezint încă de la început. Ceea ce mi se pare fascinant este felul în care se construiesc politicile și narativele la scară largă, europeană și cum ele reverberează acasă.
Perspectiva internațională te obligă să privești dincolo de realitatea imediată: ce pare o problemă locală e adesea parte a unui tablou mai larg, economic, geopolitic sau social. Colaborarea cu Deutsche Welle adaugă și accesul la expertiză, la modul în care alte societăți gestionează provocări similare.
În emisiunile pe care le moderezi, precum „Știrile Zilei” sau „Focus Europa”, ești adesea pusă în fața unor subiecte dificile sau sensibile. Cum gestionezi aceste situații, astfel încât să transmiți informația corect și complet, păstrând în același timp obiectivitatea și empatia față de public?
Subiectele sensibile, care apar mereu în rutina zilnică, cer două lucruri: claritate și empatie.
Claritatea este esențială, pentru că publicul are nevoie de informații verificate și de context. Empatia este la fel de importantă, fiindcă în spatele fiecărei știri se află oameni, la fel ca noi toți. Gestionarea acestor aspecte începe cu pregătirea: înseamnă să citești aceeași știre din mai multe perspective și să îi explorezi toate nuanțele. Totodată, presupune să pui întrebări, să accepți că nu există garanții sau certitudini, ci doar argumente și deschidere către orice, absolut orice domeniu. În studio, cred că tehnicile de moderare sunt cele care păstrează echilibrul dintre rigoare și sensibilitate.
„Planeta ești tu” este prima emisiune de schimbări climatice din România – și este moderată de către tine. Cum simți că jurnalismul poate influența modul în care oamenii privesc responsabilitatea față de mediu? Dacă ai putea să transmiți lumii un singur mesaj cu privire la responsabilitatea noastră, a tuturor, în ceea ce privește schimbările climatice, care ar fi acesta – și de ce?
Sunt de părere că jurnalismul și presa au puterea de a transforma percepția publică. Și spun asta pentru că presa poate să explice știința din spatele fenomenelor, să arate conexiunile între cauză și efect sau să ofere exemple practice de soluții la scară individuală și colectivă.
„Planeta ești tu” este mai mult decât o emisiune necesară în spațiul media din România; este un proiect care își asumă rolul de a face climatologia accesibilă și relevantă pentru viața de zi cu zi. Noi nu prezentăm doar cifre, ci și povești, exemple de „așa da” sau „așa nu”, povești umane, inovații și politici care funcționează.
Responsabilitatea climatică este responsabilitate comună unde fiecare alegere contează.
Motivul este destul de simplu: schimbările climatice nu așteaptă, iar întârzierea în acțiune amplifică costurile economice, umane și ecologice.
Știm că, pe lângă emisiunile mai sus menționate, alături de alți colegi, ești și gazda „Scenă Deschisă”. Cum se simte să fii față în față cu artiștii și publicul, într-un cadru care se caracterizează prin creativitate și cultură? În ce stadiu simți că se află în acest moment România în ceea ce privește zona culturală?
„Scenă Deschisă” este un spațiu jurnalistic diferit, cu un format de tip podcast, în care atmosfera se îndepărtează mult de cea din studioul de știri sau din jurnalele clasice. Să stai față în față cu muzicieni, actori, regizori, e o experiență vie. Și mă ajută și pe mine să ies din rigoarea știrilor și abordărilor serioase și mai aplicate.
„Scenă Deschisă” mă ajută să fiu și mai relaxată în fața unui invitat și în fața publicului. Am descoperit sau redescoperit oameni extraordinari, pe care îi cunoșteam prea puțin sau deloc. Și e un privilegiu imens să poți face asta.
De la „Știrile Zilei”, unde informezi zilnic publicul despre cele mai importante evenimente, până la proiecte speciale precum „Focus Europa” sau „Planeta ești tu”, care abordează teme complexe și relevante, cum ai defini vocea ta ca jurnalistă? Dar misiunea ta?
Vocea mea ca jurnalistă aș defini-o prin două cuvinte: seriozitate și profesionalism însoțite de multă empatie și toleranță. Seriozitate pentru că misiunea informării corecte nu admite un compromis. Profesionalism pentru că modul în care transmitem influențează felul în care publicul înțelege și reacționează.
