Andra Gădălean: „Nu poți doar să bei un pahar de `vreau` și după să vrei. Trebuie să vrei din interiorul tău!”

Andra Gădălean este femeia ambițioasă, implicată în viața sa profesională, dar care radiază atunci când povestește despre fetița sa. Mai mult decât atât, Andra este prima participantă înscrisă la cea de-a 7-a ediție a Conferinței de Leadership Feminin The Woman din 21 martie 2018.

Într-o zi friguroasă de noiembrie, Andra ne-a povestit la Meron despre provocările vieții, ce înseamnă să construiești o echipă sau cum resimte o persoană implicată responsabilitățile de zi cu zi.

1489754146852_FB_IMG

The Woman: Au fost momente când ai ieșit din zona ta de comfort?

Andra: Da, au fost. Profesional vorbind, am făcut o schimbare destul de mare în 2014. Am lucrat la o multinațională ca analist financiar aproape 6 ani și am decis că vreau să cresc, pentru că am ajuns la un nivel unde simțeam că m-am plafonat. Atunci am schimbat cu totul și domeniul și compania, iar acum lucrez la o companie din domeniul IT.

Cultura organizațională în care am intrat era atât de diferită, iar dinamica este extraordinară. Prima jumătate de an mă trezeam dimineața și mergeam cu emoție la birou, dar nu mi s-a întâmplat să fiu depășită de situație.Treceam prin atât de multe schimbări încât s-au reflectat și în viața mea personală, am devenit mai deschisă și uitându-mă acum în urmă, spun da, a fost cea mai bună decizie.

Care este provocarea cea mai mare în ceea ce faci acum?

Provocarea cea mai mare consider că e relația cu oamenii, iar în management deciziile pe care le iei au un impact foarte mare asupra unei echipe sau asupra unui singur om și aici nu vorbim doar de abilitățile de comunicare verbală ci de un mod de comunicare complex, mult mai empatic, mult mai aproape de oameni și cred că aceasta constituie cea mai mare provocare pe lângă resposabilitatea care vine cu funcția și desigur dezvoltarea intrinsecă.

Unde vezi provocarea când vine vorba de management?

La început îți desenezi o hartă despre cum ar trebui să fie totul, dar când ajungi acolo, îți dai seama că unele aspecte nu le-ai luat în calcul sau le-ai acordat o importanță mai mică sau mai mare decât aveau nevoie, iar atunci trebuie să te redefinești.

Ai simțit vreodată că responsabilitatea este mai mult pe umerii tăi?

În unele momente da, dar nu în totalitate. E o situație delicată în momentul în care lucrezi cu oameni la nivel de juniorat, pentru că simțul lor al responsabilității este mai scăzut, dar cred că asumarea responsabilității se învață cu timpul, odată cu maturizarea noastră profesională.

Datorită faptului că ai lucrat din anii studenției, s-a schimbat de-a lungul timpului, profilul angajatului?

Da, am început să lucrez la 20 de ani, de pe băncile facultății și am cunoscut foarte mulți profesioniști pe care îi admiram și de la care am învățat enorm, dar pe măsură ce am avansat am observat că oamenii sunt sau devin mult mai încrezători mai ales dacă sunt susținuți. Tinerii sunt mult mai dinamici decât eram eu la 20 de ani când desigur, din cauza contextului respectiv, nu am beneficiat de toate oportunitățile actuale de învățare  care îți oferă posibilitatea să crești cât mai mult și asta nu poate decât să te bucure că lucrurile se schimbă în bine.

Ai un mentor care te ajută în acest proces?

Da, este vorba chiar despre managerul departamentului în care lucrez, dar mi-am format oarecum „o masă rotundă” de mentori pentru că mi se pare prea mult să cer de la un singur om tot, să mă ghideze pe toate planurile. O am ca mentor și pe mama mea, am o relație deosebită cu ea.

Ce trebuie să aibă pentru tine un mentor bun?

Consider că cel mai important aspect e experiența de viață și cea profesională. Nu consider că vârsta trebuie să te definească, sub nici o formă, deoarece am cunoscut persoane cu 10-20 de ani de experiență, dar care nu ar putea să aibă rolul de mentor. Trebuie să fie o persoană care știe să asculte activ, să se detașeze emoțional, să poată realiza delimitarea între relația personală pe care o are cu tine și cea profesională. Mentorul ar trebui să fie o persoană entuziastă și să îți transmită acest entuziasm, să îți ofere o altă viziune asupra lucrurilor.

Care este provocarea actuală în plan personal?

Momentan cel mai greu de gestionat e perioada din timpul deplasărilor, departe de fetița mea Carla, perioadă pe care ea evident o resimte. Reconectarea chiar și după o perioadă mică de absență e resimțită emoțional și pentru mine și pentru ea.Vreau să îi ofer tot ce am mai bun din mine, mai ales din punct de vedere emoțional.

Carla

By  Mădălina Hodorog, Nora Călbază 

Sursa foto : arhiva personala