Ana-Maria Briciu, Specialist Learning & Development Iron Mountain România: „În oameni există multă bogăție și e doar nevoie de un miner iscusit să aibă răbdare până ajunge să o descopere și să o scoată la lumină”

Ana-Maria a ales să își dedice talentul și pasiunea clădite cu iscusință pe parcursul studiilor în domeniul dezvoltării și învățării. Cu determinarea sa pentru creșterea personală și spirituală, ea se implică cu toată inima în ghidarea colegilor săi către descoperirea potențialului fiecărei persoane. Abordarea ei creativă în procesul de învățare este o expresie a dorinței profunde de a ajuta la creșterea și evoluția oamenilor pe toate planurile.

Într-un mediu de lucru dinamic și plin de provocări, Ana-Maria este o sursă constantă de inspirație pentru cei din jur prin optimismul, caracterul ei și determinarea sa de neclintit. Ana-Maria se axează să descopere cele mai potrivite strategii și să aducă la viață idei inovatoare, depășind limitele convenționale. Ea aspiră să creeze un mediu sigur și confortabil în care învățarea și dezvoltarea continuă iau forma un proces holistic.

 

Cum te-ai prezenta în câteva cuvinte pentru cititorii The Woman?

 

Numele meu este Ana-Maria Briciu și sunt specialist în Learning & Development la Iron Mountain România. Unul dintre lucrurile care mă reprezintă e curiozitatea mea – îmi place să descopăr terenuri necunoscute „atât în cer, cât și pe pământ”. Mă fascinează complexitatea și sensibilitatea ființei, a naturii și legătura atât de strânsă și vindecătoare dintre ele.

În prezent, lucrez să dezvolt o perspectivă mai echilibrată și de asumare a tuturor responsabilităților pe care le am în viața mea, chiar dacă uneori acestea pot fi provocatoare. Versurile mele preferate care mă inspiră vin de la Rumi: „Lasă picătura de apă care ești să devină cât o sută de mări învolburate. / Dar să nu crezi că doar picătura devine oceanul. / Oceanul, la rândul său, devine picătura.”. În aceeași notă, eu consider că „Casa mea e în cuvânt”, întrucât scrisul mă aduce din nou între patru pereți când simt că am energia și atenția împrăștiate pe mai multe fronturi.

 

Povestește-ne puțin despre tine. Care este călătoria care te-a adus aici, din punct de vedere profesional?

 

Consider că noi, ca oameni, ne influențăm reciproc, reflectându-ne unul în celălalt. Cred, de asemenea, că putem învăța și descoperi cel mai mult despre noi din interacțiunile cu cei din jur. După cum spune și Elif Shafak în cartea mea preferată, Cele 40 de Legi ale Iubirii: „Fiecare iubire şi prietenie adevărată e povestea unei prefaceri neaşteptate. Dacă suntem aceiași oameni înainte și după ce-am iubit, înseamnă că n-am iubit destul.” Toate astea mă aduc în momentul unde sunt acum profesional și de ce am ales acest drum profesional.

Am început ca event planner într-o organizație de voluntariat internațională, apoi am devenit copywriter, community manager și life coach, iar acum sunt Learning & Development Specialist în cadrul echipei Iron Mountain Cluj. Știu că acesta nu e sfârșitul drumului meu profesional, dar este o parte care îmi aduce liniște, siguranță și mă inspiră să continui lucrurile care îmi aduc împlinire: scrisul, cititul și posibilitatea de a-i ajuta și pe alții să-și exploreze sinele.

 

Ce te-a inspirat să urmărești o carieră în domeniul dezvoltării?

 

Inspirația mea este fundamentul conceptului Daring Classrooms, creat de Brene Brown. Asta îmi doresc și eu. ”We are ethically called to make our schools and classrooms a place where all students can walk in and, for that day or hour, take off the crushing weight of their armor, hang it on a rack, and open their heart to truly being seen”. (tr. Suntem obligați din punct de vedere etic să facem ca școlile și sălile de clasă să fie locuri unde toți elevii pot intra și, pentru acea zi sau oră, să își poată descărca povara grea a armurii lor, să o pună în cui și să își deschidă inima pentru a fi cu adevărat văzuți.)

Originea etimologică a cuvântului entuziasm este enthousiasmos. Vine din greacă și înseamnă „a fi inspirat”. Îmi place să văd oameni trăindu-și viața exact așa cum vor. Îmi place să urmăresc diverse procese prin care trec oamenii, să îi văd cum au un moment de “evrika”, cum își dau seama cât de frumoși sunt. Cred în potențialul uman și îmi doresc să fac parte din acel 0,001% care este responsabil de facilitarea unui proces de trezire la adevărata valoare a oricărui om cu care interacționez. Îmi place energia care se creează când lucrez cu grupuri și îmi dau seama că adevăratele schimbări se întâmplă de la parte înspre întreg.

