Anca Ghinea poartă numeroase pălării: este scriitor, owner al platformei Kreatoria.ro, podcaster, Image Connector, om de TV, mamă a doi gemeni și multe altele. La baza întregii sale activități nu doar din planul profesional, ci și din planul personal stă, dintotdeauna, creativitatea. „Creativitatea este, pentru mine, salvarea. Reîntoarcerea la mine, la esența mea, la felul meu de a călători prin lume, fără a mă pierde. Nu știu să fiu altfel”, ne-a împărtășit ea. Cu ajutorul creativității, ea caută miezul din ea însăși și din ceilalți, din propria persoană și din viață, caută frumosul din viață și, de aceea, creativitatea, în viziunea sa, e parte din ființă și din modul de a trăi.
„Mi-am creat un sistem pe care îl tot modelez pentru a trece prin viață cât pot de senin, cu sufletul bun, văzând binele din ceilalți și cu rezultate pentru clienții mei și pentru mine.”
Astfel că, Anca nu poate fi creativă doar în intervalul orar 09:00 – 18:00 (generic vorbind), când se ocupă de proiecte profesionale, ci își practică și exersează creativitatea în tot ceea ce apare în decursul unei zile, săptămâni, luni. „De multe ori, creativitatea nu numai că mi-a adus deblocarea unor felii de viață, ci m-a ajutat la propriu să găsesc Ce e mai departe, Ce urmează pentru mine, Unde îmi voi găsi fericirea și sensul?”, spune Anca. Creativitatea, însă, te poartă prin multe stări: presupune curaj și risc, pentru că dacă stai doar să visezi nu poți să te numești creator, ești visător.
Ea și-a început drumul creativ când era la liceu, încă din clasa a IX-a, atunci când mergea și lucra în redacție. Îi plăcea: simte și în ziua de astăzi că asta a fost ceea ce a format-o ca structură. Despre ce a urmat mai departe în călătoria sa creativă ne-a povestit, cu deschidere, în acest interviu.

În copilărie ai descoperit pentru prima dată că a ta creativitate se făcea simțită prin scris. Cum ți-ai dat seama că s-ar putea să ai talent la scris?
Ce am simțit prima oară când mi s-a confirmat din exterior că am talent? Am simțit că am simțit bine despre mine și credeam, deși nu știam atunci asta, că am ceva ce astăzi numesc intuiție creativă. E o super putere care te ajută să treci prin multe furtuni ale vieții personale sau profesionale.
„Când drumul A și drumul B par cam la fel de bune sau din contra, la fel de proaste… ce alegi? Ei bine, creativitatea te ajută să faci un drum C, din cărțile proaste ale jocului vieții sau din unele cărți bune, altele și mai bune.”
Talentul tău la scris te-a propulsat încă din adolescență: ai publicat prima ta carte la 17 ani și la 18 ani ai intrat în Uniunea Scriitorilor (secțiunea Junior). Care ai spune că a fost cea mai importantă lecție de scris pe care ai învățat-o în perioada respectivă a vieții tale? Dar de omenie?
L-am avut ca mentor pe regretatul Tudor Opriș, la care dacă voia să ajungi și mai ales să treci de testele invizibile pe care le dădea, pentru publicarea cărții, competiții de creație și altele, trebuia să fii nu doar talentat sau bun la creație, ci și OM. Una nu o înlocuia pe alta. Era necesar să ai o conduită a sufletului.
De fapt, cred că și astăzi se poate spune despre mine același lucru: fac lucruri bune creativ-profesionale și le fac cu sufletul deschis. Cred că Imaginea pe care o ai (ca persoană/companie) se alcătuiește doar din valori reale și nu din straturi aplicate conform tendințelor.
Așadar, cea mai bună lecție este integrarea valorilor umane în cele profesionale și invers. Se pot obține rezultate foarte bune și fiind OM. Restul sunt scurtături cu care eu nu sunt de acord.
„În (prea) scurt timp, scrisul avea să se dovedească un mijloc de supraviețuire, ca un organ în plus pe care ți-l formează viața fiindcă știe că vei avea nevoie de el mai târziu”, remarcă Diana Cosmin, în cadrul unui interviu pe care i l-ai acordat. Care a fost primul moment în care ai simțit nevoia să te agăți de scris ca o modalitate de a supraviețui?
De la 7 ani am știut că iubesc să scot idei din mine și să le comunic, iar la 14 ani știam că scrisul și nu doar scrisul, ci convertirea imaginației, a stilului de a comunica, pasiunea pentru lumea media, felul în care mă organizam și organizam evenimente (potrivit vârstei) sau felul în care îmbinam partea logica cu partea visătoare… toate acestea au reprezentat, cam de la început, drumuri prin care să trăiesc din talanții mei. Le-am simțit.
Eu am știut pe ce drum să o iau. Și am construit cărămidă cu cărămidă.
Totodată, de când eram elevă am câștigat bani din scris, din prezentat evenimente, îi puneam deoparte, îmi luam cărți sau mici excursii. Iar apoi când am devenit complet singură, m-am uitat la toți acești talanți și am știut că aceasta e metoda. Am jonglat, atunci, cu lumea media și cu cea a publicității/promovării.

