Cristina Gheorghițoiu a urcat treptele clasice ale carierei în corporație până la funcția de director general al grupului OLX în România. La începutul lui 2021, a decis că e timpul unei schimbări. A adăugat astfel un nou capitol vieții ei profesionale și a început cariera de Business & Executive Coach.
„Era vremea pentru o schimbare și am ales un drum nou, în acord cu valorile și preocupările mele”, povestește Cristina în acest interviu The Woman în care face atât o radiografie e dezvoltării profesionale, cât și o trecere în revistă a experiențelor din coaching. Ea oferă și o schiță extraordinară a ceea ce înseamnă împlinirea profesională. „Înseamnă să ocupi un rol sau mai multe, care îți pun în valoare cel mai bine punctele forte și abilitățile dobândite, astfel încât să creezi cât mai multă valoare și să îți iei sens și satisfacție din ceea ce faci.”
În ceea ce privește greșelile pe care le fac oamenii când ajung în poziții de conducere, Cristina subliniază că e posibil ca rolul de lider să nu fie pentru toți. „În timp ce cred că fiecare suntem în scaunul de șofer în propria viață, nu cred că rolurile de leadership sunt cele care maximizează împlinirea profesională pentru toată lumea.”
Cei mai mulți angajați trag pentru funcția de conducere. De ce ați renunțat la o astfel de poziție pentru antreprenoriat în coaching și care au fost principalele temeri când ați făcut asta?
Mereu am căutat să fiu atentă și onestă cu privire la nivelul meu de împlinire profesională și să fac ceea ce îmi aduce satisfacție. Rolurile pe care le-am ocupat au fost pe plan secundar și, fără să spun că am fost complet imună la beneficiile care însoțesc un statut profesional la care foarte multă lume aspiră, acestea nu au fost niciodată o țintă în sine pentru mine, ci o consecință a muncii susținute și a fi la locul potrivit în momentul potrivit.
Răspunsul scurt: era vremea pentru o schimbare și am ales un drum nou, în acord cu valorile și preocupările mele.
Răspunsul lung: a spune stop călătoriei profesionale anterioare a fost ceva firesc, odată ce au început să încolțească în mintea mea întrebări precum: „Cum ar fi dacă mi-aș da voie să iau o pauză, fără să știu ce va urma?” sau „Ce alegeri aș face, dacă nu aș considera că mai am nimic de demonstrat, nici măcar mie?”
Cum vă ajută experiența profesională precedentă în cea actuală de coach? Și de unde începeți să lucrați cu cei care vor să fie lideri mai buni?
Un segment important cu care lucrez este cel al antreprenorilor și al echipelor acestora de leadership. Port mai multe pălării în majoritatea proiectelor pe care le derulez cu aceștia, nu doar pe cea de Business și Executive coach, ci și pe cea de mentor cu background de General Manager/CEO sau cea de facilitator.
Experiența profesională anterioară vine la pachet cu o perspectivă matură pe diverse subiecte organizaționale, experiență concretă de business management în afaceri cu maturități diferite, experiența scalării unui business, respectiv experiența de lider al unor echipe de management de seniorități diferite.
Acestea mă ajută în multiple feluri, de la a înțelege și empatiza cu liderii care trec prin provocări la care am fost expusă și a face design relevant de soluții/programe în funcție de contextele și nevoile clienților până la a fi un bun challenger pentru antreprenori și a contribui cu perspective și sfaturi concrete de business.
Experiența anterioară e relevantă și pentru ceilalți manageri și lideri cu care lucrez în programe de coaching și aici aș puncta doar importanța întrebărilor puternice în coaching. Dincolo de ascultarea activă și celelalte skill-uri punctuale de coaching, background-ul profesional mă ajută să pun întrebări super relevante care au forța suplimentară de a genera insight-uri valoroase și a accelera procesul de transformare al clienților mei.
Încep mereu să lucrez cu clienții pornind de la agenda și obiectivele acestora și de la construirea unei alianțe solide care să stabilească granițele și așteptările parteneriatului nostru, astfel încât să maximizăm rezultatele posibile. Se întâmplă de multe ori ca obiectivele și agenda de lucru să evolueze pe parcurs, odată ce clienții înțeleg ce pot obține dintr-un astfel de parteneriat și înțelegem la nivel mai profund de ce au nevoie.
Care au fost principalele obstacole, provocări în activitatea de coach? Dar principalele mulțumiri și reușite?
