Una dintre cele mai așteptate apariții din cadrul Electric Castle a fost, fără dar și poate, Florence Welch, cântăreața indie rock de origine englezească. Carismatică și spirituală deopotrivă, Florence a susținut un show complet, având delicatețea și feminitatea unei iele și energia unui spectacol.
Știam cumva că prestația pe care o va avea este una cu multe implicații spirituale și care va transmite emoție, însă cum a decurs momentul ei din cadrul festivalului a depășit orice așteptare.
Delicată și spirituală, cu o voce înălțătoare, Florence a reușit să emoționeze prin prezența scenică ușor teatrală, muzica și versurile-i pline de înțeles. Oamenii au cântat și au dansat alături de ea, iar ea a promovat foarte mult ideea de prezență, de renunțare la tehnologie, de trăire a momentului. I-a rugat pe cei din audiență să privească în jurul lor și să le transmită bucurie și iubire, să pună telefoanele deoparte și să fie conștienți că e un moment unic pe care îl trăiesc.
„Nu vom împărtăși cu nimeni momentul acesta. Este doar al nostru și se întâmplă acum. Fiți prezenți!
Parte din frumusețea unui artist de talia ei vine din vulnerabilitate și din faptul că a împărtășit cu publicul lucrurile în care crede, oamenii pe care i-a pierdut, dar despre care cântă sau recunoștința pentru susținerea pe care o are din partea lor.
A transmis încredere și libertate, a fost o revelație pur și simplu. A empatizat, a râs, a dansat desculță și a determinat gărzile de corp să țină pasul cu ea, cât își făcea loc în mulțime. S-a încărcat cu energia publicului și le-a cântat îndeaproape.
În tot murmurul îl aud pe tipul din stânga mea, uimit de energia ei: “Fii atent, ce-a reușit să facă femeia asta!”
În ultimii ani, cântăreața s-a deschis în câteva interviuri și a admis că a avut probleme cu alcoolul, drogurile și alimentația până în 2014, dar că “publicul e cel care a salvat-o.” Descrie experiențele prin care a trecut ca pe un război intern, iar sobrietatea și eliberarea de adicții a găsit-o atunci când a împlinit 30 de ani.
Uneori se întreabă cât de sustenabil este un astfel de ritm pentru sănătatea ei, dar susține că muzica e adicție. Are momente de instabilitate în care oscilează între panica de dinainte de turnee și entuziasm că urmează să urce pe scenă.
“… somewhere along the line I had learned that I was wrong, that I was not good enough, not smart enough, not thin enough. I was so angry with myself all the time. How that happened, I don’t know – I am still trying to understand what makes young women go to war with themselves.
An eating disorder wants you silent, ashamed, isolated. It will tell you anything to keep you all to itself. It’s probably telling you right now that you shouldn’t say its name, that it’s your friend. But your body is more than a thing to be looked at, it works with you, not against you. You do not beat your own heart.
This is not to say that I have it all figured out – I am not a beacon of sanity. If you have denied yourself nourishment, you can often deny yourself emotional nourishment, too. I find it hard to accept love, hard to accept stability. A large capacity for joy means an even larger capacity for gloom.” declară Florence pentru Vogue.
Florence, you`ve got the love!
Credit foto: Electric Castle
️ Narator curios, Iulia Pascal