Interviul cu dr. Adriana Mocian aduce în prim-plan noua generație de chirurgi vasculari care schimbă modul în care sunt tratați pacienții cu afecțiuni severe ale arterelor și venelor. Aceasta vorbește despre parcursul său profesional, despre experiențele de formare din Franța și despre motivele pentru care a ales să își continue activitatea la Cluj, unde a reușit să dezvolte, alături de o echipă multidisciplinară, proceduri endovasculare moderne.
Ne povestește despre diferența dintre chirurgia clasică și tehnicile minim invazive, beneficiile pentru pacienții cu risc crescut de amputație și importanța tratării integrate, nu doar a unei răni sau a unui vas afectat. Despre provocările profesiei de medic, nevoia de colaborare între specialități și rolul educației continue, acest interviu devine o conversație despre inovație medicală, responsabilitate și despre felul în care medicina poate reda nu doar sănătatea, ci și capacitatea pacientului de a-și continua viața normal. pacientului.
Adriana, cum și când ai știut că îți dorești să devii medic? Ce te-a atras, la început, la acest domeniu?
M-a atras partea de anatomie și mi s-a părut fascinant cât de complecși suntem și în acel moment mi-am dorit să învăț mai mult despre asta.
Pur și simplu m-am regăsit în studiu în acest domeniu, iar acest lucru s-a contopit cu empatia pe care o am față de oameni.
Spuneai că momentul decisiv pentru tine a fost întâlnirea cu chirurgia endovasculară, în Franța. Ce ai simțit atunci când ai realizat că „acesta este viitorul”?
Momentul în care am văzut ca intervenții endovasculare sau intervențiile chirurgicale hibride alcătuiesc zilnic programul operator, m-a atras puternic spre aceste tehnici.
Pur și simplu a fost clipa în care am știut ce vreau să devin ca și chirurg vascular.
Cum te-a schimbat, ca medic și ca om, experiența din Strasbourg? Ce diferențe majore ai observat între modul în care este practicată chirurgia vasculară în Franța și în România?
Echipa cu care am lucrat respecta meticulous acest program. Mediul are un impact puternic asupra fiecărei persoane, iar pe mine pur și simplu m-a amplificat: am devenit mai exigentă cu mine însămi, mai activă și mult mai disciplinată. Dar cred că cel mai important lucru a fost că m-am adaptat să rezist fizic și psihic.
Inițial am simțit un șoc: cultura, limba diferită, oamenii cu alte concepții și, bineînțeles, sistemul diferit.
Am învățat în această perioadă că doar în presiune putem crește și ne putem modela, nu în comfort.
Adevăratele creșteri sunt atunci când momentul în care înveți este dureros, greu, apăsător, dar după ce treci printr-o astfel de experiență devii mai puternic.
La 34 de ani, ești singura femeie medic din România care realizează proceduri endovasculare în chirurgia vasculară. Cum trăiești această responsabilitate și ce a însemnat drumul până aici?
Drumul a fost anevoios, cu multe obstacole. Am căutat mereu soluții pentru a lucra așa cum îmi doresc și în continuare evoluez zi de zi.
Îmi doresc să fac cunoscute tehnicile endovasculare cât mai mult și să le dezvolt în specialitate de chirurgie vasculară din România.
Lucrezi frecvent cu pacienți aflați la pragul amputației, în situații în care miza nu este doar medicală, ci profund umană. Cum gestionezi emoțional aceste cazuri-limită, cum te protejezi pe tine ca medic și cum reușești, în același timp, să rămâi prezentă, empatică și implicată până la capăt?
De cele mai multe ori, pacienții văd în mine o ultimă speranță. Tocmai de aceea, eu lupt alături de pacienții mei! Boala arterială periferică este complexă și apare în timp. Mereu trebuie să fiu alături de pacienți înainte, în timpul intervenției și după externare.
În ceea ce privește felul în care gestionez acest lucru e simplu: sunt foarte ambițioasă și luptătoare. Empatia pe care o am față de pacienți și pasiunea mea pentru ceea ce fac îmi dau putere și forță să le fiu alături în fiecare moment. Astfel chiar și în cele mai grele zile de lucru, nu văd în munca mea o povară, ci o provocare și o șansă pentru o viață mai bună pe care o ofer pacienților mei.
Tehnicile minim invazive schimbă radical chirurgia vasculară. Cum vezi această transformare și ce impact real are asupra pacienților fragili, pentru care intervențiile clasice nu mai sunt o opțiune?
Recent am primit o filmare a unui pacient care în prezent merge. A venit cu diagnosticul de gangrenă de antepicior și fără speranță că se mai poate face ceva. Eu mă ocup și de „rănile care nu se vindecă”. Este unul din multitudinea de cazuri care a fost un succes în final. De asemenea, un alt avantaj al acestui tip de proceduri este faptul că sunt realizate în anestezie locală, iar pacientul se externează a doua zi după intervenție.
