„ Dacă vorbim despre femeia din publicul meu, care se bucură de spectacol, cred că îmi seamănă. Aș zice că e o femeie independentă, fără frică, care nu își cere scuze, care știe să zică NU și care se iubește foarte mult, indiferent de situație.”
Sunt un mare fan al show-urilor de stand-up comedy, un domeniu care s-a dezvoltat enorm în ultimii ani, în România. Chiar dacă totul a evoluat într-un ritm alert, nu voi uita niciodată cum râdeam cu lacrimi la spectacolele lui Doru Octavian Dumitru și la ale altor comedianți ai vremii, pe care putem să îi considerăm, la un anumit nivel, promotorii comediei de tip stand-up.
Acest gen de comedie, prin maniera directă și transparentă de a aborda anumite subiecte, până la urmă normale și obișnuite, din rutina cotidiană, poate fi catalogat ușor inaccesibil, deoarece esența lui nu poate fi gustată și înțeleasă constructiv, la nivel general.
Chiar dacă stand-up-ul nu este propus exclusiv de către bărbați, foarte puține femei și-au asumat acest rol, acela de dirijor al întregului act, al cărui succes depinde, foarte mult, de interdependența reciprocă, ce se creează între comediant și public, un spectacol care nu ar putea prinde viață fără caracteristica sa interactivă, care scoate întregul act din umbra frontală a monologului.
Și, oricât de mult aș aplauda inițiativa comedianților de a ne expune variante pline de empatie, cu care rezonăm, am simțit, totuși, nevoia constantă de o completare, asemenea unei replici bine argumentate, în cadrul unei dezbateri. Acest lucru s-a intamplat până să am ocazia de a o întâlni pe actrița Maria Popovici, tânara care a câștigat un celebru concurs de talente, datorită prestației sale de excepție.
Maria Popovici reprezintă acea voce asumată, care exprimă încredere în forțele proprii, o prezență feminină, de care scena comediei românești avea mare nevoie. E aproape imposibil să îi reziști. În cadrul show-urilor sale, Maria își prezintă cazul și îl susține cu dovezi concludente, asemenea unui avocat bine plătit, care urmează să câștige. Și a câștigat.
A câștigat admirația publicului, datorită naturaleții și sincerității, cu care care abordează subiecte obișnuite, prezentând situații amuzante din viața complicată a femeii. Deși acum se află în plin turneu național, Maria Popovici a acceptat să ofere un interviu revistei The Woman și, datorită asumării sale, o putem considera SMART, BEAUTIFUL, INDEPENDENT.
Când ai realizat că vrei să devii comediant? Cum se împacă acest statut cu cel de actor?
Cred că am realizat asta la foarte scurt timp, după ce am scris câteva glume și am început să urc pe scenele cluburilor de comedie din București. Pe masură ce numărul serilor de stand-up din viața mea creșteau, îmi doream să am parte de asta și mai mult, din ce în ce mai mult.
Există o imensă diferență între meseria de actor de teatru și cea de comedian, dar în același timp, una o ajută pe cealaltă, în sensul în care actoria m-a ajutat să am un oarecare curaj în stand-up, iar stand-up-ul și improvizația m-au ajutat să imi dezvolt latura comică în teatru.
Cum s-a schimbat viața ta odată cu apariția în lumina reflectoarelor?
Apariția mea în lumina reflectoarelor s-a petrecut mai demult, când am terminat facultatea, acum 5 ani și am început să joc la Teatrul ,, În Culise’’, un teatru independent din București.
Și s-a schimbat viața mea, pentru că spre deosebire de confortabila protecție a școlii, aici oamenii plăteau bilet să ne vadă, iar pentru mine asta a însemnat o responsabilitate mare, care m-a maturizat rapid, în munca mea de actor.
Ținând cont că trăim într-o lume în care există o diferență destul de mare între esență și aparență și nu toată lumea gustă abordarea directă, specifică spectacolelor de stand-up comedy, cum ai descrie femeia care face parte din publicul tău?
Depinde. Dacă vorbim despre femeia din publicul meu, care se bucură de spectacol, cred că îmi seamănă, că rezonează cu mine. Așa mi-ar plăcea să cred. Aș zice că e o femeie independentă, fără frică, care nu își cere scuze, care știe să zică ,,nu” și care se iubește foarte mult, indiferent de situație.
Dacă vorbim de situația opusă, aș spune că nu o cunosc. Eu am în jurul meu, în grupul meu de prieteni, numai femei nebune, în cel mai bun sens, frumoase ( și frumoase și pentru că sunt, dar și pentru că așa vor ele), deștepte și cu suflet de copil.
Abilitatea de autoironizare este o calitate. Ce alte abilități consideri că sunt egale cu succesul în acest domeniu?
Din păcate pot doar să îmi exprim părerea, pentru că încă nu am devenit expertă. Sunt, totuși, la început în acest domeniu, fac asta doar de 2 ani și jumătate, așa că nu cunosc rețeta pentru succes, dar cred că sinceritatea te poate ajuta foarte tare să scrii un material bun și să îl și livrezi din suflet.
Trebuie să ai curajul să sapi adânc și să pui totul pe tavă. Mie îmi place să fac asta, învăț să o fac din ce în ce mai bine și mai mult și văd atâta bucurie în public, atunci când oamenii se regăsesc în tot ce zic, în poveștile mele, în situațiile penibile etc.
Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?
M-aș caracteriza prin: LIBERĂ, ÎNCĂPĂȚÂNATĂ și NAIVĂ
By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman
Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Sursă foto: arhivă personală Maria Popovici, adrianmociulschi.ro