Când Doina Vîlceanu, Director de Marketing ContentSpeed, vorbește despre leadership, tehnologie și curajul de a fi femeie în business rămâi cu senzația plăcută a optimismului și entuziasmului pentru tot ceea ce poate fi creat, gândit și îndeplinit. Ea are o experiență de peste 20 de ani în marketing, perioadă în care a văzut antreprenori cu magazine fizice care nu credeau în online până la idei extraordinare dezvoltate de noua generație în programe ca Innovation Labs.
Odată cu acest interviu pentru The Woman, Doina Vîlceanu punctează un lucru esențial: a crescut odată cu țara – într-o perioadă în care totul părea posibil și nu exista drum bătătorit, ci doar cei care aveau curaj să încerce. „A fost haos, dar un haos fertil”. Lecția? Istoria se rescrie și acum: oportunitățile apar pentru cei care au ochii deschiși, curajul de a pune întrebări și forța să construiască drumuri noi.
Ce a susținut-o să crească într-o perioadă în care totul părea nesigur? Curajul, pofta de implicare și deschiderea spre nou și spre învățare continuă. Astăzi, tehnologia aduce mai multe oportunități ca niciodată, mai ales prin aplicațiile de AI. Doina subliniază clar: succesul nu vine din scurtături magice, ci din întrebări bune și acțiune reală. Acestea fiind spuse, citește acest interviu și descoperă o perspectivă efervescentă asupra antreprenoriatului și dezvoltării personale, presărată cu lecții prețioase despre reziliență, adaptabilitate și puterea de a-ți construi propriul drum.
Unde ți-ar fi plăcut să trăiești și să te dezvolți profesional, dacă nu era România? Și, totodată, ce ai spune că ai învățat aici și n-ai fi făcut-o în altă țară?
Am ratat, din varii motive, câteva oportunități de a învăța în străinătate. Dar cred că e foarte obositor să trăiești cu gândul la „roads not taken”. Nu sunt un om al regretelor.
Ce am avut însă în România – și nu cred că aș fi avut altundeva – a fost oportunitatea de a crește odată cu țara. Am prins exact perioada în care totul era posibil, în care nu existau drumuri bătătorite, ci doar cei care aveau curaj să încerce. Era haos, dar era un haos fertil. Facultatea mea era deschisă de abia un an când am insistat să o urmez. Cine auzise de așa meserie – Marketing și Comunicare? Eu cred că, dacă ai fost atent și ți-ai dorit să muncești, ai avut acces la șanse reale, într-un ritm accelerat.
Am acumulat aproape un deceniu de experiență într-o multinațională – iar asta m-a învățat ceva esențial: indiferent de țară, nevoile și dorințele oamenilor sunt universale. Apoi am construit o companie, am condus echipe, am greșit, am învățat, am vândut și am ales să dau mai departe.
Și apropo de studii internaționale, acum predau la o universitate olandeză care funcționează în România – The Entrepreneurship Academy – o oportunitate reală pentru studenți de a învăța într-un sistem internațional fără să-și facă bagajele. Învață business, marketing și antreprenoriat de la specialiști practicieni – ei bine, asta e ceva de care mi-ar fi plăcut la nebunie să am parte. Eu a trebuit să mă angajez la diverse firme încă din anul I de facultate, ca să fac și practică.
Cine sau ce te inspiră în activitatea profesională și personală?
Cărțile. Întotdeauna cărțile.
Acolo găsesc idei, ritm, metafore, repere. Am învățat mult din ele, dar și din practică – combinația dintre reflecție și acțiune mă propulsează mereu înainte. Mai am și o anti-bibliotecă, care mă ține cu picioarele pe pământ: o grămadă de titluri necitite care îmi amintesc cât de multe mai am de învățat.
Dar, poate la fel de mult, mă inspiră oamenii. Conversațiile cu ei, reacțiile, întrebările bune, chiar și tăcerile uneori. Cred că, dacă ești atent și te așezi în contexte potrivite, mereu ai ceva de învățat. Poți lua o idee dintr-un film, dintr-o replică la o conferință sau chiar dintr-o vorbă de duh din bătrâni care se potrivește numai bine. Inspirația e peste tot – trebuie doar să fii prezent și dispus să asculți.
Mai mulți sau mai puțini oameni suferă în acești ani de o anxietate față de unde poate ajunge tehnologia. Simți așa ceva? Ce te sperie și ce te bucură la evoluțiile tech din ultimii ani?
