Alina Eremia este acea artistă care a reușit să își croiască drumul în industria muzicală bazat pe autenticitate și sinceritate față de sine și publicul său. Aceste valori au menținut-o mereu în atenția publicului și au contribuit la încrederea și aprecierea pe care acesta i-a oferit-o de-a lungul timpului.
A debutat la o vârstă fragedă în cadrul emisiunii pentru copii Abracadabra și și-a făcut cunoscut numele prin participarea la Eurovision Junior în 2005, unde a obținut locul al cincilea. Cariera ei muzicală a evoluat rapid, devenind una dintre cele mai apreciate artiste pop din România.
Alina a lansat numeroase hituri care au dominat topurile muzicale, combinând stiluri variate, precum pop, dance și R&B. Ea este cunoscută pentru vocea sa puternică, interpretările emoționante și energia pe care o aduce în fiecare performanță. Pe lângă activitatea muzicală, Alina Eremia a jucat în diverse producții TV și cinematografice, consolidându-și astfel prezența în lumea artistică.
De-a lungul carierei, Alina a colaborat cu mulți artiști de renume din România și a fost nominalizată și premiată la numeroase gale muzicale, inclusiv la Romanian Music Awards și Media Music Awards. Ea este, de asemenea, un influencer activ pe rețelele sociale, unde interacționează cu fanii săi și promovează un stil de viață sănătos, autentic și care inspiră.
Pe tot parcursul carierei, Alina și-a păstrat principiile învățate acasă, în copilărie, iar muzica și versurile sale exprimă exact ce aceasta trăiește și simte. Iubește muzica cu adevărat, ceea ce i-a permis să viseze fără a avea limite.
Acest interviu ne-o prezintă pe omul și artista Alina Eremia, dincolo de scenă și lumina reflectoarelor, care ne vorbește despre emoții, vulnerabilitate, acceptare, iubire și despre cum să rămâi autentic, indiferent de obstacolele care îți ies în cale. Este povestea în care muzica se simte prin fiecare celulă și în care a fi tu este cel mai frumos lucru.
Alina, ești una dintre cele mai apreciate vedete din România, te știm de mult timp de la televizor și din online. Cum te-ai descrie tu astăzi, ca artistul și femeia Alina Eremia?
Mă descriu ca pe cineva care nu „este”, ci devine în mod constant, care caută să se autodescopere și navighează între constrângerile exterioare și nevoia de autenticitate profundă.
„Sunt o artistă care nu se mulțumește cu simplul fapt de a crea ceva frumos. Caut să creez ceva autentic, care să vorbească sufletului său, să trezească ceva în omul care mă ascultă.”
Muzica mea să nu-i fie indiferentă. Asta cere vulnerabilitate, dar și o structură mentală disciplinată, să scot ceea ce este cel mai bun din mine, chiar și atunci când aceasta implică confruntarea cu propriile limitări sau cu suferința.
Ca femeie, cred că sunt în cea mai „așezată în mine” variantă a vieții mele. Parcă viața s-a simplificat și îmi e mult mai ușor să determin ce e bine pentru mine și ce nu, nu mai iau lucrurile atât de în serios, iar părerea lumii nu mai cântărește așa greu. Îmbrățișez ordinea și haosul care fac parte din complexitatea vieții și le transform în ceva semnificativ. A fost un switch interesant odată cu schimbarea prefixului. 30’s are the best.
Cum simți că ai evoluat de-a lungul carierei tale? Care sunt principiile cu care ai pornit la drum de acasă, din copilărie, care te-au ajutat în construirea drumului tău și pe care le respecți și astăzi? Există astfel de principii pe care ți le-ai conturat mai târziu, odată ce ai ajuns în industria muzicală?
Evoluția mea de-a lungul carierei este în multe feluri o reflexie a confruntării constante cu provocările și limitările proprii. În fiecare etapă, am încercat să mă raportez la aceleași principii cu care am plecat de acasă, care își au rădăcina în valorile care mi-au fost insuflate în copilărie: disciplină, integritate, respect și responsabilitate. Mi-au oferit o structură, mai ales atunci când am fost expusă la presiunile unei industrii competitive și imprevizibile, cum este cea muzicală.