Experiențele tale internaționale, din Franța până în Dubai, te-au expus la unele dintre cele mai avansate practici din chirurgia vasculară. Ce rol au jucat aceste contexte în evoluția ta profesională și personală și cum se transformă ceea ce înveți acolo în beneficii concrete pentru pacienții din România?
În prezent merg foarte des în străinătate. Congresul și workshop-urile la care am participat în Germania, Franta și, în prezent, în Dubai mi-au îmbogățit cunoștințele și au un impact major în dezvoltarea mea profesională.
Da, încă învăț! Domeniul meu de activitate este dinamic și mereu apare ceva nou, este nevoie de învățare continuă și de dorința de a mă perfecționa constant. Tocmai de aceea, în viitorul apropiat, voi participa la mai multe congrese și workshop-uri: urmează Paris, Londra, Egipt, Strasbourg și voi organiza în cadrul Spitalului Transilvania primul workshop din țară în care vom avea aparatele IVUS și Jetstream în cazurile de periferie.
Ai vorbit mult despre echipa multidisciplinară. Cum se schimbă rezultatele pacientului atunci când medicii colaborează real?
Echipa multidisciplinară trebuie să existe obligatoriu în patologia arterială periferică: cardiologul, chirurgul vascular și diabetologul sunt indispensabili în tratamentul acestei boli pentru ca eficiența să fie maximă în cazul fiecărui pacient.
Dincolo de orele lungi și de presiunea deciziilor medicale, care sunt cele mai mari provocări invizibile ale profesiei de medic, pentru tine? Cum le depăsești și unde consideri că există loc de îmbunătățiri?
Factorii externi pun presiune asupra noastră prin anumite reacții sau prin anumite deficiențe, însă, cu toate acestea trecem peste ca să reușim! În domeniul periferiei nu există nu se poate! Soluțiile vin doar dacă le cauți și crezi cu tărie că vei reuși!
Cred că sistemul se va schimba cu noi cei mai entuziasmați și cei mai curajoși să deschidem acest drum magnific al unui alt fel de abordări medicale!
Ce mesaj ai transmite unei tinere care visează la o carieră medicală? La ce să fie atentă, cum să se pregătească?
Să creadă în ea și în instinctele ei întotdeauna! În prezent, poate reuși orice își dorește! Mintea noastră este singurul obstacol!
Fiecare femeie trebuie să investească în educația și dezvoltarea ei și dacă își dorește o carieră medicală și o specialitate chirurgicală, da, se poate întâmpla și da poate reuși în acest domeniu!
La final de interviu, povestește-ne câte ceva despre tine, dincolo de activitatea ta profesională. Ce alte pasiuni ai, cum te încarci când obosești?
Ambiția, pasiunea și entuziasmul se regăsesc la mine și dincolo de spital. Mă regăsesc în lucruri pure, simple de care mă bucur cu toată ființa.
Îmi place să citesc, să fac sport pentru că sunt o persoană activă, să fac plimbări în aer liber și să înot.
Iubesc călătoriile și să întâlnesc oameni din alte țări și cu alte culturi și obiceiuri.
Cred că voi rămâne vie prin ceea ce las în sufletul fiecărui om pe care l-am întâlnit și din fericire reușesc să aprind speranță în mulți oameni prin cariera mea.
Ce ai schimba prima dată dacă ai putea influența sistemul medical din România? – Aș insista pe educație și dezvoltare și aș organiza cât mai multe proiecte și evenimente pentru ca studenții și rezidenții, dar și tinerii medici să fie pregătiți cu tehnicile actuale.
Ce înseamnă pentru tine să alegi medicina „cu sufletul”? – Să alegi medicina cu sufletul înseamnă pentru mine să fie ceva înăuntrul tău care vibrează în acest sens. Trebuie să arzi pentru pacient și ceea ce faci zi de zi! Nu e ușor, dar și tu devii parcă altceva cu fiecare caz pe care reușești să îl salvezi.
Ce ți-ai spune ție, cea de acum 10 ani, dacă ai putea? – Mi-aș spune să am răbdare că voi reuși! Să cred mereu în mine și să îmi ascult instinctele! Să nu îmi fie frică de exterior prin ceea ce vreau eu să expun. Să fiu împăcată cu ceea ce sunt, căci nu trebuie nici mai mult, nici mai puțin.
Primul lucru pe care îl faci dimineața: să mă pregătesc să ajung să îmi vizitez pacienții.
Desertul preferat: Ador dulciurile, deci sunt foarte multe. Prefer clătitele, lava cake, înghețata și eclerele.
–
Redactor:
