Abstractizarea activităților gospodărești (lenea de a-ți face patul) nu te face filozof, nici drumul cimitirului nu te duce neapărat în Rai. Nestăpânirea firii e îmbulzeală la coada sufletelor pierdute. Zac în translucidul molatic al situației precum o virgulă inoportună, într-un roman de dragoste ieftin – eu, omul crepuscular al duminecilor dimineața mucegăite, cu gust de rugină și sânge nevinovat.
Îmi picură albastru-n necuprins și-mi stâmpăr setea de banal cu slava deșartă a unui cerc vicios. Plouă ca un scâncet de revoltă, mărunt și destrămat. Picuri speriați îmbrățișează nesătulul de pământ, netezindu-i cutele. Doi cetățeni transportând neregulamentar o prăjină, își dau cu părerea vis-a-vis de integrarea spirituală în absolut și efectele acesteia asupra culturilor de sfeclă.
Îmi masez femurul cu o carte bună în timp ce mi se lipesc muște de ceafă. Sunt doina care te-mbie la vals, blonda de la bar care îți face cu ochiul, extravaganța care îți face dor de comunism, piatra de pe fundul apei în care îți zdrelești tălpile.
Te vorbesc pe la spate și o fac grasă pe nevastă-ta fiindcă așa înțeleg eu democrația și-i doresc caprei tale tot răul din lume. Sunt român, deci exist! Din categoria: se trage în popor, poporul rezistă!
By Ionuț Trif – Editor contribuitor The Woman
Sunt Ionuț. Citesc. Rar. Scriu – bat câmpii cu grație…pentru voi și, mai ales, pentru mine. Cânt – dacă poți numi aia cântat…de plăcere și, mai nou, profesional – merge foarte prost. Cred că bunul simț e rar – sunt plătit să cred asta. Cred ca veșnicia s-a născut la sat- pe asta chiar o cred! Cred că binele învinge – wait…whaaat?! Fac o cafea excelentă – am băut și mai bună…
Surse foto: arhiva personală, freepik.com