Atena Boca este fondatoarea Asociației LaPrimulBebe, cea mai relevantă comunitate online de sprijin pentru proaspete mame din România.
Deși a început ca un grup pe Facebook format din câteva prietene, LaPrimulBebe a ajuns la o activitate impresionantă. În cifre, aceasta arată așa: 200.000 de părinți activi din comunitățile LaPrimulBebe, existenta în fiecare județ din țară a unui grup de Facebook LaPrimulBebe, o echipă fabuloasă de oameni minunați, peste 100 de voluntari implicați, peste 250 de evenimente de educație parentală din țoață țara, peste 2.400.000 de Euro strânși în cadrul comunității și renovarea multiplelor secții de pediatrie, neonatologie și maternități din România.
În plus, unele dintre cele mai mari realizări pentru Atena și proiectul ei de suflet sunt bursa Facebook și faptul că LaPrimulBebe a fost numit de către Facebook una dintre cele mai de impact 100 de comunități online din lume.
Astăzi, Atena ne-a lăsat să descoperim o mică parte din ea și proiectul său, arătându-ne cum folosește vocea ei pentru mai bine.
Respecți tradițiile și originile tale. Unde te-ai născut? Ai crescut într-un mediu conservator? Cum a fost copilăria ta?
M-am născut în Brașov, oraș pe care îl ador și pe care îl consider, poate cel mai fain oraș în care poți crește. Am avut norocul de o familie care a făcut totul pentru mine, și de doi părinți care s-au iubit și care sunt încă inseparabili. Niște părinți care au pus foarte mult în “acasă” și în relația cu copilul lor. Nu l-aș putea denumi deloc mediu conservator, mama a fost o vizionară și o adeptă a libertății și a încrederii în copil.
Mamele noastre au fost o generație de sacrificiu. Joburi full-time, copii acasă și de cele mai multe ori administrarea casei. Totuși, făcând o comparație cu parentingul generației actuale, crezi că au fost lucruri care se făceau mai bine atunci?
Cred că singurul lucru pe care l-am găsi în aceasta comparație ar fi o vinovăție inutilă de ambele parti. Sunt atât de diferite timpurile pe care le trăim, încât comparația nu are rost. Fiecare generație a trăit și trăiește contexte pe care cealaltă nu le-a experimentat și de multe ori nu le poate înțelege.
Ce regret eu din timpul generațiilor anterioare este delimitarea mai clară a timpului casa/ job. Astăzi simt că nu prea mai cunoaștem bariera dintre ele.
Ce ador la vremurile actuale este vulnerabilitatea tot mai afișată a oamenilor, apropierea de cine suntem de fapt și micșorarea distanței dintre cine suntem și cine vrem să părem.
“Am zile pline de oameni în ele, și am zile de singurătate deplina pe care le ador.”
Știm că grupul Facebook LaPrimulBebe a început că un grup format din câteva amice. Cum a arătat momentul în care ai decis să te implici full-time în proiectul La Primul Bebe, în care ai realizat scopul și potențialul lui?
Chiar a fost un moment. Unul greu de tot. S-a întâmplat într-o superbă ceainărie gradină, atunci când revenită dintr-o expediție în Kilimanjaro mi-am anunțat partenera de business că vreau să îl părăsesc și să mă ocup full-time de LaPrimulBebe.
A fost extraordinar de greu să accept și să rostesc că inima mea e în alta parte, într-o parte care nu părea nici pe departe un potențial business, așa cum era cel în care activam deja. Astăzi când ne uităm amândouă înapoi, nu putem să ne bucurăm suficient că s-a întâmplat așa.
Care sunt realizările echipei LaPrimulBebe, de care ești cea mai mândră?
Dincolo de cei peste 200.000 de părinți activi din comunitățile LaPrimulBebe, dincolo de existenta în fiecare județ a unui grup de Facebook LaPrimulBebe dedicat județului, dincolo de o echipa fabuloasă de oameni minunați, dincolo de cei peste 100 de voluntari implicați, dincolo de cele peste 250 de evenimente de educație parentală din țoață țara, dincolo de cei peste 2.400.000 de Euro strânși în comunitatea noastră și renovarea multiplelor secții de pediatrie, neonatologie, maternități din România, lucrul de care sunt cel mai mândră rămâne bursa Facebook și faptul că Facebook ne-a numit una dintre cele mai de impact 100 de comunități online din lume.
Acum opt ani cream un grup de câțiva oameni pe Facebook, sub privirile miloase ale celor din jur care erau convinși că am înnebunit și stau toată ziua pe Facebook :), pentru că șase ani mai târziu să fiu strânsă în brațe în sediul Facebook din Silicon Valley de Sheryl Sandberg, mana dreapta a lui Mark Zuckenberg și COO-ul faimoasei companii și să îmi spună că LaPrimulBebe va schimba lumea.