Am alte anxietăți, dar sigur nu legate de tehnologie. Pentru ce va veni am doar entuziasm. Am văzut multe valuri de „disruption” în peste 20 de ani de tech, dar AI-ul ăsta e alt animal. De vreo doi ani am simțit „wind of changes”, de atunci am testat, am întrebat, am ascultat. Suntem deja în era A2A – Agent to Agent. Dar să nu uităm: la butoane e tot H2H – Human to Human. Suntem responsabili, noi punem bazele la ce va urma.
Ce mă bucură?
Că pot să automatizez plictiseala și să-mi păstrez mintea pentru idei. Îmi place la nebunie productivitatea crescută. Îmi antrenez de ceva timp propriii agenți – eu am multe roluri și joburi și atunci am diferite „personaje”, respectiv, am nevoie și de mai mulți asistenți care mă ajută în jonglarea eficientă a diferitelor sarcini.
Ce mă sperie?
În afară de cei care ignoră complet fenomenul și speră că va trece (am mai văzut asta când le spuneam că „magazinele online sunt viitorul” și clienții ne răspundeau că ei au fax și nimeni nu va cumpăra nimic online), mă sperie și că prea mulți oameni cred că AI-ul e un shortcut magic, nu un instrument care reflectă calitatea întrebărilor si instrucțiunilor tale. Progresul nu e ce face AI-ul. Progresul e ce faci TU cu el. Nu cred că vom fi înlocuiți de AI, ci de oameni care știu să-l folosească.
Pe baza experienței de până acum, la ce ne putem aștepta când vine vorba de comerț online, de businessuri, de oportunități generate fix de evoluția tehnologică în următorii ani? Pe ce ai paria, dacă ai alege câteva domenii, câteva nișe?
O să devină mai greu să vinzi lucruri banale și mai ușor să construiești loialitate, dacă știi cum. Comerțul online va fi despre date, personalizare, AI, despre cine știe să-și cunoască clientul mai bine decât el însuși.
Aș paria pe: produse recurente, consumabile smart, silver economy – tot ce înseamnă produse si servicii pentru bătrâni, marketplace-uri de nișă, servicii integrate pentru companii B2B. Și da, aș băga bani într-un SaaS care optimizează stocuri în timp real și îți zice Când și Ce va comanda următorul client, în campanii de marketing în timp real, în automatizarea agenților de vânzare și a call centerelor (numai buni de multiplicat echipa cu agenți AI).
Ce oportunități observi pentru femeile care doresc să pornească o afacere sau să avanseze în carieră în România, în prezent?
Mai multe decât par la prima vedere. Dar trebuie să-ți fie foame. Să cauți, să ceri, să negociezi. Nu vine nimeni să-ți pună oportunitatea pe tavă cu fundiță roz. Vestea bună e că există rețele, grupuri, fonduri, granturi, mentorat și o solidaritate feminină în creștere. Dar trebuie să vrei. Și să-ți încordezi mușchiul antreprenoria, ăla nu vine genetic.
Crezi că există stereotipuri de gen în lumea afacerilor din România și, dacă da, cum crezi că pot fi combătute?
Sigur că există. Imaginează-ți că sunt blonda care lucrează de peste 20 de ani în tehnologie, printre programatori care se cred genii și antreprenori care îți pun la îndoială competența și te întreabă de ce n-ai venit la întâlnire cu „un tehnic”.
Dacă ești directă, ești „agresivă”. Dacă ai standarde, ești „pretențioasă”. Dacă nu zâmbești, ești „supărată”. Dar știi ce? Încet, dar sigur, redefinim aceste etichete. Le combatem fiind acolo, făcând treabă, refuzând să ne scuzăm pentru ambiție.
Fiecare femeie care-și asumă vocea și expertiza adaugă o fisură în stereotipul ăla prăfuit.
Dacă ai putea schimba un lucru în percepția publică despre femeile în business, care ar fi acela? Cum crezi că ar putea fi schimbat?
Că nu suntem „o specie aparte” care trebuie validată cu flori și campanii de 8 martie. Suntem profesioniste. Meritocrație. Atât. Schimbarea vine când ne tratăm reciproc cu seriozitate, când ne susținem public, nu doar pe șoptite. Și când nu ne mai temem să spunem: merit.
Ce rol joacă mentoratul în dezvoltarea profesională a femeilor. Ai avut parte de mentori / modele care te-au influențat semnificativ?
