Iubirea este esențială în viața copiilor noștri, fiind necesar să rămânem mereu conectacți la nevoile lor continue. Vă invit să descoperim împreună mai multe despre universul și limbajul copiilor cu Prințesa Urbană sau Ioana Chicet-Macoveiciuc.
Cu o experiență de 15 ani în presa scrisă și 11 ani pe blogul personal, Ioana se descrie ca fiind jurnalist ,,de modă veche”, este scriitor, dar și organizator de evenimente. Pe lângă toate acestea, Ioana este, în primul rând, mamă, acest rol oferindu-i șansa de a construi o comunitate puternică, de zeci de mii de oameni, care își doresc, asemenea ei, să facă o schimbare în bine, în lume.
Din pasiunea pentru scris și o dragostea nemărginită pentru limba română, Ioana ne transmite, prin intermediul poveștilor și experiențelor din viața sa, faptul că este vital ca educația și dezvoltare copiilor noștri să fie bazată pe blândețe și respect.
În interviul acordat Revistei The Woman, Prințesa Urbană ne face părtași la povestea sa și a proiectelor sale minunate, ne vorbește despre visuri inedite, dar și despre cât este de important să spunem adevărul și să fim sincere cu noi, atât ca femei, cât și ca mame.
Când ai simțit că trebuie să renunți la meseria ta de jurnalist și să creezi acest proiect minunat – PRINȚESA URBANĂ? Cum te-ai gândit la acest nume?
Jurnalist sunt și acum, doar că textele mele nu sunt publicate în reviste sau ziare, ci la mine pe blog. Textele mele sunt reportaje, portrete, interviuri, uneori anchete sau analize, alteori sunt articole de opinie, argumentate, cu emoții și convingeri foarte personale. E drept că de multe ori mă simt mai degrabă scriitor decât jurnalist, simt că acum emoția contează mai mult decât informația pe care o transmit, informații sunt deja peste tot, oamenii caută să simtă mai mult decât să afle și mereu mi-a fost ușor să pun cuvintele la lucru pentru a mișca suflete.
Numele blogului a răsărit dintr-o joacă, acum mulți ani. N-aveam habar pe atunci că va deveni atât de cunoscut pentru atât de mulți oameni, nu știam pe atunci ce înseamnă un brand și că de fapt, eu construiam unul. N-am avut strategie sau scop, am vrut doar să scriu și asta vreau și acum, un deceniu mai târziu.
Ești scriitor, blogger și organizator de evenimente pentru copii. Cum se împacă statutul de mamă cu cel de antreprenor?
După ce-am devenit mama copiilor mei, acum șase ani, am știut sigur că nu mai vreau să mă întorc la un program de birou, că nu pot și nu vreau să stau departe de copiii mei toată ziua. Iar meseria mea permite asta, sunt norocoasă și recunoscătoare. Pot scrie de oriunde, în orice condiții, mintea mea scrie mereu, când mă joc cu copiii, când stau cu ei să adoarmă, când le pun mazăre în farfurii, am nevoie de doar câteva minute la tastatură seara sau dimineața devreme să pun pe ecran tot ce-am scris când am avut brațele pline cu copii râzând.
E solicitant să lucrez de acasă, dar m-am obișnuit să am așteptări mici, să fac totul foarte organizat și rapid, am proceduri care economisesc timp și energie, îmi place mult tot ce fac, știu că munca mea contează pentru multe familii din România, așa că sunt foarte motivată și nu simt că fac eforturi supraomenești. Încerc să-mi dau timp să respir, când citesc sau pur li simplu mă plimb cu trotineta prin cartier, ca să rămân bine cu mine, să pot fi mereu prezentă alături de copii, să am răbdare și inspirație și putere să le fac pe toate cât mai bine.
Ai prezentat mereu maternitatea într-o lumină reală. Ce a însemnat pentru tine această perioadă? Ce sfaturi ai oferi mămicilor, pentru ca această perioadă să devină o experiență revelatoare?
Să crești copii frumos, prezent, asumat, curat, să nu-i împovărezi cu bagajele tale, care nu-s mereu ușoare, e greu.
Să fii mereu atentă la copii, la tine și la soțul tău, să te informezi, să iei mereu decizii cât mai bune, știind totodată că niciodată nu poți fi sigur că n-ai greșit măcar un pic, e imposibil și chinuitor, mai ales că internetul ne pune față în față mereu cu deciziile altora, cu așteptările și succesele sau insucceselor altora care poate fac față mai bine ca tine.
Pentru mine a fost mereu important să spun adevărul, pentru că am observat că puțină lume face asta. Să scriu despre cât de greu e uneori, despre cât de firesc este să greșești, dar și să cauți sursa erorii și să faci tot ce poți ca data viitoare să faci mai bine.
Proaspetelor mame le-aș spune să ceară ajutor. Să-și construiască un sat de oameni care le pot sprijini.
Să stea departe de ce le face să se îndoiască de sine, de grupurile de facebook care practică rușinarea și învinovățirea familiei.
Să citească și să afle lucruri despre dezvotarea copiilor, dar din surse bune, valide.
Să găsească specialiști buni în care să aibă încredere.
Să nu se sacrifice pentru copii, să nu uite de ele.
Să meargă la terapie când simt că singure nu mai găsesc drumul drept.
Să le dea copiilor timp, atenție, iertare, dar să-și dea și lor toate astea.
Cum se descrie femeia Ioana Chicet-Macoveiciuc? Care sunt lucrurile pe care le-ai învățat despre tine, datorită Prințesei Urbane? Ce alte pasiuni te definesc?