Cu ce gând îți începi ziua în această perioadă și cum arată o zi din viața ta?
“Iar m-am culcat târziu.” Acesta e primul gând al ultimilor ani și nu mă mândresc deloc cu el. Nu am o rutina a zilelor. Spre deosebire de business-urile mele anterioare și de corporațiile în care am activat unde am avut parte de un program organizat, în LaPrimulBebe zilele sunt foarte diferite, cu focus pe lucruri în direcții opuse.
Unele zile sunt cu mult focus pe strategie macro, altele pe strategie departamentală, altele pe comunitate și înțelegerea ei, altele pe finanțare, altele pe administrare a comunității, iar altele (preferatele mele) cu inspirație și scris mult pentru mamele care mă urmăresc de ani de zile. Am zile pline de oameni în ele, și am zile de singurătate deplina pe care le ador.
“Viața este despre misiune și despre a lasă ceva în urma ta, pentru tine, familia ta și cât mai mulți oameni.” Cum îndeplinește LaPrimulBebe acest crez al tău?
Cred că LaPrimulBebe este un spațiu și o voce. Un spațiu în care femeile pot să fie vulnerabile, să fie jos de tot, să fie ridicate, să fie susținute, să fie fără rușini și vinovații, să fie așa cum sunt. Un spațiu în care nu trebuie nimic, nu e rușine să, nu contează că. Un spațiu în care femeile s-au găsit una pe cealaltă și au înțeles că fără zidul făcut din brațele lor, noilor mame le-ar fi mult mai greu. Și copiilor, de asemenea.
LaPrimulBebe este o voce, tot mai puternică. Una care într-o bună zi o să răsune în atât de multe case, încât realitatea mamelor și a copiilor nu va mai putea fi ignorată.
“N-o aștept de la alții. O iau singură. Fericirea” Ai scris asta cu câțiva ani în urmă. Au fost momente în care ai așteptat că fericirea și împlinirea ta să iți fie puse pe tavă din partea altor persoane? Dacă da, cum ai reușit să iți schimbi această percepție?
Bineînțeles, primii 27 de ani așa i-am trăit. Am crezut că fericirea mea depinde mult de alții, de prieteni, de iubiți, de părinți. Nu știu cum am reușit să schimb această percepție. Cred că momentele de singurătate, acelea în care nu aveam o relație, eram la distanță de ai mei au fost aur. Am văzut cât de bine îmi e, făcând lucruri pentru mine, cunoscându-mă pe mine.
Am înțeles în acele perioade că deși nu bifam ceea ce societatea numea a fi fericire, eu eram foarte fericită. Apoi având lângă mine un soț, care mi-a înțeles și respectat libertatea de a fi cine simțeam eu să fiu.
Militezi pentru tinere mămici și pentru copii. Probabil petreci mai mult timp că oricare dintre noi angrenată în cazuri dificile, situații care necesită ajutor sau dimpotrivă te bucuri alături de ei când lucrurile iau o turnură pozitivă. Ne poți povesti un caz care ți-a rămas în memorie?
Uf, greu de ales. Poate tocmai pentru că nu am văzut mereu turnuri pozitive am înțeles că nu am cum să îmi continui implicarea în cazuri de boală, de exemplu. Am ales de mai bine de cinci ani să ne ocupăm doar de proiecte umanitare, acelea care pot schimba soarta a mii de vieți pe an. Proiecte, nu cazuri. Mai greu de dus ca nivel de muncă, mai ușor de dus emoțional.
Poate că este un moment bun să onorez amintirea lui Ionut, băiețelul bolnav de cancer, cu o mânuță amputată, care nu primise nicio vizită de la familie de mai bine de un an. Ne-am împrietenit, l-am vizitat, i-am adus bunicii la spital, și din păcate l-am condus cu morfina spre un final mai liniștitor pentru el. Ionut este unul dintre cele mai puternice motive, pentru care nu o să îmi întorc niciodată privirea de la partea socială. Pentru că Ionut, poate fi oricine.
Copiii pot fi o sursă infinită de inspirație. Ce atribute ar trebui să împrumutăm de la ei? Sau să ni le readucem la suprafața.
Distanța mică dintre minte și inimă.
Cartea de pe noptieră:
Despre somn, Matthew Walker.
Cafea sau ceai?
Cafea cu lapte, din păcate.
De ce nu ne săturăm de apusuri?
Pentru că ne aduc aminte de cât suntem de norocoși că am mai prins încă unul.
Note to self:
Iartă-te!