Provocarea principală ține de a-mi găsi și face vocea auzită într-un mod cât mai autentic posibil pentru a ajunge la cei care chiar au nevoie de suportul meu. Dincolo de a comunica despre ce fac într-un mod care să mă reprezinte pentru a atrage în mod sustenabil clienți, m-am confruntat și cu dificultatea de a mă nișa foarte clar, deoarece, după primele ședințe cu orice lider, Executive Coaching-ul devine de foarte multe ori o versiune de Life Coaching cu oameni din business. Stăm pe scaun de director tot noi, oamenii din spatele funcțiilor pe care le ocupăm, cu tot bagajul de tipare, perspective și provocări care ne însoțesc dincolo de context.
Principalele mulțumiri și reușite vin din rezultatele clienților mei, din feedback-ul primit de la aceștia sau primit de către aceștia de la cei din jur că există o transformare vizibilă în ceea ce privește obiectivele adresate în coaching. Mai vin și din a face ceva ce îmi aduce satisfacție în fiecare zi și a contribui printr-un impact pozitiv semnificativ și, în mod ideal, sustenabil și la o scară cât mai mare.
Ce înseamnă „designul vieții” și cum poate acesta influența parcursul profesional?
Pentru mine, să ai un design al vieții presupune să fii intenționat în felul în care trăiești și faci alegeri rezonante pe toate palierele vieții. Să ai o viziune și o direcție ale tale, fondate pe valorile tale, pe ce se simte aliniat cu tine, într-o lume suprasaturată de stimuli și mesaje promoționale despre ce contează, într-o lume în care suntem condiționați social și cultural, precum și la un nivel mai profund de propriile tipare inconștiente și de puterea acestora asupra comportamentului nostru.
Înseamnă să ieșim dintr-un mod de falsă siguranță, să ne dăm jos din „hamster’s wheel” și să visăm și construim un mod de a fi și a face care să ne împlinească în mod real.
Profesionalul reprezintă, desigur, o latură importantă din viață, fiind adesea zona principală de la care așteptăm să ne aducă însemnătate/sens. Și aici cred că de prea multe ori fie se așteaptă de la companii să ne definească un career path, fie stăm prea mult în zona probabilului și îndrăznim prea puțin să visăm și să facem pași concreți spre ce ar putea să fie posibil.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac oamenii când își asumă rolurile de conducere? E leadershipul pentru toată lumea?
Top trei greșeli pe care le-aș menționa, nu știu dacă sunt cele mai frecvente, însă cu siguranță sunt des întâlnite:
Le e dificil să renunțe la nevoia de control și, prin urmare, fie nu deleagă sau fac micromanagement, fie muncesc mult prea mult, însă fără să fie atenți la valoarea activităților cu care își ocupă timpul, sau cel mai des un mix dintre acestea.
Sunt mult prea atenți la a menține armonia chiar și când aceasta e artificială; ajung să facă ei treaba pe care ar trebui să o facă oamenii lor, nu dau feedback și amână deciziile dificile legate de oameni, atunci când au făcut erori de recrutare sau oamenii pe care îi au în echipă nu reușesc să crească proporțional cu creșterea și nevoile business-ului și nu reușesc să creeze o cultură în care să existe un nivel mare de accountability/răspundere individuală și de echipă.
O a treia greșeală pe care aș menționa-o, care poate avea impact cel puțin pe termen scurt, este chiar acceptarea unui rol de lider, în detrimentul satisfacției și potrivirii extraordinar de bine într-un rol de expert. Am întâlnit experți foarte buni care au sfârșit prin a fi manageri mediocri și nefericiți, profesioniști care au acceptat să fie manageri, dar căror le displace rolul curent și chestionează încă măsura în care această decizie e potrivită cu motivația și punctele forte pe care le au.
În timp ce cred că fiecare suntem în scaunul de șofer în propria viață, nu cred că rolurile de leadership sunt cele care maximizează împlinirea profesională pentru toată lumea.
Cum ajutați liderii să gestioneze schimbările organizaționale și să-și motiveze echipele în perioadele dificile, inclusiv acum când există teama că tehnologia va lăsa foarte mulți oameni fără job?
Dacă mă raportez la întrebare din rolul de coach, topicurile pe care le pot aduce liderii în coaching variază de la gestionarea emoțiilor și a propriei stări de bine până la a găsi căi mai bune de a comunica sau negocia schimbarea cu diferiți stakeholderi, de a gestiona conversații dificile sau a transmite încredere în organizație, pe fondul unei lipse de încredere pe care o resimt la nivel personal.
Rolul meu este să ghidez clientul spre a accesa un nivel mai profund de autocunoaștere și a dobândi și conștientiza, prin conversație, încrederea și resursele de care are nevoie pentru a gestiona mai bine situația cu care se confruntă. Fac acest lucru adresând întrebările potrivite, oglindind blocajele și unghiurile moarte pe care le observ și facilitând insight-uri noi care cresc nivelul de împuternicire pe care clientul îl resimte față de subiectul adus în ședință sau în procesul de coaching.
