Andrada Lolu este artista pentru care procesul creativ este o formă de conectare cu ceea ce știe despre sine și cu părțile necunoscute. Crescută într-un loc ce părea desprins din alt timp, aproape arhaic, Andrada păstrează în lucrările ei amintirea unei copilării nealterate, unde anotimpurile aveau ritmul lor și emoțiile veneau în forme pure. Influențată de cultură, natură și credință, dar mai ales ghidată de relația sa profundă cu Dumnezeu, artista construiește universuri vizuale intense, aflate la granița dintre vizibil și invizibil, tangibil și intangibil. În centrul demersului ei se află o căutare continuă a adevărului și a frumuseții ca mijloc de a-l exprima.
Ce crezi că ar trebui să știe cu adevărat oamenii despre tine? Cine este Andrada Lolu dincolo de artist, dincolo de universul creat în lucrările tale?
Andrada Lolu este una dintre multele creaturi aflate într-un proces continuu de rafinare, care deseori dorește să experimenteze și să observe cât mai mult din creația lui Dumnezeu, obținând astfel o înțelegere mai profundă și mai cuprinzătoare a ceea ce este El.
Care a fost momentul din copilărie care te-a făcut să realizezi că arta va deveni o parte fundamentală a vieții tale?
La vârsta de 12 ani, aveam convingerea puternică că voi practica artă întreaga mea viață, dar nu eram încă conștientă de ceea ce această decizie implica sau de pașii pe care trebuia să-i fac. Nu cred că a existat un factor specific care a declanșat decizia, ci mai degrabă o recunoaștere inconștientă. Le-am comunicat intenția mea părinților și, din acel moment, am perseverat exclusiv în acest demers.
Cum te-a influențat locul în care ai crescut în dezvoltarea ta ca artistă? Îți mai regăsești rădăcinile în lucrările tale?
Locul în care am crescut era ca o întoarcere în trecut, ca și cum ai putea crește alături de străbunicii tăi, un loc parcă smuls din realitate, un loc în care munca fizică era prioritizată în detrimentul muncii intelectuale, unde fiecare anotimp sosea la timpul său și se manifesta intens, pe care încă îl pot imagina și percepe în mod senzorial.
Acest loc a avut un impact profund asupra artei mele; există anumite sentimente și emoții pe care le caut și le găsesc doar în acea perioadă a copilăriei, emoții care sunt pure, nealterate nici de așa-zisa maturitate, nici de perspectiva adultă. Așadar, da, pot spune că încă îmi găsesc rădăcinile în lucrările mele de artă.
Care au fost primele tale surse de inspirație și cum s-au schimbat acestea de-a lungul anilor? Există vreo influență constantă care te-a ghidat pe parcursul evoluției tale artistice?
Primele mele surse de inspirație au fost oamenii din jurul meu, indiferent dacă îi cunoșteam sau nu; era suficient să fie în preajma mea, cultura asiatică, mai precis cultura japoneză, și curiozitatea față de Dumnezeu.
Desigur, acestea s-au rafinat de-a lungul anilor și chiar s-au extins. Acum sunt interesată nu numai de cultura asiatică japoneză, ci și de multe alte subiecte, dar întotdeauna mă întorc la Divinitate, umanitate, cultură și natură.
Influența constantă care m-a ghidat și continuă să mă ghideze este Iisus Hristos.
Cum ai descrie arta pe care o creezi? Ce cuvinte ai folosi pentru a captura esența lucrărilor tale și mesajele pe care le transmiți prin ele?
Profundă și intensă, cu o întunecime orbitoare, surprinzând credința, dorul și apartenența, iubirea și suferința.
O căutare în permanență pentru legătura dintre lumea interioară și lumea exterioară, legătura dintre sine și celălalt, legătura dintre vizibil și invizibil, legătura dintre tangibil și intangibil.
Ai fost vreodată descurajată înainte să îți începi proiectele artistice sau ai găsit întotdeauna în procesul creativ o sursă de inspirație și satisfacție? Cum faci față momentelor de incertitudine sau provocărilor care pot apărea pe parcurs?
Am găsit întotdeauna inspirație și satisfacție în procesul creativ, dar acestea nu vin întotdeauna cu un sentiment de împlinire, ci mai degrabă cu frustrare, disciplină, perseverență și multe alte lucruri ce pot fi puțin neplăcute în timpul procesului.
