Anul Nou (retrospectiv, de vară)

Iar văzduhuri frânte-n lumina focului păgân ce ne spintecă cerul și pământul, iar cerul și pământul îți cântă împreună.. iar iubire de oameni și un an nou fericit. Iar 26 de ani de democrație imperturbabilă, iar săraci, dar liberi, iar haiducie neasumată și căciuli de daci pe capete slugarnice, iertați-mi contradicția-n termeni.

Iar urări indigeste, iar prea frig, dar totuși atât de frumos, iar început de tragedie fără finalitate, iar disensiuni cromatice pe masa de Anul Nou și nu numai, iar dimineți lungite cu apă minerală, iar amintiri prea grele și prea multe și prea degeaba, căci realitatea-i un gulaș fiert prea puțin și o cameră plină cu oameni cuminți ca zăpada ce-așteaptă faptul împlinit al primei zile de primăvară.

O streașină știrbă rânjește absurd din fundul curții. Un foc nehotărât și retoric îți stânjenește povestea făr’ de sfârșit, iar glasul tău potolește furtunile sufletului. E nesătulă noaptea și ți-s ochii tineri și râd de mine și ți-i pielea fragedă ca o viață nouă.

Iar frământări cotidiene cu bătaie scurtă, iar trebuie să mă urc pe piedestale să vadă lumea când mă smeresc, căci fără marketing nu se face treabă, iar ăia trei bețivi (sau magi) care observă, sunt relevanți doar pentru posteritate. Nu-i locul, nici timpul, nici contextul, nici oamenii potriviți. N-am. Nu pot. Nu vreau.

În ieslea săracă nu-i loc de revelație, căci grijile zilei de mâine pun un zid de despărțire între bietele suflete-nspăimântate și Minunea de sub botul vitelor. Credința e un efort de imaginație și se cultivă în grădina desțelenită a sufletului, nu prin hârtoapele realității. Adică să visezi cu ochii deschiși până îți iese sânge pe urechi. Și cand se deschide cerul, să strigi: știam eu! Orice în afară de asta e moft, sărbătoare fără motiv, lună fără soare, miercuri fără marți, Mihai fără Veronica, Dinamo fără Steaua – chestiuni care nu pot fi de sine stătătoare, adică.

By Ionuț Trif – Editor contribuitor The Woman

16114627_974006306064060_2271877637637982245_n

 

Sunt Ionuț. Citesc. Rar. Scriu – bat câmpii cu grație…pentru voi și, mai ales, pentru mine. Cânt – dacă poți numi aia cântat…de plăcere și, mai nou, profesional – merge foarte prost. Cred că bunul simț e rar – sunt plătit să cred asta. Cred ca veșnicia s-a născut la sat- pe asta chiar o cred! Cred că binele învinge – wait…whaaat?! Fac o cafea excelentă – am băut și mai bună…

Surse foto: Arhiva personală, www.freepik.com