Raluca Mirel este unul dintre oamenii care contribuie activ la transformarea scenei culturale și creative din România. Cu peste un deceniu de experiență în management cultural și un parcurs construit la intersecția dintre design, arhitectură, film și comunicare, ea face parte din echipa care a dezvoltat unele dintre cele mai relevante platforme dedicate industriilor creative locale, precum Romanian Design Week, Diploma Show și, mai recent, Bucharest Design Festival.
Pentru ea, impactul cultural nu se măsoară doar în cifre, ci și în schimbările subtile de mentalitate, în comunitățile care se formează și în convingerea că orașele și spațiile în care trăim pot fi transformate prin creativitate, colaborare și inițiativă culturală.
Prin proiectele pe care le coordonează, Raluca susține dezvoltarea ecosistemului creativ românesc și creează contexte în care artiști, designeri, arhitecți și organizații culturale pot deveni mai vizibili, mai conectați și mai relevanți pentru publicul larg.
Raluca, ai peste un deceniu de experiență în management cultural. Cum a arătat începutul tău în industrie? Care a fost momentul în care ai înțeles că nu doar lucrezi în acest domeniu, ci că îl modelezi activ?
Am descoperit că îmi place managementul cultural de dinainte să știu că se numește așa. Încă din facultate, m-am implicat ca voluntar în mai multe proiecte de film, un domeniu de care eram foarte pasionată. Deși formal mă pregăteam pentru o carieră în comunicare, mi-am făcut rapid prieteni la Facultatea de Arhitectură și am ajuns să particip și la evenimente dedicate arhitecților și designerilor.
În 2013, când deja acceptasem că Masterul de Publicitate pe care-l alesesem nu era calea pe care îmi doream să merg, am început să lucrez la The Institute. Cu ocazia asta, mi s-a deschis o lume cu totul nouă, în care am descoperit că se intersectează toate interesele și pasiunile mele din sfera creativă și culturală.
Când lucrezi la proiecte care-și propun să susțină industriile creative locale și să le creeze contexte pentru a se întâlni cu publicul larg sau cu alți reprezentanți ai domeniului din care fac parte, să lege colaborări și să devină, în timp, o comunitate creativă cât mai vizibilă și mai puternică, nu cred că ești conștient constant de impactul pe care eforturile tale îl au asupra oamenilor cărora se adresează. Din când în când e necesar un pas lateral și o privire în spate pentru a vedea mai bine distanța între punctul din care ai plecat și cel în care ești.
Am acest exemplu care a rămas cu mine peste ani. La începuturile mele în echipa The Institute, unul dintre proiectele noastre anuale era Noaptea Agențiilor de Publicitate, un eveniment de tip open doors, în care agențiile din București, și mai târziu și din țară, își deschideau pentru o seară porțile și primeau vizitatori. Ani mai târziu, am avut expus, la categoria Graphic Design a Romanian Design Week, un proiect de branding semnat de o agenție din Brașov. Cu ocazia asta, am cunoscut personal și echipa care a fondat studioul și care mi-a povestit că ei sunt parte dintr-o generație care, pe vremea când organizam Noaptea Agențiilor, venea în grup organizat de facultate special ca să ne viziteze și să se inspire. Acest moment a devenit ulterior baza deciziei de a-și deschide propria agenție și de a participa la demersuri ca Romanian Design Week. Poate pare ceva mic, dar așa îmi dau seama că da, proiectele din care sunt parte modelează – direct sau indirect – domeniul.
Ce ai învățat profesional conducând proiecte care cresc organic, dar și sub presiunea așteptărilor publice și instituționale? Dar dacă ne referim la tine, personal, ce lecții ți-au adus aceste etape?
Cred că una dintre principalele lecții a fost răbdarea și înțelegerea că proiectele la care lucrez eu nu au rezultate peste noapte și nici o creștere uniformă. Exercițiul răbdării nu e simplu, dar ajută mult la calibrarea așteptărilor, pe care, dacă le setezi corect, îți aduc bucurie pentru lucrurile care își ies mai degrabă decât regret pentru cele care care nu ți-au ieșit.
O altă lecție importantă cred că e perseverența. Pentru că multe dintre componentele proiectelor noastre sunt gândite și construite de noi de la zero, avem un grad mare de experiment și de pilotare în tot ce facem. Am învățat cât de important e să duci experimentul până la capăt, testând de mai multe ori înainte să îl declari reușit sau eșuat și având încredere că premisele de la care ai plecat sunt corecte.
Cum arată leadership-ul într-un domeniu creativ, unde controlul total e imposibil, iar colaborarea e esențială? Cum ai descrie stilul tău de leadership și cum crezi că l-ai construit în timp?
