Daciana Sârbu a avut o lungă carieră politică, activând în Parlamentului României timp de 3 ani și în Parlamentul European mai bine de 11 ani. În plus, aceasta și-a început cariera în antreprenoriat, înființându-și propriul business, o cofetărie – Mara Mura.
În acest interviu, ne-a povestit despre procesul de adopție, cu greutățile și bucuriile acestuia, despre motive, reacții, provocări. Ne-a vorbit despre cum îmbină viața de familie cu antreprenoriatul, dar și ceea ce își dorește pentru viitorul fiicelor sale și ce ar vrea să le lase în urmă.
O femeie matură și împlinită din toate punctele de vedere. Cel puțin, așa se vede din afara familiei sau a cercului de apropiați. De ce ai luat decizia de a adopta un alt copil?
Decizia de a adopta a fost una pe care am luat-o de mult, împreună cu familia și a venit în urma multor ani grei de provocări, în momentul în care am știut că putem face față oricăror circumstanțe. Nu mi-am dorit o situație ideală, ci doar să pot oferi iubire, pentru că aveam multă de oferit.
Cum au primit cei din jur această veste? Cum a arătat momentul în care i-ai dat vestea Irinei despre aducerea în familie a unui nou membru?
Dacă ai în jurul tău oameni care să te sprijine, poți muta munții. Noi am avut parte de tot suportul celor din jur, iar asta a făcut lucrurile puțin mai ușoare.
Pentru Irina nu a fost o noutate pentru că a fost parte la discuțiile noastre despre această decizie de fiecare dată. Și-a dorit mult o soră, o parteneră, fără să știe ce o așteaptă.
Cum a decurs procesul de adopție în cazul Mariei? Care au fost pașii?
Procesul de adopție a fost unul de durată. Am trecut printr-un proces riguros de acreditare al familiei, urmând confirmarea ca suntem apți pentru a adopta. De aici au urmat potrivirea inițială, potrivirea practică și lista copiilor greu adoptabili. Nu a fost ușor deloc, iar asta ne-a întărit convingerea că facem ce trebuie. Nu a mai contat nimic pentru că am știut că Dumnezeu ne va arăta ce trebuie să facem.
A existat vreun moment în care ai avut îndoieli legate de acest pas? Le poți descrie?
Îndoieli nu au existat, însă de fiecare data când voiam să facem pasul, se întâmplau alte lucruri care necesitau atenția noastră și a fost nevoie de timp pentru momentul potrivit. Însă atunci când am simțit că trebuie să facem pasul, nu ne-am îndoit. A urmat un drum greu, pelerinajul adoptiei, dar și finalul fericit.
Care au fost cele mai mari provocări în acest an, în noua formulă? Cum le-ai/le-ați depășit?
Cred că indiferent de ce fel de provocări întâmpinăm în viață, cel mai important este să avem credință. Provocările ne dau convingerea că suntem pe drumul cel bun, iar credința ne ghidează către destinația finală. A fost un an foarte greu, dar suntem sănătoși și împreună.
Cum s-au adaptat fetițele voastre vieții de familie în 4? Cum v-ați adaptat voi?
Relația Irinei cu Maria este una normală între surori cu dinamica bine-cunoscută, dar firească. Nu a fost așa de la început. Momentul venirii unui copil în familie necesită iubire, grijă, atenție. Noi am fost pregătiți să fim acolo cu totul, iar în momentele în care întâlnim provocări știm că doar împreună le putem face față.
Pe lângă rolul de mamă deții o afacere dezvoltată la nivel național. Ți-a fost în vreun fel afectată activitatea? Ai fost nevoită să faci vreun compromis, ca antreprenor?
Perioada în care am decis să merg la Istanbul la școala de patiserie a fost una foarte obositoare, pentru mine, grea pentru familie, grea pentru business. Mi-am dat seama ca e complicat să faci școală la 40 de ani. De aceea toate lucrurile se fac la momentul potrivit.
Există reguli din business pe care le-ai dus în familie sau invers?
Îmi place ordinea și să văd fiecare lucru așezat la locul lui, fie că sunt la cofetărie, fie acasă. Mi se spune foarte des că exagerez cu perfecționismul. Unul dintre lucrurile pe care pun preț și în business și în familie este punctualitatea. Îmi place sa fiu punctuală, lucru pe care îl cer și celorlalți, poate exagerat câteodată. Apreciez standardele, regulile de orice fel. Cred ca ele ne ajută să nu ne pierdem mințile și ne protejează de haos.
Ca antreprenor ești prezent în business, fizic sau mental 24/24. Le implici în vreun fel pe fetițe în activități care țin de această parte?
Îmi doresc foarte mult ca fetele să învețe să fie responsabile, de aceea încerc să le implic în activitatea mea zilnică de la cofetării. Îi povestesc Irinei cu ce fel de oameni trebuie să mă întâlnesc sau cât de important este să fii serios când vine vorba despre propria ta afacere.
Ce așteptări ai de la fetele tale când vine vorba despre educația și viitorul lor?
Fetelor le spun mereu să facă tot ce își doresc, dar să o facă cu pasiune. Să fie curajoase, indiferent de ce fel de obstacole ar putea să întâmpine. Și să învețe.
Care este moștenirea pe care vrei să o lași copiilor tăi?
Îmi doresc să nu își piardă credința, indiferent de situațiile prin care trec. Îmi doresc să înțeleagă ca lucrurile nu vor merge în direcția dorită de ele de fiecare dată și că doar experimentând, lăsându-te rănit și greșind vei ajunge la înțelepciune. Iar în final, să meargă pe drumul pe care simt că trebuie să meargă, pentru că nu există drum greșit.
Momentul preferat al zilei: Dimineața la cafea înainte ca restul familiei să se trezească
Cartea de pe noptieră: Cele 40 de legi ale iubirii- Elif Shafak
Desertul preferat: Choux-ul cu soc
Flat shoes sau tocuri? Flat shoes
Destinația preferată de vacanță: Oriunde la mare
Credit foto: arhiva personala