 

Care sunt bazele procesului de dezvoltare?

 

Eu cred că cel mai important aspect în orice tip de mediu de învățare și descoperire este siguranța. O persoană care este distrasă sau este aflată în modul de luptă/fugă/îngheț nu va asimila nimic. Astfel, atunci când încep procesul de dezvoltare cu cineva, prima dată mă asigur că oamenii cu care lucrez sunt prezenți în moment, pe cât se poate. Fără telefoane sau laptopuri „pentru urgențe”. După ce mă asigur că oamenii se simt în siguranță și am setat anumite reguli clare de comunicare autentică, creăm spațiul prin care ne dăm voie să învățăm unii de la alții.

De fiecare dată sunt plăcut surprinsă să văd cât de multă bogăție există deja în oameni și e doar nevoie de un miner iscusit să aibă răbdare până ajunge să o descopere și să o scoată la lumină. Următorul pas este să ne ancorăm cu toții în moment prin diverse metode de respirație, iar abia apoi începem încet să intrăm în subiect. Ca procesul să fie de succes din acest punct, este nevoie să existe curiozitate și deschidere, activități de engagement, reflexie și practică.

 

Cum ai făcut trecerea de la practica personală în domeniul învățării și dezvoltării la implicarea în procesul de a-i ajuta și învăța pe alții?

 

Am descoperit și eu că fericirea e cu adevărat reală doar când e împărtășită. Așa că din nevoia de a da mai departe, am ales să fac acest lucru. „Vântul este real, însă nu îl poţi vedea. Poţi să vezi doar frunzele mişcându-se în copaci. Durerea este reală, însă nu o poţi vedea. Poţi să vezi doar lacrimile. Fericirea este reală, dar nu o poţi vedea. Poţi să vezi doar zâmbetul de pe faţa oamenilor.” – Acesta mi se pare că e și rolul meu de formator. Să fac invizibilul din oamenii cu care lucrez, vizibil.

 

Povestește-ne puțin despre strategiile tale de implementare a procesului de învățare.

 

Cu toate că rolul meu e, în teorie, destul de strategic, eu nu sunt omul strategiilor. Eu sunt omul ideilor. Omul facilitator. Dar când e să-mi pun pălăria de strateg, ce fac e destul de obișnuit. Obiective, assessment, design, delivery, feedback, improve, reiterate.

De exemplu, lucrând la programul nostru de leadership development de care suntem tare mândre, eu, alături de managera mea, am observat nevoia de o schimbare în paradigma de leadership, pentru a evita burnout-ul și deconectarea de sine sau de echipă. Astfel, am gândit conținutul strict informațional cât să fie ușor de digerat. Am prioritizat timpul pentru debrief și peer learning, pe de-o parte, iar pe de altă parte, am plănuit să înglobăm tot conținutul informațional într-un workshop practic și interactiv la finalul fiecărui modul. Scopul nostru cu acest program a fost să stimulăm oamenii să adopte un stil conștient, empatic, autentic în echipele lor. Toate fără să se simtă copleșiți sau forțați să facă ceva cu ce nu sunt confortabili. Astfel îi încurajăm să își pună sănătatea și bunăstarea personală pe primul loc.

 

Care a fost cea mai mare realizare în cariera ta pâna acum și ce te-a motivat să o atingi?

 

Aș numi-o mai mult o realizare recurentă. În traducere liberă, ceva de care sunt mândră că am reușit să fac de câte ori am simțit că e nevoie – să schimb direcția. Să-mi dau voie să îmi spun: „Într-adevăr, am petrecut mult timp și multe resurse în ceea ce fac acum. Dar îmi mai aduce oare satisfacție? Sau o fac doar pentru că nu știu ce altceva să fac, iar schimbarea mă îngrozește maxim?” Să nu urmăresc drumul convențional, având încredere că toate vor face sens la un moment dat. Și s-a adeverit că până acum toate s-au legat în cel mai frumos fel. Mă bucur pentru toți cei care știu ce vor să facă cu viața lor din primul moment, dar eu nu sunt acea persoană. Eu am nevoie de diversitate, nou, provocare, schimbare.

 

Ce provocări ai întâmpinat pe parcursul tău profesional și cum ai reușit să le depășești?

 

Să mă împac cu traseul meu non-linear de multipotențialite. Să-mi asum exact cine sunt, fără să simt constant nevoia să mă adaptez la un normal impus, care nu mă reprezintă. Să dansez cu „impostorul” din mine care îmi spune că dacă nu am un singur țel sau un drum linear de la A la B nu o să pot să realizez nimic in viață. Să am încredere că sunt bine unde sunt și cum sunt.