„Mai târziu, am învățat să nu-mi plasez niciodată alegerile și deciziile în mâinile altcuiva, pentru că-mi va îngrădi personalitatea și eul creator.”
Industria muzicală mi-a arătat cât de important este să îți păstrezi o anumită structură morală, un set de reguli care să te ghideze, chiar și atunci când lucrurile devin dificile sau când ești înconjurat de incertitudine, pentru că asta îți va menține sănătatea mintală.
Cum ai spune că a evoluat traseul tău profesional? De ce crezi că ai rămas atât de apreciată de public și de industrie, în toți acești ani? Care sunt aspectele care au rămas neschimbate în ceea ce te privește? Spre exemplu, cu ce se aseamănă Alina care cânta ”You lost me” în Lala Band, în anul 2011, cu Alina de azi care cântă „Nu te mai aștept”?
Cu multă muncă, perseverență, reziliență, încăpățânarea de a mă autodepăși și o doză de nebunie. Totul a pornit de la un vis, o viziune. Am învățat să nu deviez de la ceea ce contează cu adevărat, să nu mă las distrasă de ceea ce este ușor sau convenabil. Când intri în industria muzicală, tentația de a-ți dilua valorile pentru a fi acceptat e mare și dacă nu rămâi fidel principiilor tale, există riscul să te pierzi în haos.
Nu e simplu să rămâi relevantă și să te reinventezi, toate acestea într-un mediu care rareori îți oferă pauze. Respect muzica și îmi respect publicul și cred că oamenii care mă urmăresc simt lucrul acesta.
Alina care cântă „Nu te mai aștept” investește la fel de mult suflet, pasiune ca Alina care cânta „You lost me”, poate chiar mai mult și cu un alt nivel de conștientizare.
„Dragostea față de muzică și de scenă m-a împins să merg atât de departe și să visez fără limite.”
Cred că suntem arhitecții propriei vieți și cu ajutorul lui Dumnezeu, visul meu a devenit tangibil.
Care este cea mai împlinitoare parte a muncii tale de artist? Cum sunt sesiunile tale în studio? De unde te inspiri în scrierea versurilor tale și cât ai spune că influențează viața și experiențele pe care un artist le trăiește în cariera sa muzicală?
Satisfacția supremă e atunci când simt că devin una cu muzica. Fie când sunt pe scenă și muzica preia controlul, se întâmplă ceva inexplicabil, sunt pe aceeași frecvență cu publicul și mă trezesc abia la finalul concertului din acea stare sau când sunt în studio și piesa parcă se scrie singură.
Fiecare sesiune e foarte diferită una de cealaltă, pentru că starea în care mă aflu influențează rezultatul, la fel și formula de oameni din studio. Lumea interioară este cea mai apropiată sursă de inspirație. De multe ori, ce nu am reușit să verbalizez, mi-a venit mult mai ușor să transpun într-o piesă și în felul acesta, mă eliberam. Chiar și când epuizezi subiectele personale, în jurul nostru sunt un infinit de povești. Trebuie doar să le observi și să fii deschis să le asculți.
Pe scena The Woman ne-ai mărturisit că „Muzica oglindeşte mult ce se întâmplă în societate. Muzica vine şi completează ce se întâmplă în viața noastră”. Cum a completat de-a lungul timpului muzica poveștile din viața ta? Care ai spune că este rolul muzicii în ceea ce te privește, dincolo de carieră?
Am încercat să fac un exercițiu de imaginație și să îmi închipui cum ar fi lumea fără muzică. Unde ne-am mai refugia? Cât de săracă emoțional, cât de goală ar fi existența? Muzica este, de foarte multe ori, o oglindă a ceea ce trăim, ce se întâmplă în societate, este o manifestare a acesteia. Ea spune o poveste despre societatea actuală, pe ce valori punem preț. Dar dincolo de orice, muzica ne ajută să înțelegem ceea ce trăim, să internalizăm experiențele și emoțiile. Eu fac terapie prin muzică.