Rolul meu e să construiesc punți între fapte și oameni.
De ce ai ales jurnalismul și care crezi că este acel „ceva” pe care trebuie să-l faci zilnic pentru a-ți păstra relevanța în domeniul tău?
Am ales jurnalismul din curiozitate și din convingerea că informația are puterea de a îmbunătăți vieți. Ca să rămâi relevant în fiecare zi, trebuie să știi să asculți cu adevărat, să primești criticile și opiniile diferite cu deschidere și să înveți continuu.
Într-un domeniu care se schimbă rapid, adaptarea este esențială — fără să te agăți de trecut sau de ceea ce îți era odinioară confortabil. Meseria de jurnalist înseamnă să nu rămâi niciodată în zona de confort. La fel de important este să nu te plafonezi și să nu crezi că ai atins vreodată limita succesului sau a performanței. Întotdeauna există loc de mai bine, chiar și atunci când ești conștient de propria valoare.
Cum simți că s-a schimbat jurnalismul de când ai început în acest domeniu și ce provocări noi apar în comunicarea cu telespectatorii în era digitală? Cum reușește jurnalismul, în România, să-și păstreze relevanța în fața acestor provocări?
Schimbarea cea mai vizibilă este în faptul că acum există mult mai multe canale de informare față de momentul în care am intrat eu în presă. Automat asta înseamnă că ritmul știrilor este și mai alert, fluxul este unul continuu, în timp real aproape.
De aici vin și provocările, pentru că viteza poate favoriza erorile, iar presiunea audienței poate înclina spre senzațional. În România, jurnalismul cred că își păstrează relevanța în multe publicații și medii, dar e nevoie de mai multă integrare a tehnologiei și de o înțelegere mai bună a publicului.
Jurnalismul presupune expunere constantă și decizii rapide. Există, în jurnalism, echilibru între viața personală și profesională? Cum reușești să le balansezi pe cele două – și pentru ce ți-ar plăcea să ai mai mult timp?
Echilibrul există doar în măsura în care îl construiești tu însuți sau ți-l dorești, însă nu este niciodată ceva stabil. În televiziune, imprevizibilul face parte din rutină și presupune multă flexibilitate, iar asta poate afecta viața personală. Eu încerc, pe cât posibil, să stabilesc reguli clare: să prioritizez timpul petrecut cu familia și să îmi creez o rutină care să îmi ofere spațiu pentru recuperare – somn suficient, sport și activități care nu au legătură cu ecranul, fie el al televizorului sau al calculatorului.
De-a lungul carierei tale, ai colaborat cu diverse branduri și proiecte. Observăm că alegerea campaniilor nu este niciodată întâmplătoare. Care sunt criteriile după care te ghidezi atunci când decizi să te implici într-un proiect sau să susții un brand? Ce trebuie să simți sau să vezi într-o colaborare ca să te convingă să o accepți?
Criteriile mele sunt destul de simple. Primează alinierea de principii profesionale, transparența, impactul proiectului. Prefer colaborările pe termen lung pentru că doar acestea sunt cele care dau consistență și îți permit, în timp, să armonizezi cerințele unui brand cu felul tău de a fi.
Îmi place să cred că proiectele în care m-am implicat au avut și au substanță, nu sunt doar o etichetă, ci pot aduce valoare comunității și se bazează pe respect reciproc.
Pornind de la aceste principii, ne poți povesti cum a luat naștere colaborarea cu CARESTA pentru colecția capsulă CARESTA x Teodora Tompea „Atemporal”? Ce anume din relația ta personală cu Andreea Costaș Oanță, CEO CARESTA, a inspirat această colecție și cum ați transpus prietenia care vă leagă în forme, culori și detalii de design?
Colaborarea cu CARESTA a pornit, mai degrabă, dintr-o prietenie și o admirație sinceră pentru Andreea și echipa ei, nu dintr-un plan profesional. În Andreea am regăsit valori și principii pe care le împărtășesc și eu, iar asta cred că a contat cel mai mult.
De-a lungul timpului, am vorbit mult despre estetica pe care o iubim: eleganță, simplitate, atenția la detalii, produse care să reziste în timp și să nu se demodeze niciodată.