Cum pot oamenii să exploreze diferite domenii profesionale fără să se simtă blocați de o alegere inițială?
Aș menționa câteva direcții:
Observând și reflectând periodic ce activități le dau satisfacție și îi fac să aibă o stare de flow.
Cerând feedback și devenind tot mai conștienți de contexte, punctele forte și skill-urile care aduc la viață versiunea lor cea mai bună.
Având o abordare experimentală și constructivă, căutând constant să se dezvolte și să testeze în practică potrivirea lor pe roluri și activități diferite în compania în care activează.
Crescându-și reziliența prin expunerea proactivă la schimbare și devenind cât mai antifragili într-un context cu o dinamică fără precedent, în care adaptabilitatea și mindsetul de creștere sunt cheia.
Cum vedeți evoluția pieței de coaching în România și ce nevoi credeți că există în acest domeniu?
Fără să am vizibilitate macro la nivelul pieței, perspectiva mea e că există o creștere mai mare a numărului de coachi în raport cu creșterea numărului de clienți în ultimii ani și o oarecare percepție negativă asupra pieței, dat fiind faptul că aproape oricine care a făcut un curs de coaching se poate autoproclama coach. Încurajez clienții serviciilor de coaching să se asigure că lucrează cu coachi certificați ICF pentru a valida credibilitatea experților din domeniu.
Cred că atât piața serviciilor de terapie, cât și piața de coaching sunt în etape incipiente de dezvoltare și că există potențial de creștere, dar că acest potențial pare că se expandează într-un ritm lent. Accesul la serviciile de coaching este încă dominat de disponibilitatea companiilor mari de a investi în coaching, iar acest lucru este făcut în mare parte pentru poziții de senior și top leadership.
Cât privește antreprenorii, studiul „Mind Your Business” publicat de Start-up.ro și realizat în parteneriat cu Unlock arată că aproximativ 30% din antreprenori au apelat sau apelează la coaching.
Cred că piața are nevoie mare de educare și credibilitate și m-aș bucura să văd tot mai mulți beneficiari ai serviciilor de coaching vorbind deschis despre accesul la acest tip de servicii și impactul acestora.
Totodată, accesibilizarea serviciilor ar putea fi o oportunitate, dat fiind că serviciile de coaching nu sunt accesibile oricui și-ar dori să beneficieze de acestea. Un aspect pozitiv la acest capitol ar fi prezența serviciilor de coaching pe platformele de beneficii, unde există scutiri de taxe, însă cred că se poate face mult mai mult la acest capitol.

Cum pot angajații să-și contureze parcursul profesional fără a se lăsa influențați de așteptările societății sau ale părinților?
Cred că e utilă conștientizarea că ei sunt răspunzători pentru parcursul și deciziile pe care le vor lua profesional și asumarea responsabilității, chiar și când aceste decizii nu vor fi mereu optime.
Până la urmă, ei sunt cei care pot ajunge să se cunoască cel mai bine, să știe unde sunt competenți și ce îi preocupă, care e stilul preferat de lucru și în ce medii simt că pot să aibă o viață profesională cât mai apropiată de nevoile și aspirațiile lor, ce le aduce împlinire profesională.
Mai cred și că e important să se înconjoare de mentori care să-i inspire și ajute în călătoria profesională.
În completarea întrebării de dinainte, cum ar trebui să se raporteze liderii organizațiilor de azi la noua generație de angajați?
Cu multă deschidere spre a vedea și valorifica punctele forte ale acestora, cu atenție la propriile bias-uri, cu generozitate în a da feedback clar și a motiva, și cu conștientizarea oportunității de a co-crea realități organizaționale noi.
Cum ați defini împlinirea profesională? Și cum se schimbă ea de-a lungul carierei profesionale și de-a lungul vieții?
Pentru mine, împlinirea profesională înseamnă să ocupi un rol sau, de ce nu, mai multe, care îți pun în valoare cel mai bine punctele forte și abilitățile dobândite, astfel încât să creezi cât mai multă valoare și să îți iei sens și satisfacție din ceea ce faci.
La fel de important este cum faci și alături de cine faci, pentru că ne simțim mai bine atunci când suntem în medii care ne oglindesc valorile personale, când avem libertatea de a face lucrurile într-un mod care ne respectă unicitatea și stilul de lucru, ne ajută să creștem și ne ține cât mai mult în stare de flow, respectiv când simțim că ceea ce facem contribuie la ceva mai mare și mai important.
