Duminică după-masă-nspre martie, destrăbălarea conștiinței imperfecționează predestinarea parazitismului consensual, reverberează poetic o operație nereușită ca forma de artă. Arde pădurea ca gândul, se sparge-un val de tâmpla rară, ca un dezastru de suspine pustiu de lume-n crăpătura dintre două stele narcotice.
Candele torc pe coamele văzduhului nepustiit ce geme contrast aleator prin gene, de doamne fine fără vreme. Se cerne cântul printre scânduri de hambare. Materia nedefinită se prelinge din penița gândului. Bine intenționată ca zăpada-n august. Revoluția n-are loc în calendar de sărbătorile păgâne. Mă pierd în tine ca un poet în rime.
Bezna pădurilor rânjește convulsiv din gatere hapsâne. Frunză verde de dudău, bătaie pe șezlonguri la fântâna din capu’ satului, singura piscină cu apă potabilă din județ. Doi țigani fumează șindrila de pe casa popii, tocană de lebădă sinucigașă, parastas după 12 zile de la moartea pasiunii, statuia lui Heraclit din sensul giratoriu de la Rosetti decapitată în numele dreptății.
Desuperstiționalizarea populației în numele progresului tehnologic, parizer parizian cu șuncă, punk was never alive, Matteo Islandezu’ live din clopotniță și călugări benedictini încercând să îi convertească la creștinism pe niște călugări catolici rătăciți. Amin!
By Ionuț Trif – Editor contribuitor The Woman
Sunt Ionuț. Citesc. Rar. Scriu – bat câmpii cu grație…pentru voi și, mai ales, pentru mine. Cânt – dacă poți numi aia cântat…de plăcere și, mai nou, profesional – merge foarte prost. Cred că bunul simț e rar – sunt plătit să cred asta. Cred ca veșnicia s-a născut la sat- pe asta chiar o cred! Cred că binele învinge – wait…whaaat?! Fac o cafea excelentă – am băut și mai bună…
Surse foto: arhiva personală, freepik.com