Cred că șansele cele mai mari de succes le au proiectele în care colaborează cât mai mulți oameni și echipe, ca să construiască împreună ceva mai mare decât ei. Ca orice lucru mai mare decât tine, controlul fluctuează, doza de experiment e mare, limitările apar la tot pasul, așa că pentru mine, cel puțin, e important și liniștitor să știu că lucrez cu o echipă în care am încredere și care, ca și mine, crede că putem reuși să mutăm munții dacă ne strângem cu toții la o masă și facem un plan de care ne ținem.
Altfel, stilul meu de lucru e colaborativ: îmi place să construiesc în echipă, să pun o mie de întrebări pe toate subiectele pe care nu le înțeleg și mă bazez pe faptul că dialogul este punctul de plecare al oricărui proiect creativ. Prefer să-mi asum un proces mai deschis și mai lung, pentru că mi se pare mai valoros în final pentru toată lumea implicată, decât să vin cu propria soluție de fiecare dată și să mă aștept din partea celorlați doar la o aliniere.
Vorbești despre design ca formă de „urbanism tactic”. Ce poate face designul acolo unde administrația sau politicile publice întârzie?
Cred că designul poate transforma orașul în care locuim și, mai ales, relația noastră cu el, prin soluții simple, pe care de multe ori nici nu știm că le căutăm.
Nu ne gândim activ, de exemplu, că o bancă în fața blocului e esențială, deși ea schimbă felul în care ne raportăm la cartier. Ne oferă un loc în care să ne oprim și să ne uităm în jur, să devenim mai conștienți de spațiul în care trăim și de oamenii care îl ocupă. Uneori, un obiect foarte simplu poate coagula o comunitate.
De multe ori, nici nu realizăm că spațiul public e și al nostru și că ar trebui să răspundă nevoilor noastre. Aici e valoroasă intervenția designului, care poate adăuga o bancă unde lipsește, câteva trepte care leagă două spații sau o masă la care să te oprești cu prietenii. Sunt gesturi mici, dar care pot schimba felul în care folosim și simțim orașul.
Dacă vorbim despre cultură și artă, unde crezi că România excelează și unde încă își caută vocea?
De când am inițiat proiectele Romanian Design Week și Diploma Show și până astăzi, oferta culturală a crescut foarte mult. La fel a crescut și calitatea proiectelor care, devenind mai vizibile, s-au bucurat de toată încurajarea necesară unei reușite. Arta mi se pare mai prezentă și ea în agenda culturală a orașului și cred că această constanță a unui cadru în care mai multe domenii culturale se pot întâlni sub o umbrelă comună este cel mai bun drum spre o creștere sănătoasă.
Cred că România excelează la nivel de talent și de voci creative puternice, dar pierde pe partea de retenție și valorificare a acestui talent. În managementul cultural contează mult să ai previzibilitate în finanțare de la o ediție de proiect la alta. Lipsa acestei plase de siguranță pune în pericol continuitatea a tot ce construiești, cu mult efort din partea multor oameni. Cred că avem toate resursele creative pentru a deveni un model cultural pentru alte țări, ne lipsește doar capacitatea de a le crește și de a le oferi condițiile pentru succes.
Bucharest Design Festival pare un pas firesc, dar și ambițios. Ce nevoie reală a ecosistemului creativ a generat acest format?
Nevoia a venit din evoluția naturală a ecosistemului creativ pe care îl susținem prin proiectele noastre. Când a apărut Romanian Design Week, a răspuns nevoii de vizibilitate care lipsea în zona de arhitectură și design, mai exact un context în care designeri și studiouri locale să-și poată prezenta proiectele unui public larg. În timp, nevoia asta s-a diminuat, pentru că au apărut și alte evenimente și organizații care pot asigura această scenă.
În locul ei a venit nevoia de creștere a unor proiecte existente sau susținere a unor organizații care la rândul lor fac eforturi similare cu al nostru. Împreună putem duce mai departe mesaje mai puternice către comunități, putem dezvolta expoziții mai mari și mai vizibile, putem sprijini industriile creative chiar mai susținut decât am făcut-o până acum.
