Măriuca Talpeș: „Pentru a reuși, ar trebui să continuăm, ca țară, să-i sprijinim pe cei mici”

Măriuca Talpeș împreună cu soțul său, Florin, au înființat Bitdefender, unde tehnologiile și soluțiile de securitate cibernetică sunt folosite pentru a proteja peste 500 de milioane de puncte finale în peste 150 de țări, de la utilizatori individuali la cele mai mari organizații.

Ea a creat și conduce în prezent Intuitext, o companie de tehnologie educațională. Echipa de psihologi, cadre didactice și profesioniști în domeniul software-ului intuitext a pionierat utilizarea tehnologiei în educația din România, introducând primele cărți electronice, primele lecții digitale la începutul anilor 2000. examenultau.ro și scoalaintuitext.ro, reprezintă soluții care sprijină procesul de învățare și construire a competențelor pentru elevii de la clasele I-VIII. didactic.rosuntparinte.ro și viitoriolimpici.ro, comunități online create de echipa sa, numără peste 1,5 milioane de profesori, părinți sau studenți în fiecare lună.

Măriuca este unul dintre liderii comunității de afaceri implicați activ în îmbunătățirea sistemului educațional românesc. Potrivit Forbes, ea este una dintre cele mai influente 50 de femei din România.

Bitdefender a susținut Olimpiada Internațională de Matematică de anul acesta, organizată la Cluj-Napoca. Când ați descoperit pasiunea pentru această materie?

M-am îndrăgostit de matematică în clasa a V-a, când domnul profesor Matrosenco m-a ajutat să descopăr limpezimea, simplitatea și perfecțiunea matematicii – am înțeles că totul e perfect în matematică ca în natură și dacă descoperi cu răbdare fundamentele matematicii, poți încerca și chiar poți reuși câteodată să înțelegi cum funcționează lucrurile din jurul tău.

Și nu cred că există satisfacție mai mare decât să descoperi și să înțelegi complexitatea și frumusețea lucrurilor din natură – și apoi să creezi soluții pentru problemele din jurul nostru.

Matematica îți formează un mod de gândire ordonat, curat, bazat pe justificări bine fundamentate ale fiecărui pas, un mod de gândire focalizat pe descoperire, găsire de soluții creative mereu.

Sunteți fiică de actor. Considerați că există o legătură între meseria tatălui și pasiunea dumneavoastră pentru arta dansului, în lumina reflectoarelor?

Sigur este o puternică legătură între actorie, muzică și dans – în dans, ca în actorie, transmiți celorlalți un mesaj legat de un personaj, o situație de viață, o poveste – transmiți sentimente, pasiune și forță interioară.

Și în dans, ca și pe scenă, lucrezi și transmiți pasiunile alături de o echipă – în dansul nostru suntem noi doi – eu și soțul meu – și încercăm să spunem de fiecare dată o poveste legată de comunicare prin dans, construcție în doi și farmecul fiecărei melodii și al fiecărui stil de dans.

Ne-ați putea spune mai multe despre pasiunea dumneavoastră pentru dans și competiții? Cum ați descrie cuplul de dansatori?

Dansez de când mă știu. De când eram mică, la zilele onomastice eram mereu în mijlocul colegilor mei și dansam toată petrecerea. Mai târziu, am reușit să îi transmit pasiunea mea pentru dans lui Florin și acum descopăr de la el și de la antrenorii noștri alte fațete ale comunicării prin dans.

Competițiile sunt tare complicate – pe deoparte aduc bucuria de a comunica și de a transmite tuturor din sală bucuria și povestea noastră din dans, pe de altă parte aduc multe multe emoții care încep cu luni de zile înaintea concursului.

M-ar bucura enorm să reușim să aducem toți „seniorii” din România la dans. În dans, categoria seniorilor începe la 35 de ani și din 10 în 10 ani se numesc seniori 1, seniori 2, 3, 4 … – noi suntem seniori 3, adica dansatori de peste 55 ani.

Dansul te transformă într-un om sănătos, vesel, mândru că te poți bucura de ritmul muzicii și extraordinar de împlinit alături de prietenii cu care dansezi.

Ce alte pasiuni vă definesc?

Îmi place enorm să văd copii pasionați de a descoperi și de a crea lucruri noi, îmi doresc să vedem toți copiii bucuroși la școală, bucuroși în fiecare zi că învață lucruri noi alături de colegii, profesorii și părinții lor. Sper să reușim, nu peste multă vreme, să transformăm școala într-un loc de joacă și de dezvoltare de pasiuni și pentru copii și pentru cei mari de lângă ei.

Îmi plac enorm dansul și muzica – pe lângă dans, aproape în fiecare zi cânt la flaut sau la pian. Am descoperit cam de 10 ani acest instrument muzical și am descoperit cât de mult îți umple sufletul o melodie cântată de tine. Chiar dacă o cânt mai stangaci, acea melodie e parte din mine și este un alt mod de a comunica cu ceilalți.

Îmi place să descopăr pădurea, florile, zumzetul și parfumul naturii, să ajut dacă pot natura să rămână așa perfectă și să învățăm și noi din perfecțiunea ei.

Cum v-ați descrie debutul în lumea antreprenoriatului?

Începutul, în 1990, a fost într-o perioadă de mari încertitudini (schimbarea sistemului comunist unde totul era deținut și planificat de stat la o piață liberă, în care viitorul nu era clar deloc), dar și mari speranțe. Lucram deja în domeniul software împreună cu soțul meu și am contat pe încrederea lui că vom reuși.

E adevărat ca niciunul din noi nu avea experiență în business sau la conducerea unei echipe, dar aveam multă pasiune și energie.

Care este viziunea dumneavoastră cu privire la impunerea brandurilor românești pe plan mondial?

Cred că o mare șansă de a se poziționa pe piețe internaționale și de a le cuceri o au firmele românești care creează noi tehnologii, indiferent de domeniu.

România are nu numai un rezervor de talente tehnice mare, dar are și o bună parte din acești profesioniști implicați în diverse echipe (mai ales în mari companii internaționale) care lucrează pe teme dintre cele mai interesante la ora actuală: mașini inteligente, robotizare, dispozitive medicale, inteligență artificială etc, deci au cunoștințe în domenii dintre cele mai fierbinți la ora actuală.

Pentru a reuși, ar trebui să continuăm, ca țară, să-i sprijinim pe cei mici pentru ca aceștia să se îndrăgostească de științe, de matematică etc, inclusiv prin renașterea laboratoarelor de științe, de exemplu, ca laboratoare de robotică în școli și mai ales prin sprijinirea cu adevărat a meseriei de dascăl.

Dacă rezolvăm aceste lucruri, celelalte se vor întâmpla mai devreme sau mai târziu.