Ți-ai pierdut părinții prea devreme: tatăl tău a murit subit în săptămâna în care tu îți dădeai Bacalaureatul, iar mama ta s-a stins, la fel de fulgerător, în sesiunea de iarnă a ultimului an de facultate. Cum ai reușit să „înlocuiești vocea mamei tale cu vocea ta interioară”, conform afirmației făcute în interviul acordat Dianei Cosmin?
Mi-a luat mulți ani. Numai cei care trec printr-un doliu după o persoană, nu doar iubită, ci, incredibil de iubită și care te vede așa cum ești tu, care îți vede raza și frumusețea interioară, care te înalță… numai aceștia știu cât e de dureros și cât te transformă ca OM.
Peste asta suprapune, te rog, și latura de creator care deodată simte că trebuie să-și furnizeze tot: finanțe, sprijin emoțional, ideatic, un mindset de reconstrucție. Da, asta am făcut: mi-am clădit un mindset de reconstrucție care viza o nouă viață. De acolo, a plecat și pasiunea pentru reinventare, dar nu cea superficială.
Care au fost pașii interiori pe care i-ai făcut ca să-ți devii propria motivație și cel mai mare suporter?
Care au fost pașii? Păi, prima dată am ieșit din războiul cu Dumnezeu în care intrasem din durere, am acceptat, am luat fiecare bucățică de viață (educație, profesie, casă, activități extra, timp pentru mine, meditație, introspecție), am scris mult în agende, am alchimizat fiecare parte dureroasă și am transformat-o în ceva luminos.
Am făcut ceea ce astăzi se numește „am lucrat cu mine”. Uite că, arc peste timp, și acum aplic același mindset de reconstrucție de fiecare dată când sunt în resetare.
Cu ajutorul creativității, ți-ai transformat toată durerea simțită pe parcursul diferitelor etape ale vieții tale în proiecte creative, bazate pe acțiune. Cu toate acestea, timp de 10 ani, te-ai lovit de refuzuri vizavi de publicarea cărții tale, „Creatori în Acțiune. Ghid de creativitate”. De ce crezi că a durat atât de mult timp până ca aceasta să fie în sfârșit publicată?
„Eu mi-am creat ușa și apoi am deschis-o.”
Au fost 10 ani plini de activități multe și creative pe care le-am transformat apoi în carte. 10 ani foarte plini. Aici, e capacitatea de a te ridica și a transforma orice refuz într-o oportunitate.
Fiecare refuz primit avea o explicație, mai mult sau mai puțin adevărată, dar eu le-am luat așa cum au venit.
De exemplu, la acea vreme mi se spunea, „Oh dar cum să-ți scoatem o carte, pentru că nu ești o persoană vizibilă?”. Bun, și atunci am luat de aici, că trebuie să devin mai vizibilă. Apoi, că era necesară o comunitate, apoi că erau necesare apariții pe subiect.
Din fiecare feedback, am învățat, am exorcizat astfel neoportunitățile prin multă muncă, mi-am așteptat timpul, am ajutat mult pe alți oameni și am creat eu noi oportunități și contexte.
Ce te-a făcut să continui să militezi pentru publicarea acesteia chiar și în momentele în care, obosită fiind, ai simțit (poate) să renunți?
Întâlnim în viață oameni care au puterea deciziei și care nu întotdeauna aplică criterii într-un mod inspirat. Ce facem noi? Ne supărăm pe ei? Nu, ne alegem pe noi și calea noastră.
Podcastul iarași a fost și este o zonă foarte bună de exprimare pentru mine, eu mi-a dorit mult să mă manifest interdisciplinar: atât în format print (carte), digital (articole, platformă), cât și video (podcast). Iar acum, experiența acumulată m-a condus în a fi producător de podcast (concept, filmare, structura ideatică, invitați, organizare) pentru clienții mei.