Îmi place să citesc belestristică. Să stau la aer, să alerg, să merg cu bicicleta. Îmi place soarele. Nu-mi plac hainele, pantofii, accesoriile, prefer să păstrez bani pentru vacanțe împreună cu copiii. Îmi place să râd cu soțul meu. Ador mâncarea. Îmi place să urc pe munte și să stau cu fundul pe malul mării.
Iubesc oamenii, sufăr din cauza lor, pentru că sunt cruzi uneori, apoi îi iubesc din nou, pentru că știu că sunt cruzi pentru că suferă. Țin foarte mult la regulile de etică și morală, urăsc nedreptatea. Sunt foarte responsabilă cu tot ce public, spun sau fac. Încerc să ajut în fiecare zi pe cineva. Nu sunt ranchinoasă, nu țin minte cine și ce mi-a făcut, mă bucur de fiecare interacțiune și învăț întruna de la toți.
Ai reușit să arăți lumii o viziune diferită cu privire la rolul de părinte, în care respectul pentru copii este vital. Care au fost provocarile întâlnite în decursul acestor ani și care sunt paternurile la care se renunță cel mai greu?
Suntem o generație greu încercată de multe schimbări foarte rapide. Am crescut, cei mai mulți dintre noi, într-un model de familie autoritar, unde copilul era cel care trebuie domesticit, îmblânzit și restricționat, nu ghidat și ascultat. Studiile și experiența arată că acest model nu funcționează, nu produce adulți empatici, plini de compasiune, adaptabili și pregătiți pentru fericire. E foarte greu să schimbi felul în care vezi și simți familia, să fii altfel de părinte pentru copilul tău, să admiți că felul în care ai fost tu crescut nu a fost cel mai bun pentru tine.
Mulți adulți trăiesc în continuare în negare și, din păcate, copiii lor vor fi crescuți la fel. Există însă și mulți oameni care se trezesc, care înțeleg, care vor să facă altfel, dar nu știu ce să pună în locul palmelor la fund, al umilinței și pedepselor. Din fericire, există acum o mulțime de cărți și de specialiști care ne ajută să înțelegem de ce are nevoie un copil cu adevărat și cum putem să-i oferim toate astea, vindecându-ne în același timp de durerea propriei copilării.
Militezi pentru iubire. Cum ai caracteriza limbajul iubirii, prin care cei mici comunică? Ce contează cu adevărat pentru ei, într-o lume în care, la un click distanță, pot să obțină tot ceea ce își doresc?
Copiii vor timp cu mami și cu tati. Timp de-adevăratelea, în care să fie văzuți și auziți, în care să li se răspundă și să fie întrebați, nu timp cu mami care stă pe telefon, în timp ce el trage de ea să-l bage în seamă.
Copiii ne spun tot ce trebuie să știm, doar să ne luăm timp să fim atenți și totul e mai ușor.
Copiii vor să ne spună, să ne arate, să ne ierte, să ne vindece.
Copiii vor să ne jucăm cu ei. Să ne tăvălim pe jos, să râdem cu ei din tot sufletul, să fim copii alături de ei.
Copiii vor să ne vadă trăind, greșind, cerându-ne iertare, plângând, certându-ne și împăcându-ne, vor să învețe de la noi cum se trăiește viața.
Ce planuri de viitor ai pentru proiectul tău? Ce ți-ai propus pentru acest an, în calitate de scriitor?
Anul acesta voi lansa trei cărți pentru copii, care cred că vor ajuta în demersul meu pentru o educație cu blândețe. Una dintre ele va fi despre relația copilului cu mama, o poezie ilustrată despre cum era mama când era copil, ca și tine. Ce trăsnăi făcea, cum se ascundea ea în brațele mamei ei. Apoi despre cum crește mama și se îndrăgostește, cum își dorește un ghem de bucurie care ești tu, puiul ei, cum te cuibărești tu în burtă, apoi te naști și crești pentru ca mai târziu, tu să devii părinte și ea bunică. Va fi o carte minunată pentru orice copil, va fi cartea aceea pe care o păstrezi pentru copiii și nepoții tăi.
Cea de-a doua carte este una despre intimitate. Prin tot felul de întâmplări haioase, copiii vor afla ce înseamnă propriul corp și când e important să spună NU, care sunt regulile în ceea ce privește intimitatea și de ce e în regulă să nu vrea să fie atinși de străini. Cred că e nevoie de o astfel de carte în România, unde adulții au dificultăți în a vorbi copiilor despre acest subiect, pentru că nici ei la rândul lor nu au primit de la părinții lor acest gen de informație.
A treia este o continuare a seriei cu Ema și Eric, care e foarte iubită deja de mii de familii din toată țara, o carte mult mai groasă decât anterioarele, cu multe aventuri haioase.
Un alt lucru la care lucrez este plasarea tuturor cărților pe Amazon, pentru a putea fi comandate și livrate rapid oriunde în lume. Plănuiesc să scriu în continuare pe blog, să aduc în limba română cărți bune de parenting și pentru copii, să organizez evenimente pentru părinți în țară, să ajut cât mai multe familii să adopte educația blândă, atât de eficientă și plină de iubire.
Dacă ai putea să te caracterizezi în doar 3 cuvinte, care ar fi acelea?
NAIVĂ, OPTIMISTĂ, PERSEVERENTĂ.
Articol preluat din ediția a III-a a Revistei The Woman, Martie 2018.
By Diana Arieșan & Rodica Topan
Sursă foto: arhivă personală Prințesa Urbană