În plus, reunirea celor trei proiecte care intră sub umbrela Bucharest Design Festival (BDF) – Romanian Design Week, Diploma Show și Cartierul Creativ – răspunde și nevoii de a avea o amprentă mai mare în viața culturală a orașului. Aducând împreună actori relevanți din sectorul cultural-creativ, reușim să ne aliniem demersurile și să articulăm mai clar rolul acestui ecosistem în București. Ca să dau câteva exemple, amenajările din festival vor purta semnătura unor arhitecți ca Attila Kim, Justin Baroncea, alt.corp. și Omid Ghannadi. De curatorierea a trei expoziții colective importante din program se vor ocupa Bogdan Ciocodeică, Diana Ursan și Mihnea Ghilduș. Vom realiza în colaborare cu Entrance și Aparterre expoziții dedicate unor nume sonore ca Dan Perjovschi, Comme des Garcons și Simone Rocha. Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara se vor alătura BDF cu concepte proprii. Pe harta principalelor spații din circuit vom avea Muzeul Național Cotroceni, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Literaturii și Teatrul Grivița 53. Breslele profesionale din zona de arhitectură și design vor fi reprezentate prin implicarea în program a Uniunii Arhitecților din România, Ordinului Arhitecților din România – filiala București, Local Design Circle, ARDI și Clubul ilustratorilor și lista continuă cu alte sute de oameni și organizații pe care îi veți descoperi la festival.
Cum diferă BDF de un festival clasic de design? Ce îl face mai degrabă o infrastructură culturală decât un eveniment?
Bucharest Design Festival diferă de un festival clasic de design, în primul rând, prin durată și amploare. Vorbim despre o lună întreagă de program, construită împreună cu o rețea extinsă de actori publici și privați.
În același timp, Bucharest Design Festival este diferit prin modul în care este construit: nu este doar o succesiune de evenimente, ci un cadru care conectează inițiative și susține colaborări pe termen lung. Încă de la prima ediție ne propunem să încheiem parteneriate strategice de lungă durată, care să construiască în timp experiențe diferite de vizitare și spații deschise pentru public. Cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism începem anul acesta o colaborare pe mai mulți ani pentru integrarea Mincu Gallery în circuitul cultural al Capitalei. Aceasta va găzdui formatul BDF Professional – International Design, prezentat de Romanian Design Week, și va fi un spațiu viu, deschis atât studenților universității, pe care îi vom încuraja să se lase inspirați de design, cât și publicului larg, care va descoperi că poate intra în universitate și fără să urmeze cursuri.
Muzeul Național de Artă al României devine gazdă a formatului BDF Young, care urmărește parcursul creativ a 24 de artiști emergenți, de la participarea lor la Diploma Show și până în prezent. Împreună cu MNAR vom realiza și o intervenție urbană în Curtea de Onoare a Muzeului, care va rămâne și după terminarea festivalului și va fi parte a unui proces mai amplu de deschidere a muzeului către public.
Iar Muzeul Național Cotroceni va găzdui expoziția BDF Highlights: Branding Romania Through Creativity ce va aduce în prim-plan creatori și proiecte care reprezintă România la nivel internațional, contribuind astfel la brandul de țară.
Care ai spune că sunt marile provocări ale acestor inițiative? Dar rezultatele, cum contribuie acestea în mod concret la zona culturală?
Una dintre cele mai mari provocări vine chiar din felul în care alegem să construim aceste inițiative împreună cu mulți oameni, în contexte diferite, care nu se aliniază mereu ușor. Asta înseamnă multă coordonare, dar și disponibilitatea de a adapta lucrurile din mers, fără să pierzi direcția. O altă provocare e și să nu rămânem blocați în formule care au funcționat la un moment dat, ci să avem curajul să facem schimbări, chiar dacă uneori nu e confortabil.
Rezultatele nu sunt întotdeauna vizibile imediat. De multe ori le vezi mai târziu, în colaborări care continuă firesc, în oameni care au proiecte care cresc de la un an la altul. Cred că asta contează cel mai mult, că reușim să creăm contexte în care lucrurile se leagă și merg mai departe, nu doar să producem evenimente care încep și se termină într-un calendar finit.
Ce înseamnă, real vorbind, să coordonezi un festival desfășurat în peste 100 de spații din oraș? Povestește-ne mai multe despre ceea ce nu se vede.
Ce nu se vede sunt sutele de întâlniri, mailurile care inundă inboxul zilnic, toți litrii de cafea băuți, lucrul cu foarte multe necunoscute. Mai sunt momentele de nesiguranță, dar și cele de bucurie care uneori se măsoară în luni de așteptare pentru o singură confirmare, energia oamenilor care se entuziasmează alături de noi când ne reunim să le povestim ce vrem să facem împreună, sutele de checklists, de calendare, miile de ore de planificare, renunțările, răzgândirile, listele de „nu reușim acum, dar e musai anul viitor”.
Apoi sunt vizitele în spații, șantierele de tot felul, miile de metri de cabluri, zilele care încep dimineața și se termină a doua zi, adrenalina, emoțiile de dinaintea vernisajelor, iar la final melancolia primei zile de demontaj când se va fi terminat totul.