Nu pot spune că este vorba de descurajare, ci teamă, teama că ideea pe care o am în față este prea mare pentru abilitățile mele tehnice. Această teamă vine cu un suflu de entuziasm; o idee mai mare decât mine, ce mod frumos de a-mi explora limitele!
Pentru a face față momentelor de incertitudine sau blocajelor creative într-un proiect, aleg să lucrez în același timp la alte proiecte, deoarece acest lucru creează deconectări și reconectări, care aduc întotdeauna o perspectivă nouă, rezultând în progres.
Expoziția de la Meron Gallery aduce o selecție dintr-un proiect mai amplu – „On Vigil in Imaginalia”. Cum ai gândit selecția lucrărilor pentru această expoziție și ce ai vrut să evidențiezi prin titlul „Renascence of Imaginalia”?
Prin expoziția „Renascence of Imaginalia”, am dorit să prezint renașterea acestei concepții, această lume metaforică care vorbește despre Raiul de după moarte. Așadar, selecția lucrărilor s-a axat pe ceea ce reprezenta întocmai această renaștere și explorarea unui nou univers.
Dacă ai putea lăsa vizitatorului o singură întrebare – una pe care să o poarte cu el după ce iese din expoziție – care ar fi aceea?
Te-ai gândit vreodată de ce sufletul tău tânjește după un acasă?
În procesul artistic se spune adesea că învățăm lucruri despre noi înșine. Ți s-a întâmplat ca lucrările tale să-ți dezvăluie ceva ce nu știai despre tine înainte să le fi început?
Cu fiecare operă de artă finalizată, mă regăsesc față în față cu o parte din mine pe care poate că o conștientizam sau nu, dar care acum este reală și expusă vizual. Procesul artistic mă aduce în contact cu cine sunt, deseori cu partea necunoscută din mine pentru mine.
Dacă ai putea descrie viitorul artei contemporane într-un cuvânt, care ar fi acesta? Și cum vezi rolul tău în acest viitor?
Profund.
Cred că rolul meu în viitorul artei contemporane profunde este să continui să perseverez nu numai din punct de vedere tehnic, ci și spiritual și intelectual. Să îmi asum responsabilitatea de a crea artă cu profunzime, care să atingă și excelența tehnică.
„Law is the soil in which alone beauty will grow; beauty is the only stuff in which Truth can be clothed; and you may, if you will, call Imagination the tailor that cuts her garments to fi t her, and Fancy his journeyman that puts the pieces of them together, or perhaps at most embroiders their button-holes. Obeying law, the maker works like his creator; not obeying law, he is such a fool as heaps a pile of stones and calls it a church.” – George MacDonald, Introduction from The Light Princess and other Fairy Tales
George MacDonald spune că cel care creează o lume trebuie să respecte legile acelei lumi, dar ceea ce m-a captivat la ideea lui este că frumusețea este singurul material care poate îmbrăca Adevărul. Așa cum Cuvântul lui Dumnezeu este temelia vieții mele, tot așa și operele de artă trebuie create pe temelia Adevărului.
Arta ar trebui să ne ajute să rămânem conectați în Adevăr.
Cum îți imaginezi că vor arăta lucrările tale peste 10 ani? Vezi o schimbare radicală sau o aprofundare a temelor și stilului actual?
Vreau cu adevărat să fiu surprinsă de ceea ce voi crea, așa că nu îmi pot imagina cum acestea vor arăta. Tot ce văd și îmi doresc pentru viitor este ca toate lucrările mele să fie interconectate, astfel încât, în final, să se poată vedea o poveste completă.
Care este cel mai important obiectiv al tău profesional în prezent? Ce pași urmezi pentru a-l atinge?
Pentru a-mi îmbunătăți abilitățile tehnice, motiv pentru care încerc să lucrez la acest aspect cât mai mult posibil.
Primul lucru pe care îl faci când intri în atelier: Rugăciune și meditație
Muzica preferată când lucrezi: Diferă foarte mult de starea pe care o am în acel moment. Însă cel mai des prefer să ascult o carte, muzică clasică sau în liniște totală atunci când sunt foarte concentrată.
Un obiect din atelierul tău de care nu te-ai putea lipsi: Raftul cu cărți
Un artist pe care îl admiri: Makoto Fujimura
Note to self: I have the mission to live, to live with purpose and to welcome everything with open arms, being grounded in the present, but never oblivious to the bygone day or the near tomorrow so that at the culmination of the journey I can stand face to face with the Creator, the One who has inspired my very being.
Credit foto: Daniel Truța
–
Redactor:
