Remarcă literară post-decembristă

Ninge zgârcit și-n răstimpuri, aritmic, precum calificările ,,naționalei” la turneele finale și toată șarada asta camuflată în succesiunea nefirească a anotimpurilor îmi instaurează-n metafizic o stare de primăvară eternă și bolnăvicioasă, cu accese estivale, sesiuni de căzut frunze și țurțuri inoportuni.

Poveste făr’ de sfârșit, dat fiind faptul că mă aflu în plină ascensiune și metamorfoză, transhumanță mai mult sau mai puțin transcendentală, pădure cu multe uscături ca decor invariabil al existenței.

Gripă, Coca-Cola, cozonaci, sarmale, paracetamol, bere la doză, beteală, carnați, accese belicoase în timpul alegerii bradului, noroi, mai multe sarmale, Crăciunițe unduindu-se mai mult sau mai puțin senzual la TV, atrocități mondene cu pretenții de Entertainment.

Mi-s relevante faptele pentru emanciparea neamului precum o frecție la un picior de lemn, precum influența paralelismului șinelor de cale ferată asupra ciclului menstrual la berze. Mă-nvârt stupefiat în același semi-cerc bolnăvicios, și-n loc de cruce port tâmp, ca simbol al îndobitocirii și neputinței, un măr din care au mușcat, pe rând, Eva, Adam și Steve Jobs.

Aleg inconștient să mă dezic de prezent și tastez în neștire fără să am ceva de zis.

Sunt monden, deci exist! Remarca asta cretină ce face abstracție de toate valorile morale și idealurile sfinte întru care au murit atâția și atâția ne reduce pe toți la stadiul de domniță în corset, super-parfumată, pudrată și cu bucle, a cărei singură virtute este capacitatea de a leșina, cu sau fără rost- mai ales fără- că e cald afară sau nu.

Astea toate sunt variațiuni pe aceeași temă și anume inutilitatea faptului de a te scandaliza din oficiu pe subiecte care oricum nu țin de realitate, dar ne mai rămâne măcar forma asta imaginară de libertate la fel de imaginară: să bați câmpii cu grație, ascuns după o tastatură prăfuită, în încercarea de a schimba ceva.  

Dacă esti jmeker îțî faci stivă de saci, astfel că atunci când ajungi la fundul unuia dai de gura celuilalt. Și sabia taie mult mai ușor un cap plecat, cu gâtul dezvelit, decât un cap demn, semeț, împodobit de pletele dalbe ale înțelepciunii. Hristos a înviat!

By Ionuț Trif

16114627_974006306064060_2271877637637982245_n

Sunt Ionuț. Citesc. Rar. Scriu – bat câmpii cu grație…pentru voi și, mai ales, pentru mine. Cânt – dacă poți numi aia cântat…de plăcere și, mai nou, profesional – merge foarte prost. Cred că bunul simț e rar – sunt plătit să cred asta. Cred ca veșnicia s-a născut la sat- pe asta chiar o cred! Cred că binele învinge – wait…whaaat?! Fac o cafea excelentă – am băut și mai bună…

Surse foto: Arhiva personală