Cum se reflectă, în opinia ta, statementul „timeless over trends” în muzică? Ce face o piesă sau o apariție să fie timeless? Cum reușești să urmezi trendurile și totuși să creezi un fir atemporal, în ceea ce privește versurile, muzica, concertele, practic tot parcursul tău?
Conceptul de „timeless over trends” în muzică, cel puțin pentru mine, e despre căutarea unei esențe mai adânci, ceva care transcende timpul și spațiul. Să faci ceva „timeless” înseamnă să creezi dintr-un loc autentic, din emoțiile și experiențele care sunt universale, care ne definesc pe toți, indiferent de contextul social sau cultural. Sunt teme care au fost abordate de la începuturile timpului, doar că îmbracă alte haine, sound-uri și estetică actuale.
Ce face o piesă să fie atemporală? Sinceritatea. Când muzica vorbește despre lucruri reale (despre iubire, dor, speranță, suferință) ajunge să atingă oamenii la un nivel profund. Totul se reduce la adevăr și la vulnerabilitate. O piesă, un concert, o carieră – toate devin „timeless” dacă reușești să exprimi ceva profund și sincer, ceva care atinge oamenii dincolo de trecerea timpului.
Trust & Transparency în muzică. Cum ai perceput de-a lungul călătoriei tale „încrederea de sine”? A fost o chestiune cu care te-ai născut, una cultivată în familie sau ceva ce ai construit tu? Ce impact a avut aceasta asupra ta și a muzicii tale?
Nu m-am născut cu o încredere de sine de neclintit. Ca artist, am avut multe momente de îndoială, de incertitudine. Este un proces on-going, ceva ce am construit treptat. Aveam o frică exacerbată de eșec, dar între timp am învățat că e în regulă să greșești. E o vorbă celebră: „dacă nu faci greșeli, înseamnă că nu încerci suficient de mult”.
La început, era greu să mă simt suficient de sigură pe mine încât să mă expun complet prin muzică. Când am început să scriu, versurile mele erau mai safe, mai reținute, dar pe măsură ce am înțeles că vulnerabilitatea e, de fapt, o forță, și nu o slăbiciune, am învățat să o îmbrățișez. Și să o direcționez și mai mult în procesul creativ.
Cum clădești tu ca artist încrederea publicului în tine? Cum îi faci pe cei care te admiră și îndrăgesc să creadă în tine și în muzica ta?
Cred că faptul că am fost constantă în ceea ce am făcut și am comunicat a fost și este un argument solid. Inconștient, oamenii depistează când ce faci nu se suprapune cu ceea ce comunici. Am refuzat să-mi însușesc lucruri în care nu cred sau care nu se aliniază cu cine sunt. Chiar dacă explorez stiluri noi, nu mă îndepărtez de esența mea.
În final, e vorba de conexiune. Vreau să simtă că fac parte din povestea mea, că toate lucrurile, bune sau rele, prin care trecem, ne leagă cumva.
Cât de transparentă ești, în ceea ce privește muzica pe care o compui? Îți vine ușor să îți exprimi sentimentele și trăirile prin muzică și să le „dezvălui” publicului larg?
Să scriu despre ce simt a devenit un mod prin care mă înțeleg mai bine pe mine însămi. Asta nu înseamnă că e cel mai ușor lucru, să dai acces la sentimentele tale. Dar în momentul în care pui filtre, sugrumi emoția și e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Cuvintele își pierd din însemnătate și putere. Așa că e nevoie de transparență în muzică și de adevăr în trăire, ca ea să aibă sens deplin. Chiar și atunci când spun povești din rolul observatorului, tot revin la emoția brută, la firul de adevăr care face muzica să aibă un impact.