Mentoratul e o scurtătură elegantă către încredere. Eu am învățat mult din cărți, dar și din contexte fertile. Un prânz, o întrebare bine pusă, un feedback onest, chiar și exemplele de „așa NU” – toate pot fi mentorat dacă știi să le valorifici. Acum, încerc să dau mai departe ce am acumulat: mentorat, cursuri, traininguri, întâlniri. Și învăț, în continuare. Niciodată nu e one-way street.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le-ai avut în carieră? Ce ai vrea să mai realizezi în următorii ani?
Am avut câteva borne mari: experiența în multinațională, apoi trecerea în antreprenoriat, dezvoltarea ContentSpeed, vânzarea companiei, predarea la facultate. Am fost mentor și jurat la GPeC, Innovation Labs și alte inițiative unde am văzut sute de afaceri la început de drum sau în ideație – unele promițătoare, altele cu direcția clară spre eșec. Zecile de cărți de business citite sunt utile, dar adevăratul avantaj vine din sutele de interacțiuni cu businessuri reale. La ContentSpeed am văzut la firul ierbii ce funcționează și ce te duce la faliment. Azi, îmi e mult mai simplu să ajung la o strategie câștigătoare.
În următorii ani? Mi-ar plăcea să contribui ca advisor sau partener sales & marketing în companii tech cu potențial de scalare, mai ales în context VC – acolo unde know-how-ul strategic face diferența dintre hype și rezultate.
Cum reușești să te menții informată, să urmărești trendurile, să fii conectată la noutăți și să nu simți că volumul de știri e copleșitor? Câteva tips & tricks ar ajuta.
Curatoriatul e cheia. Am listă scurtă de oameni, canale, autori. Conspectez. Da, chiar scriu. Mă duc la evenimente, dar cu scop. Nu mai pierd vremea în scroll pasiv. Și recunosc când nu știu. Asta mă ține activă. Dacă simt că nu înțeleg ceva, sap până înțeleg. Dacă nu e relevant, îl dau la o parte. Propria minte e cel mai bun algoritm de filtrare. Fiind și om de marketing, de multe ori văd motivele din spate ale diverselor mesaje, campanii sau dezinformări. Trebuie să înveți să pui întrebările corecte – atunci vei găsi și răspunsurile potrivite.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre leadership? Dar despre pregătirea pentru ziua de mâine?
Despre leadership: că nu e despre tine. E despre ceilalți – și cum îi faci să creadă că pot.
Despre ziua de mâine: că vine. Fie că ești pregătit sau nu. Așa că mai bine să fii. Și nu doar în PowerPoint sau Excel.
Cum ai defini succesul, atât profesional, cât și personal?
Când nu-ți vine să-ți depui demisia în fiecare luni. Când munca ta e cu adevărat utilă și chiar te surprinzi zâmbind în timp ce o prestezi și bucurându-te când îți reușește. Când ai echilibru, impact și respect și nu trebuie să le ceri, pentru că vin natural. Succesul nu e despre validări externe. E despre cum dormi noaptea și cu cine bei cafeaua dimineața. Pentru mine, libertatea și timpul sunt cele mai importante valori, orice îmi îngrădește sau consumă inutil una dintre ele trebuie înlăturat urgent. Am auzit undeva că îți dai seama că faci ce vrei dacă n-ai avea nicio constrângere materială și ai alege să faci același lucru ca și acum.
Cum echilibrezi viața profesională cu cea personală și ce sfaturi ai avea pentru alte femei care se confruntă cu această provocare?
Echilibru nu înseamnă 50/50. Uneori e 80/20 și e ok. Am doi copii, două pisici pretențioase și o agendă care ar speria pe oricine. Dar le jonglez pentru că învăț să zic „nu” fără să explic prea mult. Îmi respect timpul. Și nu mă simt vinovată că am nevoie de pauze. Femeile trebuie să înțeleagă că burnout-ul nu e o insignă de onoare. E un semnal că ai uitat de tine.
Un gând de final pentru cititoarele The Woman:
Să nu aștepte validarea. Nici momentul perfect. Să-și construiască vocea, să spună „vreau” și să nu se teamă că deranjează. Lumea nu se schimbă cu pași mărunți și aprobări tăcute. Se schimbă cu femei care se ridică, întreabă, contestă, creează. Și da, obosim, avem îndoieli, facem greșeli, dar dacă ne ținem una pe alta în picioare, ajungem departe. Nu există rețetă. Există curaj. Și el e contagios.
–
Redactor:
