Empatia este capacitatea de a recunoaște sentimentele care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă în mod explicit. O persoană are nevoie de un anumit grad de empatie, înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune. În psihologie, empatia reprezintă identificarea cu alte persoane, cum ar fi eroii cărților, printr-o interpretare a eu-lui celor din jur, după propriul eu.
Empatia este capacitatea de a ne detașa de celalalt, de a nu ne identifica, pentru a evita amestecul emoției noastre cu a celuilalt și pentru a deveni, astfel, capabili de a-l „ghici”, de a-l înțelege și de a-l ajuta.
Femeile, mai empatice decât bărbații
Literatura de specialitate indică faptul că femeile tind să fie mai empatice decât bărbații. O serie de studii au documentat prezența unei diferențe globale de gen. Aceste studii au constatat că participanții feminini au avut tendința de a obține un punctaj mai mare cu privire la măsurile disproporționate de empatie și că aceste măsuri au corelat pozitiv cu răspunsul fiziologic.
O revizuire publicată în Jurnalul Neuropsychologia a constatat că femeile au avut tendința de a fi mai bune în recunoașterea efectelor faciale, a procesării expresiei și a emoțiilor, în general. Bărbații au avut tendința să fie mai buni la recunoașterea unui comportament specific, care include furie sau agresivitate.
O cercetare din anul 2006, realizată de Rena A Kirkland, în Revista North American Journal of Psychology, a constatat că diferențele sexuale semnificative favorizează femeile în testul Citirea minții. Acest test măsoară capacitatea avansată a empatiei cognitive, analiza lui Kirkland implicând 259 de studii în 10 țări.
O altă cercetare, realizată în anul 2014, în Jurnalul Cognition and Emotion, a constatat un avantaj feminin global în recunoașterea emoțională non-verbală, în urma celor 215 de probe. Neurologul Tania Singer a arătat că răspunsurile legate de empatie au avut tendința de a fi semnificativ mai scăzute la bărbați, atunci când observă o persoană „vinovată”, care suferă.
O analiză efectuată de Revista Neuroscience & Biobehavioral Reviews a constatat că, în ansamblu, există diferențe de sex, cu privire la empatie, încă de la naștere, de-a lungul dezvoltării, care rămân consecvente și stabile pe toată durata vieții.
Femeile s-au dovedit a avea o empatie mai mare decât bărbații, cercetătorii descoperind că este puțin probabil ca stabilitatea acestor diferențe în dezvoltare să fie explicată de influența mediului, ci mai degrabă ar putea avea rădăcini în evoluția și moștenirea umană.
De-a lungul preistoriei, femeile au fost principalii îngrijitori ai copiilor. Acest lucru ar fi putut duce la o adaptare neurologică evoluată, pentru ca femeile să fie mai conștiente și mai receptive la expresiile non-verbale. Conform ipotezei „îngrijitorului primar”, bărbații preistorici nu aveau aceeași presiune selectivă, acest lucru explicând diferențele de gen din prezent, în recunoașterea emoțiilor.
Empatia în business
În cartea Wired to Care, din anul 2009, consultantul de strategie Dev Patnaik susține că un defect major, în practica de afaceri contemporană, este lipsa de empatie în interiorul marilor corporații. El afirmă că lipsiți de orice simțământ al empatiei, oamenii din interiorul companiilor se luptă să ia decizii intuitive.
Patnaik susține că oportunitatea reală pentru companiile care desfășoară activități în prezent este de a crea un sentiment de empatie, larg răspândit pentru clienți, indicând Nike, Harley-Davidson și IBM, pe care le numește „Open Empathy Organizations”, instituții care văd noi oportunități, mai repede decât concurenții, se adaptează la schimbări și creează locuri de muncă, cu un sens măreț al misiunii, pentru angajați.
În cartea The Empathy Factor, din anul 2011, consultantul Marie Miyashiro argumentează, în mod similar, impotanța aducerii empatiei la locul de muncă și oferă comunicarea asertivă, ca mecanism eficient pentru a realiza acest lucru. În studiile Grupului de Cercetare în Management, s-a constatat că empatia a fost cel mai puternic predictor al comportamentului de conducere etică, din 22 de competențe.
By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman
Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de 12 ani și autorul cărții „ Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Surse foto: conversational.com, workingmomsagainstguilt.com, huffingtonpost.com, sharpheels.com.