Actul I
Scena I – Pregătirea
Încă de dimineață îți lași fondul de ten și rimelul pe blatul de la baie, iar tricoul îți e călcat de cu seară și pantalonii ăia mai puțin comozi te așteaptă pe raft. Îți bate inima destul de tare când vezi că mai este doar o oră până pleci și supa nu e chiar gata, iar bebele abia acum dă semne de somn.
Te apucă emoția și începi să îi povestești din nou cum tu vei pleca, dar vei reveni până ia el următoarea masă și că orice va avea nevoie îi va oferi bunica lui în tot timpul ăsta.
Scena II –Plecarea
Și da, nu ai mai ieșit de mult timp din scara blocului singură, parcă nici nu știi de ce nu găsești în geantă apa, o jucărie sau mănușile bebelușului.
Scena III – Schimbarea
Cum faci față schimbărilor? De la bluza aia comodă la cea cu nasturi de „perle”? De la zâmbetul larg la zâmbetul de… oraș? De la ochii încercănați de nesomn la cei încercănați de dorul de copil?
Actul II
Scena I –Vinovăția
„Există momente în care închid ușa în urma mea și respir ușurată știind că bebelușa e pe mâini bune și că mami are nevoie de o pauză pentru a reveni cu forțe proaspete la ea. Totuși, cele mai multe momente în care de musai ca de voie bună am de plecat, caut toate scuzele din lume numai să nu o las în urma mea. De exemplu, „plouă afară” sau „a mâncat puțin azi, sigur o să plângă după mine”, iar în acele momente, zile, în care simt că nu ar trebui să ies și totuși îmi fac curaj, mă simt pierdută fără ea în mulțime.”, afirmă Flavia Chivasi, mămică și analist relații client.
Cum faci să bată inima aia bine și să nu te cuprindă, exact, vinovăția, să simți că îi e benefic și copilului să mai iasă din aria ta vizuală? Și cu precădere, că ești bine și tu? Că ți-e bine și ție?
Câte mame simt vinovăție? Dar regăsirea femeii din ele? Și până când, atunci când fug o oră la cafea sau la medic, la ore de condus sau la saloane de înfrumusețare? Sau când coboară până la magazinul de pe colț (culmea, cum așază oamenii ăștia magazinele) sau merg până la piață.
„Când pitica era mică și lipseam câteva ore (inevitabil când mergeam la coafor se făceau ore și nu doar minute) mă simteam ușor eliberată. Fiind acasă cu ea non-stop, simțeam nevoie de timp doar pentru mine. Acum, când lipsesc simt un ușor gol în stomac. Mă întreb întotdeauna dacă e bine, dacă îmi duce lipsa, dacă plânge când nu-s acolo și dacă o alină cineva așa cum trebuie. Nu cred că se va schimba niciodată sentimentul ăsta, e aici și rămâne pe vecie.”, spune Anca Stir, mămică și antreprenor.
Scena II – Grija
Și esti deja plecată. Azi o oră, două, peste o săptămână trei, în curând reiei serviciul. Până să ajungi la mașină, pui deja mâna pe telefon și vorbești cu prietena ta despre bebe, iar până să îți pui piesele preferate, ai ajuns la destinație. Pe vremuri aș fi zis: „Povești! Cursul firesc al vieții!” Acum… îmi dau seama că puiul învață cioara, vorba aia.
Scena III – Echilibru
Copiii sunt adeseori cei care ne educă, de dragul cărora tragem aer în piept și continuăm drumul, încă de când zicem „azi este o zi grea”.
„Într-o lume care este în acest moment extrem de polarizată, în care există poziții extreme și opuse în aproape orice zonă de interes general, nu este de mirare că și mamele din ziua de azi se pot resimți prinse între sentimente antagoniste. Mame care se simt extrem de vinovate, pentru că pleacă de lângă puii lor, chiar și doar pentru câteva ore, versus mame ce se simt de-a dreptul eliberate că pot „evada” puțin, reîntorcându-se pe urmă acasă, la cei dragi, cu forțe proaspete. Adevărul este că presiunea de a fi mamă perfectă o resimțim într-o măsură mai mică sau mai mare toate, însă fiecare mamă trebuie să-și găsească propriul echilibru. Și este nevoie de încredere, sprijin și curaj pentru a explora care sunt parametrii acestui echilibru și apoi să ni-l asumăm fiecare în parte.” , afirmă Nora Niculescu, mămică, psiholog și fondator Cuibul Berzelor.
Actul III
Scena I – Regăsirea
Ați auzit, cu siguranță, mămici ce spun copiilor că deși vor pleca un pic, aceștia să nu uite că îi poartă în suflet și că îi iubesc și de la depărtare? E atât de adevărat. Și atât de greu să te gândești că vei sta și tu, atâtea ore ce îți vine greu și să le numeri acum, darămite să le și trăiești live, departe de copil. Uneori, că alteori de-abia aștepți măcar 10 minute dedicate ție. Și îți repeți, întocmai cum i-ai spus și copilului, că iubirea cea mare vine din suflet și că acolo rămâne indiferent de cât de mult timp lipsești din casă.
„Am doi băieței, pe care-i ador, dar când plec undeva fără ei sunt bucuroasă. E momentul în care respir, mă uit și mă gândesc și la altceva în afară de ei. Nu mă simt vinovată absolut deloc, fiindcă mă întorc cu bateriile încărcate, energică și binevoitoare, ceea ce ne face bine tuturor.”, afirmă Ruxandra Bucur, mămică și manager.
Și după ce te întorci și îți imaginezi cum va sări la pieptul tău, cum va vrea direct să doarmă, să te ia de mână, să se joace, să îți arate ce a făcut, să știi că a plâns de dorul tău…el de fapt să doarmă de o vreme bună în brațele mamei tale? Sau se joacă și e atât de concentrat, încât te duci tu să îl pupi și să îi povestești cum a fost ieșirea ta.
Scena II – Minunea de a-i fi aproape
Cert este că întotdeauna pare a fi cea mai bună soluție…calea de mijloc. Atunci când nu uiți că al tău copil te iubește pentru tot ce ești și ce nu ești și că tu ar trebui să te iubești pentru rolul tău de mamă, dar și de femeie și soție sau om al muncii.
Știm cu toții că sunt zile când efectiv simți că ai făcut cea mai mare greșeală, pentru că ai îndrăznit să îți iei un moment de respiro. Să nu uiți însă că te salvează zilele în care te întorci acasă după o pauză de câteva minute sau ore și vezi că e bine copilul, nu are ochii roșii de plâns după tine, ci a învățat cum să zică „poc” și îți arată cum se dă pupicul zgomotos.
Și, în astfel de momente, eu mă liniștesc, îmi strâng în brațe sufletul drag, râd în gând de cât de mult s-au schimbat toate și mă reîntorc la planurile „ce să mănânce la cină?”, „hai să mergem la joacă”, „în seara asta îi facem baie”, „stai să-l sun pe tăticul tău, să îl rog să mai ia un unt, când vine acasă”, în timp ce îmi prind părul îndreptat de dimineață într-un coc lejer și mai am, suav, pe buze, gustul de cafea.
By Teodora Ola Cristurean – Marketing Manager The Woman
Articol preluat din ediția a III-a a Revistei The Woman, Martie 2018.
Surse foto: unsplash.com, astilean.ro