De-a lungul vieții și a carierei profesionale ajungem să ne cunoaștem din ce în ce mai bine și să căutăm tot mai mult sens și aliniere cu valorile personale; migrăm dinspre o creștere mai accelerată spre o etapă de maturitate profesională și adesea ne repoziționăm față de importanța pe care o are cariera în viețile noastre și pivotăm curajos spre noi teritorii în care ne reinventăm.
Cum putem redefini succesul astfel încât să includă și aspectele personale, nu doar cele profesionale?
Întâi de toate, cred că e necesar să punem sub semnul întrebării definiția convențională a succesului. În al doilea rând, cred că succesul e un concept care trebuie clarificat la nivel personal și că avem nevoie să începem prin a înțelege ce mindset avem fiecare dintre noi despre succes, pentru că toți venim cu bagaj familial, social, cultural care ne generează percepții pe care le putem chestiona, atâta timp cât ele ne devin vizibile.
Altfel, cred că e utilă și o doză de maturitate și experiență de viață, care să ne arate că de multe ori împlinirea mult așteptată nu vine uneori chiar și după ce am bifat toate căsuțele aferente succesului, și care să ne facă și mai deschiși la a ne întreba după a cui carte de reguli am trăit până acum și care ne e propriul adevăr.
Și odată ce suntem gata să pornim la drum, putem să reflectăm la ce știm deja despre ce ne face să simțim că avem succes și să experimentăm cu ipoteze, decizii și acțiuni, să fim curioși ce funcționează și ce nu. Ce ne dă sens și ce ne împlinește. Cum ne raportăm la propriul barometru și câtă nevoie de validare din exterior avem. Vom începe cu definiții noi, imperfecte și poate ne va lua întreaga viață să știm și să trăim după o definiție unică și vie a succesului.
Care sunt principalele obstacole cu care se confruntă femeile în carierele lor? Cum putem avea mai mulți lideri femei, mai multe antreprenoare?
Din datele la care am fost expusă profesional, perspectiva cu care am rămas este că femeile sunt promovate mai greu în poziție de „first-time manager” și din acea etapă e impactat tot funnelul care ar duce la o reprezentare fair a acestora în poziții de senior leadership. E esențial să avem o abordare incluzivă și să prevenim bias-ul inconștient în procesele de recrutare și promovare.
Însă atunci când vine vorba de reprezentativitatea femeilor în poziții de leadership, am văzut studii care arătau că România stă chiar bine în raport cu alte țări, ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Cât privește piedicile pe care ni le punem chiar noi sau cele la care suntem predispuse social și cultural, am observat o tendință mai mare ca femeile să se confrunte cu sindromul impostorului și încredere mai scăzută în sine, tendința de a se subevalua în raport cu colegii lor bărbați sau a supraindexa punctele forte ale acestora, cât și dificultatea de a vorbi deschis despre realizările lor profesionale și a cere ceea ce simt că li se cuvine profesional.
Cred că atât discuțiile autentice în cadrul comunităților antreprenoriale dedicate femeilor, cât și coachingul pot să ajute la a ajunge să avem mai multe femei antreprenoare.
Cum le-ați motiva pe cele care simt că n-au un plan concret pentru viața lor, dar ar vrea să aibă o funcție de conducere sau un business propriu?
Întâi de toate, e important să ne întrebăm de ce contează pentru noi direcția pe care credem că ne-o dorim. Și chiar să ne punem întrebarea „De ce?” de câteva ori la rând, pentru a ajunge la esența motivației noastre. Trebuie să știm de ce, ce, și, desigur, cum, ca să ne creștem șansele de a ajunge la destinația dorită.
Raportându-mă la experiența de coach, mare parte din provocare e să ajungi să fii aliniat rațional și emoțional cu ce și de ce îți dorești, înainte de a contura un plan de acțiune. Adesea, când nu suntem motivați, fie nu simțim visul ca fiind rezonant, fie visul ne e umbrit de o energie sabotatoare puternică, fie intrăm direct în acțiune fără a clarifica alte elemente importante, fie nu avem un plan concret. Însă planul tinde să curgă firesc, atât timp cât le rezolvăm pe primele două.
Motivația în procesul de coaching vine de obicei din dobândirea clarității și cunoașterea profundă de sine, alinierea dintre rațional și emoțional și migrarea dinspre a te gândi la obiective și a acționa într-o formă rezonantă pentru a obține primele rezultate; respectiv a trasa primele învățăminte despre cum ești tu în situația respectivă și cum poți construi cu ceea ce ai și ești.
Dacă simți că strategiile curente nu te ajută și simți că bați pasul pe loc, e loc cu siguranță de mai bine căutând suport și perspective noi. Coach-ul vede în tine ceea ce poate tu nu mai vezi sau nu vezi încă; însă nu îți va da soluții, ci te va susține și oglindi ca să-ți găsești soluțiile și motivația care îți lipsesc.