Ce diferențiază Bucharest Design Festival? Ce ai spune că este caracteristic lui și cum reușiți să creați acel sentiment aparte?
Bucharest Design Festival e foarte legat de locul în care apare. E un festival care nu putea să se nască decât aici, în București, un oraș al contrastelor și al intersecțiilor neașteptate. Tocmai din tensiunile și suprapunerile astea vine energia lui.
Sperăm ca toate expozițiile și evenimentele din program să inspire vizitatorii și să le dea un sentiment de apartenență la orașul pe care îl putem modela împreună. Pregătim o lună de expoziții, instalații imersive, spații curatoriate, intervenții urbane, tururi ghidate, zile dedicate unor cartiere importante ale capitalei, străzi deschise, lansări de produse și spații, open doors și petreceri.
În plus față de cele zece spații principale cu conținut curatoriat de echipa BDF, peste 150 de organizații din București vor completa programul cu propriile concepte și contexte de vizitare.
De asemenea, vom fi prezenți în spațiul public cu un traseu de intervenții urbane de descoperit și folosit.
Cum se măsoară impactul unui festival ca BDF, în cifre sau în schimbări de mentalitate? Ce ți-ai dori să rămână în oraș după ce festivalul se termină? Dar în zona culturală?
Cum spuneam și mai sus, cred în puterea transformatoare a designului și în capacitatea sa de a conecta oamenii cu orașul.
Mi-aș dori ca toate conexiunile care se fac în timpul festivalului să rămână și după ce se termină. Dacă toate colaborările începute de noi își găsesc continuări firești în afara BDF, mi se pare o reușită clară.
Pentru vizitatori mi-aș dori să rămână și sentimentul că „se poate și la noi”, că și în București se construiesc proiecte minunate, care ne arată că putem spera la un viitor mai bun pentru viața noastră în oraș.
Cifrele sunt primul indicator al impactului și ne raportăm la ele ca să ne încurajeze că ceea ce facem are un public și răspunde unei nevoi. Schimbările de mentalitate vin în timp și sunt mult mai greu de calculat sau măsurat. Ce e liniștitor totuși e că, deși nu ai instrumentele care să le măsoare cu 100% precizie, ele se văd la un moment dat, apar pe rând an de an și vin să susțină argumentele cifrelor.
Într-un domeniu care se schimbă constant, cum îți menții relevanța, ce alegi să lași în urmă și la ce simți că trebuie să te adaptezi continuu? Ce înseamnă pentru tine să fii relevantă astăzi în managementul cultural?
Pentru mine esențial este să rămân conectată la realitatea industriilor locale, să mă întâlnesc constant cu reprezentanți ai comunităților creative și să construim împreună, nu separat. Mi se pare riscant să încerci să definești de la distanță ce ar fi relevant pentru designerii, arhitecții sau artiștii pentru care desenezi proiecte. De multe ori, realitatea contrazice presupunerile.
Au existat și lucruri la care am renunțat cu greu, pentru că deveniseră importante pentru mine și credeam în ele, dar care, privite mai lucid, își pierduseră relevanța în timp. Uneori mă mai gândesc la ele și îmi dau seama că nu au dispărut complet, ci doar așteaptă un moment potrivit în care să revină într-o altă formă.
Mai cred că adaptarea vine și din capacitatea de a accepta schimbarea fără rezistență. În momentul în care nu o mai percepi ca pe ceva amenințător, ci ca pe o necesitate, apare și libertatea de a gândi diferit. Idei care înainte păreau străine încep să capete sens și să deschidă direcții noi.
Ce altceva ne poți împărtăși despre tine? Care sunt lucrurile care te bucură, dincolo de job-ul de zi cu zi?
Mă bucură să intru în sfârșit în teancul de cărți care se adună pe noptieră în lunile aglomerate, îmi place să beau cafele lungi dimineața în bucătărie, să mă plimb prin cartiere prin care am mai fost și să descopăr noi detalii ale clădirilor pe care credeam că le știu, să văd cât mai multe filme care mă scot din zona de confort, să mă asigur că, orice s-ar întâmpla, îmi petrec ziua de naștere alături de fratele meu născut în aceeași zi, la cinci ani distanță.
Tocuri sau flat shoes? – Flat shoes pentru zile lungi și active.
Ce nu îți lipsește niciodată din geantă? – Cheile, buletinul și un creion.
Ce ai vrea să înțeleagă mai bine oamenii despre munca ta? – Că nu se încheie când părăsesc biroul.
Industria culturală din România descrisă în 3 cuvinte: Dinamică, vie, rezilientă
Note to self: Oprește-te după a patra cafea. 😊
–
Redactor:
