„Un om și-un pom, ce-asemănare”

Am terminat de recitit “Viața secretă a copacilor”, o carte scrisă de un pădurar. Sunt genul de persoană care are flori artificiale în casă și nu îmbrățișez copaci (nu încă), dar, curioasă fiind, m-a atras în primă fază recenzia fancy făcută de brainpickings.com/.

Chiar dacă abia reușesc să am grijă de singura plantă vie din apartament, natura și-a făcut loc în viața mea acum un an când mi s-a propus să contribui la promovarea unui proiect național de plantare. Am început să mă documentez despre importanța plantării, ocazie cu care am descoperit lucruri… cel puțin interesante.

 Beneficiile copacilor

O să te scutesc de detaliile alea urâte despre câte hectare de pădure pierde România în fiecare zi din cauza tăierilor ilegale, probabil că le știi deja. Poate însă nu știi cât de speciali sunt copacii.

Rămâi cu mine puțin. Un copac absoarbe peste 6 kg de CO2 și produce oxigenul necesar pentru două persoane în fiecare an, filtrează apele menajere, acționează ca un scut împotriva vântului, contribuie la reducerea poluării fonice, stabilizează pământul, reduce eroziunea solului și riscul alunecărilor de teren.

Dar să trecem puțin și în altă sferă. Ai observat că atunci când lași toată agitația digitală și zgomotul orașului în spate și faci o plimbare prin pădure te simți mult mai bine? Medicii japonezi recomandă la modul cel mai serios încă din anii ’80  Shinrin-yoku  sau silvoterapia pentru efectele dovedite de reducere a stresului și a tensiunii arteriale, iar alte studii confirmă că exercițiile făcute în natură reduc simptomele asociate depresiei și produc o îmbunătățire a stării psihice.

Desigur, există și alte beneficii notabile cum ar fi terapia cu fitoncide, substanțele volatile eliberate de plantele din pădure cu acțiune bactericidă și fungicidă.

image 3

 

sursa foto: https://hikingresearch.wordpress.com/2012/11/23/an-interview-with-forest-medicine-and-shinrin-yoku-researcher-dr-qing-li/

O altă formă de comunicare

Dacă până acum priveam pădurea ca un spațiu al liniștii și recreerii, cartea “Viața secretă a copacilor” mi-a dezvăluit detalii fascinante. Pădurea este un organism unitar, nu doar pentru că toate speciile conviețuiesc în simbioză perfectă și nimic nu este irosit, dar și pentru că toți copacii comunică între ei printr-o imensă rețea subterană, asemănată pe bună dreptate cu rețeaua de internet. Aceștia își transmit informații (de exemplu, dacă un copac este atacat de insecte, în doar câteva minute alarmează ceilalți copaci), își trimit nutrienți, poartă războaie, simt durere și frică, pot chiar să facă insolație, iar, pe măsură ce înaintează în vârstă, le apar riduri.

Copacii au grijă de puieți, acționând ca o familie, dar și de vecinii bolnavi sau bătrâni. Și oricât ar părea de ciudat, autorul cărții și alți cercetători susțin la unison că aceste organisme au senzații și memorie, leagă prietenii și se hrănesc reciproc.

Dacă vrei să înțelegi mai bine cum comunică copacii, îți recomand discursul TED al Suzannei Simard. O întreagă lume secretă ascunsă sub picioarele noastre plină de intrigi, povești de iubire emoționante, cufundată în liniște și o aparentă încremenire în timp. Asta pentru că timpul curge diferit pentru ei, fiind cele mai longevive organisme vii de pe planetă. Ceea ce mă duce cu gândul la efemeritatea și impactul prezenței noastre aici.

image 1

sursa foto: arhiva personală

Un om, un #pom

Poate că Nelson Henderson avea dreptate când spunea că adevăratul sens al vieţii este să plantezi copaci sub a căror umbră nu te aştepţi să te aşezi. Cred cu tărie că cel mai frumos lucru durabil pe care pot să îl las deocamdată în urma mea e un copac. Așa că anul acesta, la provocarea unui prieten, am plantat primul POM din viața mea în curtea unor prieteni și mi-am provocat alți prieteni să planteze și ei. Scriu POM cu majuscule deoarece e o campanie pornită pe social media și înseamnă Pune Oxigenul în Mișcare.

Dacă ți-am păstrat atenția până aici, vreau să îmi permiți să îți lansez și ție provocarea de a planta un copac. Unul singur. Eu am ales un măr din trei motive: era la reducere, mănânc multe mere și mi se pare absolut minunat să mergi să-ți iei fructul direct din pom, așa cum e de fapt normal. Imediat după plantare, a venit ploaia care l-a udat. Coincidență sau nu, chiar am luat-o ca pe un semn foarte bun.

Ce zici, Punem împreună Oxigenul în Mișcare? Să-i purtăm de grijă și să-l lăsăm să ne învețe cele mai frumoase lecții.

By Oana Mudura, Founder @ KOOLT Communications

Oana Mudura moderator The Woman (1)

Oana Mudura are o experiență de peste 10 ani în televiziune, dintre care ultimii 6 i-a petrecut în management. În 2014 și-a deschis o companie de comunicare, iar în prezent se ocupă de project & brand management. A studiat Științe Politice și Marketing Digital și este voluntară în campanii de educație, sanitație și plantări.