1+1= 3 if you don’t wear a condom
Rupestru, din cămin. Vă salut din vechea viață care-și revendică dreptul la instaurarea haosului și a nefericirii în absolut, proiectate într-un viitor insalubru și indecis, frustrat de faptul c-am ratat ultimul apus monocolor de anul ăsta.
Din diversitatea spectrului emoțional, aleg și astă seară mediocritatea, că mi-e la îndemână și-mi inspiră milă și simt nevoia să repar ceva, pe cineva.
Eram trei calici de-acasă, cu nădragii cârpiți de speranță și neștiință. Destăinuirile erau unanime și incoerente, în funcție de gradele de pe sticlă și de cele de-afară, resimțindu-ne după bătaia cruntă aplicată de soartă, acoperiți încă de promoroaca tranziției și blestemata de post-adolescență, care nu se mai vedea dusă.
Sunt obsedat-compulsiv până la măduva din oase și pe fondul rămas după auto-recenzia ce mi-a ținut loc de mic-dejun, îmi regândesc existența în imaginar, ca un fiu de bancher. Stau la coadă și conjug verbe obscene la persoana din față și dau vina pe Ceaușescu pentru tot. Sunt fals în declarații, n-am ritm, nici rimă sau măsură, ca o poezie despre vara de pe Marte.
Dinspre răsărit bate un vânt tăios, cu inflexiuni metalice, fără urmă de remușcare pentru prăpădul ce-l lasă în urmă. Îl întreb dacă mai știe ceva de tine, cum o mai duci. Dă din umeri a “puțin îmi pasă!” și mușcă, clandestin și aleator din obrajii trecătorilor.
Mucegăiesc prunele-n dulceață din principiu și se zvârcolesc la amintirea crengilor ce le purtau dorul în soarele de august târziu și eu odată cu ele. Mă aflu în pragul unei revoluții personale, amânate la nesfârșit din rațiuni, cu instabilitatea presiunii atmosferice.
Polemică de autobuz, din drum spre acasă, se difuzează idilic și invariabil în peisajul nestatornic, ca o meteahnă însușită la unison. Sursă a tuturor plăcerilor vinovate pe care și le poate permite omul în cele două ceasuri de constrângere spațio-ideologică, asezonată pe alocuri cu intervenții inoportune, rânjete care trădează gânduri colorate și dame controversate cu iz de naftalină, demult ieșite din uz.
“…și rânduitu-m-am, căci capăt dezordinii mele se cuvenea să-i pun…” Cât stau la coadă mă inventariez, constat că e inflație-n metafizic și iau măsuri drastice în această privință: anul ăsta mă însor cu o manichiuristă grasă și scriu un eseu despre cosmetologia urâtului.
La coadă nu se dădea nimic: cineva ținea un discurs despre aplicabilitatea practică a abstractului îmbrăcat în ninja, iar restul stăteau din principiu, sau obișnuință.
By Ionuț Trif – Editor contribuitor The Woman
Sunt Ionuț. Citesc. Rar. Scriu – bat câmpii cu grație…pentru voi și, mai ales, pentru mine. Cânt – dacă poți numi aia cântat…de plăcere și, mai nou, profesional – merge foarte prost. Cred că bunul simț e rar – sunt plătit să cred asta. Cred ca veșnicia s-a născut la sat- pe asta chiar o cred! Cred că binele învinge – wait…whaaat?! Fac o cafea excelentă – am băut și mai bună…
Surse foto: Arhiva personală, www.freepik.com