În ce măsură consideri că transparența necesită curaj? Au existat momente în care ai simțit că vulnerabilitatea ta ar putea fi percepută ca o slăbiciune, dar, în schimb, ai ales să o îmbrățișezi?
Arta cere vulnerabilitate, e o condiție necesară. Cred că este un act de curaj să îți expui vulnerabilitățile și să dai o formă acelor fragmente de haos care să rezoneze cu oamenii.
Au fost momente în care am simțit că vulnerabilitatea mea ar putea fi văzută ca o slăbiciune. Am trăit în lumina reflectoarelor, unde toată lumea are o opinie despre tine, și nu e ușor să te arăți așa cum ești, cu toate cicatricile și nesiguranțele tale. Curajul de a fi transparentă vine din faptul că știu că muzica mea poate vindeca, poate ajuta pe cineva să depășească anumite experiențe, să închidă niște răni, să aibă un closure.
„Iar eu nu vreau să-mi răpesc nici mie și nici oamenilor posibilitatea de a simți muzica prin fiecare celulă.”
Vreau să creez o conexiune reală.
Ai simțit vreodată că a fi transparentă cu privire la deciziile tale artistice sau personale a fost un risc în această industrie? Dacă da, cum ai gestionat momentele de acest gen?
Probabil, dar cred că am o obligație, în primul rând, față de mine să trăiesc în adevăr. În industria asta, unde imaginea contează atât de mult și așteptările sunt nerealiste, să fii complet sincer cu ceea ce simți sau decizi poate părea periculos. Când am făcut schimbări de orice natură (m-am vopsit, m-am îmbrăcat mai atipic sau am abordat un stil muzical diferit), au existat păreri divergente. Oamenii se obișnuiesc cu o anumită imagine, cu un anumit stil, iar când te îndepărtezi de asta, există mereu posibilitatea să pierzi din public sau să fii criticat. Dar am învățat să gestionez aceste momente fiind eu în acord cu ceea ce fac și ce simt. Dacă tu te accepți, oamenii te vor accepta și ei mai devreme sau mai târziu.
Unde visezi să ajungi? Dacă ai scrie, la finalul carierei, o melodie despre tot ce a însemnat Alina Eremia, ce titlu ți-ar plăcea să-i dai?
Visul meu nu se leagă doar de un anumit punct de destinație, ci mai degrabă de o continuă evoluție. Visez să cresc în continuare, să descopăr mereu ceva nou despre mine și despre muzica mea. Visez să trec granițele muzicale și să reprezint România, să știe toată lumea ce țară frumoasă avem și ce oameni frumoși o populează.
Daca ar fi să înglobez într-o piesa tot, cred că titlul ar fi „Puterea dragostei”, pentru că indiferent de reușite, nesiguranțe, testele pe care le-am primit și lecțiile deprinse, acel echilibru între suferință și sens, totul se reduce la iubire, care este cea mai puternică forță din Univers.
Mereu am simțit că misiunea mea, atât prin muzică, cât și prin cine sunt ca persoană, a fost să răspândesc dragoste și să-mi folosesc muzica pentru a vindeca, să creez ceva care contează și dintr-un spațiu de adevăr, pentru că asta conferă muzicii o valoare atemporală.
În încheiere, transmite un mesaj pentru viitoarea cititoare a acestei ediții. Ce ai vrea să citească ea, direct din partea ta?
V-am făcut un tur prin gândurile și emoțiile mele și sper ca această conversație să vă fie utilă. Vă încurajez să vă ascultați inima și să nu vă fie teamă să fiți vulnerabile. În lumea asta plină de zgomot, e esențial să ne găsim vocea și să ne afirmăm individualitatea. Nimic nu e mai frumos decât să fii tu.
–
Credit foto Tibi Clenci
Redactor: Mara Lazăr
–
Interviul face parte din ediția print The Woman 2024-2025 – TRUST & TRANSPARENCY. Aceasta poate fi achiziționată de aici.