„Colecția capsulă „Atemporal” surprinde exact această viziune — piese elegante și de lux, dar în același timp versatile, cu finisaje atent realizate și o paletă cromatică gândită să treacă testul trendurilor.”
A mai contat enorm și un alt aspect: răbdarea în construirea unui proiect cu pași mici, dar siguri. Sincronizarea e cu atât mai frumoasă cu cât amândouă ne aflăm în acest punct al vieții în care am înțeles cum se clădește cu adevărat o relație de durată, chiar și una de prietenie sau colaborare.
Întorcându-mă la ceea ce spuneam anterior, prietenia cu Andreea a dus la un proces creativ autentic: ne-am împărtășit experiențele personale, am testat proporțiile și texturile, am vrut ca fiecare piesă să transmită ceva despre feminitate.
Cum reușești să trasezi limite între viața profesională și cea personală, între ceea ce expui public comunităților tale (pe rețelele de social media, spre exemplu) și ceea ce păstrezi privat, pentru tine?
Transparența e importantă, dar nu trebuie să fie totală. Aleg să împărtășesc mai mult din cariera mea, din viața mea profesională sau publică. Există aspecte personale pe care le protejez pentru că sunt de părere că intimitatea este esențială, iar cei din familia mea sau din cercul meu apropiat nu sunt toți persoane publice și nu își doresc expunere.
Pe social media, împărtășesc momente care pot inspira sau informa, dar evit detalii intime despre relații, probleme de sănătate ale celor dragi sau situații private care ar putea expune sau răni alți oameni.
Din ce vine și cum se definește succesul pentru tine? Dacă poți să trasezi un moment când ai avut un “pinch me moment” în care ai simțit că ai atins, pentru prima dată, definiția ta asupra succesului, ne-ar plăcea să ni-l împărtășești.
Succesul, pentru mine, nu e doar o sumă de realizări externe, ci și sentimentul că faci diferență și că rămâi fidelă valorilor tale.
Un „pinch me moment” a fost probabil prima oară când am simțit responsabilitatea reală a platformei pe care o am: un reportaj sau o dezbatere care a generat o schimbare. Aceste momente confirmă că munca are impact și că e utilă dincolo de cifrele de audiență.
Când te gândești la moștenirea ta ca profesionist, la ceea ce îți dorești să rămână după tine, ce ți-ai dori cel mai mult să ajungă la oameni? De ce?
Mi-aș dori ca moștenirea mea profesională să fie legată de seriozitate și încredere, ca oamenii să își amintească de mine drept cineva care a reușit să explicelucruri complicate pe înțelesul publicului și care a făcut-o cu bună-credință. De ce? Pentru că media sănătoasă e fundamentul unei societăți informate.
Poșeta favorită din colecția capsulă CARESTA x Teodora Tompea:
Modelul Theodora chiar, în orice dimensiune (S,M L).
Tocuri sau flats:
Mereu tocuri!
Parfumul favorit pentru o zi de toamnă răcoroasă:
Îmi plac parfumurile tari; “Portrait of a Lady” sau “Radical Rosé” sunt preferatele mele.
Un ritual zilnic care te ajută să-ți păstrezi bunăstarea:
Dimineața, o oră de sală și micul dejun de la care nu mă abat.
Cum te-ar descrie cea mai bună prietenă:
Sinceră, calmă sub presiune și loială.
Ce este, pentru tine, de neprețuit:
Timpul de calitate cu oamenii dragi.
O întrebare care ți-ai fi dorit să îți fie adresată într-un interviu, dar care încă nu a fost, și răspunsul la aceasta:
– „Care e povestea unui eșec din viața ta care te-a învățat cel mai mult?”
– Este povestea primei mele încercări de antreprenoriat, când nu am luat suficient în calcul riscurile, inclusiv impactul unei posibile crize, cum a fost pandemia, pe care am prins-o chiar în momentul în care am deschis o spălătorie ecologică de haine. După ce am vândut afacerea, acum mai bine de un an, am înțeles ce aș fi făcut diferit, chiar dacă pierderea a fost semnificativă.
_
Redactor: Carina-Marisa Cichi
Credit foto: The Storyalist
_
Interviul face parte din ediția print The Woman 2025-2026 – LESS INFLUENCE, MORE RELEVANCE. Aceasta poate fi achiziționată de aici.