Care a fost nevoia pieței de la care a pornit și s-a conturat platforma Kreatoria.ro? Dar nevoia ta, personală?
Nevoia de a fi și de a te exprima creativ a existat mereu și va exista indiferent de ce va urma în zona tehnologiei. Tocmai pe această bază, m-am străduit să creez o lume interesantă, integrată de creatori din diferite domenii: artă, literatură, educație, business etc. pe Kreatoria.ro.
Din perspectiva unei persoane care nu numai că a lucrat cu creativitatea, ci care a și studiat-o, cum ai spune că este percepută creativitatea în cultura românească în momentul de față? Coincide această percepție cu cea care-i este atribuită de către un public internațional?
Depinde de ce bazin de oameni accesezi. În cel cultural/educațional și chiar business, creativitatea este văzută ca necesitate. Dacă ne îndepărtăm de zona aceasta, simt că mai am mult de muncă în a expune către ceilalți, la o scară mai mare, avantajele creativității în a clădi o viață nouă (în afacere, în personal).
Eu sunt recunoscută ca o persoană cu un networking de calitate foarte înalt. Mereu știu pe cineva care… oamenii vin la mine pentru că… știu pe cine să accesez pentru… Ceea ce e fenomenal și s-a întâmplat în ani de muncă, și de fapt atunci realizezi că e bine să te pui le treabă pentru un sens mai înalt. Că ai un rol, un har.
„Harul meu ține de conectare. Știu să creez imagine cu esență.”
La nivel internațional, lucrurile sunt mai coagulate, ceea ce îi face să înainteze mai ușor și să aibă acces la proiecte mai sedimentate. Fondurile și structura… fac diferența. Cred că asta e ceea ce-i dă o lejeritate creatorului, astfel încât nu să nu se mai preocupe de grijile normale.
Care sunt câteva dintre cele mai comune mituri despre creativitate pe care le-ai întâmpinat de la începutul carierei tale în industria creativă până astăzi? Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la creativitate, care ar fi acesta și de ce?
Sunt multe mituri, care vin și revin. Uite, un mit este că trebuie să aștepți timpul potrivit. A aștepta e contrar activității de creator. Creatorul înseamnă acțiune, de aici și numele cărții mele Creator în acțiune. Ghid de creativitate.
Un alt mit este cel legat de femei și emoțiile care decurg din diferite faze de viață, femeile în unele domenii creative au un acces mai provocator pentru succesul absolut (vizibilitate și bani).
Un mit care nu cred că ar mai trebui să existe în 2023 este cel legat de zona banilor. Da, un creator bun trebuie să câștige bani și chiar mulți. Dar aici intră o dimensiune diferită pe care și eu am învățat-o: să fac bani din creație. Și asta îi învăț și pe cei care vin către mine prin proiecte diferite.

Care a fost una dintre noile lecții despre creativitate pe care le-a adus în viața ta momentul în care ai devenit mama a doi gemeni?
Mesajul meu față de mame, dar nu doar către mame, ci către toți cei care la un moment dat se simt copleșiți (ca timp, resurse, energie) și că nu-și pot onora partea creativă (care își cere dreptul), să înceapă treptat, să-și aloce un mic spațiu și un mic timp pentru partea aceasta. Care e NECESARĂ. Nu te poți minți că nu există.
Prin ce schimbări a trecut relația ta cu munca și cu creativitatea din momentul în care ai devenit mamă până astăzi?
Când am devenit mamă, nu aveam timp nici să scriu un rând, țin minte că aveam un articolul lunar într-o revistă de femei și îmi lua două săptămâni să-l scriu. Apoi, de când gemenii au avut 3 ani, am evoluat foarte mult cu lansarea cărții, podcastului, emisiunii TV, aparițiilor în media, proiectelor creative etc.
Ce loc ocupă scrisul în viața ta în momentul de față?
„Scrisul e terapia care mă poartă prin anul transformator pe care îl parcurg.”
Scrisul e schița gândului care ia forme diferite apoi: tipărite, digitale, vizuale, audio. Eu gândesc în stări. Stările pe care le visez, le aduc aici pe pământul nostru. Scrisul mă și organizează mult profesional (de la structura pe care o făceam pentru emisiunea TV, la structuri de campanii de promovare pentru companii etc.).
Iar personal: scrisul e vindecarea mea și cum îmi visez viața. Ce-mi doresc pentru mine e acolo prin scris prima dată și apoi prin vorbă sau direct, în acțiune.
Astăzi, mă manifest nu doar prin scris, ci multe forme audio, video, digital sau print, dar și în forme interdisciplinare și să prezint evenimente. În toate, îmi place să-mi păstrez feminitatea și port cu bucurie, onoare rochiile creatorilor români precum Muna Radu și Noria Anis.

Munca, talentul sau pasiunea – ce a făcut diferența în cazul tău?
Munca, talentul și determinarea. Toate. Fără muncă, talentul e un moft, fără determinare, munca este în gol.
Poate creativitatea să aibă limite?
Nu. Doar ce ne impunem ca timp și spațiu prin fricile și filtrele pe care le avem la acel moment. Că nu îndrăznim mai mult, că nu ne dăm voie sau nu știm la acel moment.

Cum îți antrenezi creativitatea?
Mă trezesc dimineața și rezolv din provocările zilei, care nu sunt deloc puține. Anul acesta am simțit că fiecare zi e ca un an întreg, cu un evantai de emoții. Acesta este cel mai bun antrenament.
Lucrurile mărunte care-ți aduc bucurie în viața de zi cu zi:
Pe plan profesional: proiectele creative, reușitele pe care le am cu clienții mei, iar pe plan personal cel mai important: bucuriile copiilor mei, drumul artistic al gemenilor Sarah și Nicholas, care au apărut deja într-un videoclip cu Alina Sorescu și au făcut o treabă foarte bună.
Cum arată duminica ideală pentru tine:
Mereu diferită, dar într-un spațiu frumos, natural, cu oameni buni lângă, călătorind și mai ales cu Sarah și Nicholas alintându-mă.
Ultimul lucru pe care-l faci seara, înainte de culcare:
Visez cu inima deschisă.
_
Editor: Carina-Marisa Cichi