Ne comparăm foarte des, în special, noi, femeile. Ce admirăm la alții, admirăm la noi, ce displacem la alții, displacem și la noi, iar ce invidiem la alții, în realitate, încă nu am lăsat să iasă la lumină în noi. Nu putem recunoaște ceva în alții, înainte să îl fi recunoscut în noi. Nu e nevoie să le fac eu pe toate. E în regulă dacă cer ajutor. Îmi place să generez idei, dar să le implementez mai greu. Așa că mă asociez cu oameni care știu să facă acest lucru mai bine decât mine. Eu continui să îmi hrănesc curiozitatea și să îmi satisfac pofta de diversitate și nou.

 

Care sunt valorile tale fundamentale și cum te ajută acestea în munca de zi cu zi? Cum ai reușit să le integrezi în mediul de lucru?

 

În timp am descoperit nuanța fină care diferențiază valorile de principii. De exemplu, autenticitatea, distracția, colaborarea, compasiunea sunt principii, iar principiile îmi susțin valorile. Acestea se află în acele activități pe care le fac fără să fie nevoie ca nimeni să mă motiveze să le fac, îmi vin intrinsec și natural.

Cu ce am fost de ajutor oamenilor până acum? Ce prioritizez conștient în viața mea? Despre ce îmi place să vorbesc cel mai mult? Pe ce merg banii mei cel mai conștient? Pentru ce este mereu timp? Acelea sunt valorile mele reale. Autenticitatea și integritatea reies atunci când le trăiesc, iar compasiunea e ce simt pentru mine atunci când nu le trăiesc așa cum mi-aș dori.

Revenind la mine, trei dintre ele într-o ordine aleatorie, ar fi crearea de contexte sigure și confortabile de cunoaștere pentru oameni, cunoașterea experiențială și explorarea sinelui.

 

Ce te motivează să te ridici dimineața și să te implici în proiectele tale?

 

Trăiesc pentru momentele de conexiune care se creează între oameni atunci când relaționează autentic. Una dintre pasiunile mele fiind crearea de spații de siguranță unde cu toții suntem egali, primiți și văzuți pentru ce suntem în esența noastră. Diversitatea. Setea de cunoaștere. Părinții mei și timpul petrecut cu ei. Libertatea să îmi fac programul cum îmi face mie plăcere și mie benefic. Pur și simplu dragostea pentru viață în general.

 

Care sunt cele mai importante surse de inspirație și mentorat care te-au ghidat în carieră?

 

Cele care mă inspiră cel mai des în activitățile mele sunt Brene Brown, Elizabeth Gilbert, Kristin Neff, Jenny Blake și Toko-Pa Turner. Recent, am descoperit lucrările lui Bill Plotkin și sunt interesată să integrez conceptele sale în leadership.

De asemenea, mă inspir din experiențele cotidiene, colaborarea cu diferiți coach, participarea la cercuri de femei, implicarea în comunități interesante, precum și evenimentele la care iau parte. Recent, am devenit membru al comunității locale L&D Shakers din Cluj și sunt încântată să interacționez cu aceștia și să întâlnesc oameni care împărtășesc aceleași valori legate de procesul de învățare.

 

Cum reușești să îți menții pasiunea și angajamentul într-un domeniu în continuă schimbare și evoluție?

 

Prin amintirea valorilor personale și asocierea lor cu activitățile mele. Citesc. Mă înconjor de oameni care mă inspiră și care pot reflecta în mine aspecte pe care eu nu le pot vedea. Așa învăț cel mai ușor. Atunci când pare că nimic nu are sens și că am luat o cale greșită sau că nu voi ajunge vreodată acolo unde îmi doresc, aleg să onorez ceea ce simt în acel moment și să-mi acord timp și spațiu pentru a respira. Îmi aduc aminte de momentele în care oameni la care mă așteptam mai puțin veneau și îmi spuneau cât de mult îi ajută ceea ce fac și că fac bine.

Apoi, îmi iau o pauză – merg în natură, mă deconectez complet de tot ceea ce simt că mă apasă. Când simt din nou cum în mine înflorește inspirația și am spațiul necesar să gestionez orice vine spre mine, mă întorc.

 

Cum definești succesul în carieră și ce măsuri iei pentru a-l atinge și menține?

 

Când știu că nu mi-e groază că mâine e luni.

 

Ce părere ai despre mediul în care lucrezi și oamenii cu care lucrezi?

 

Simt foarte multă recunoștință și respect pentru toți și toate.

 

Ce sfaturi ai pentru cititoarele noastre tinere care își doresc să urmeze o carieră în domeniul L&D sau să își atingă obiectivele profesionale?

 

Urmărește ce te face să te simți cu adevărat bine.

 

Care este melodia ta preferată? – Enjoy the Ride – Morcheeba.

Care este partea preferată a zilei? – Dimineața devreme, negreșit.

Care este destinația perfectă pentru vacanță? – Hawaii – combinația perfectă de natură, cultură, simplitate, liniște.

Care personaj din “Friends” ești? – Phoebe 100%.

Ananas pe pizza- da sau nu? – De ce nu?