Cred că e important să ne ne gândim și la propria persoană. Și nu e egoist, ci necesar. Mai mult, e un act de curaj. În momentul în care suntem fericiți cu noi înșine, putem radia acestă stare de bine în jur: către familie, prieteni și comunitatea din care facem parte. Pentru azi vă propun să decoperim ultima carte pe care am citit-o: Curajul de a nu fi pe placul celorlați.
Structura discursului din această carte e un dialog între un filosof și un tânăr care încearcă să înțeleagă și să combată conceptele psihologiei adleriene. Textul e împărțit în 5 părți, fiecare corespuunzând unei discuții dintre cei doi. Sunt concepte dificile, prezentate într-un mod simplu. Iar dialogul dintre filosof și tânăr ne dă șansa să primim răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le-am adresa în mod normal lecturând cartea.
5 lucruri pe care le poți învăța din cartea Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Psihologia Adelriană vine atât cu concepte ușor de înțeles, care pot să pară ca fiind simț comun, dar și cu teorii ce necesită aprofundate pentru a fi interiorizate pe deplin. Bineînțeles, e nevoie să o citim cu o minte deschisă și cu siguranță putem găsi aici idei pe care le putem aplica în viața de zi cu zi. Iată cinci dintre ele:
1. Experiențele trecute nu cauzează succesul sau eșecul nostru
Adică alegem în fiecare moment prezent cum ne purtăm, ce acțiuni facem și ce relații avem. Și asta nu se datorează modului în care am fost crescuți, faptului că am avut sau n-am avut diverse lucruri sau experiențelor fericite/triste prin care am trecut. Contează cu adevărat modul în care alegem să ne raportăm la fiecare experiență și ce facem cu bagajul pe care l-am adunat în timp (aici intră inclusiv calitățile noastre).
”Experiențele noastre nu sunt decisive, ci sensul pe care îl dăm acestora.” (Trauma nu există, p.28).
2. De ce nu te iubești?
Acesta e inclusiv titlul unui subcapitol al cărții și am ales să pun și aici întrebarea pentru că mi se pare esențială. Curajul vine și din forța noastră de a ne aprecia așa cum suntem și de a ne iubi. Adică să ne concentrăm pe ceea ce suntem și pe ce știm să facem, în loc de a vedea mereu ceea ce ne lipsește sau ce nu știm. Într-un mod cât mai realist desigur, acceptând ceea ce nu putem schimba și identificând aspectele la care vrem să lucrăm în timp. De exemplu culoarea ochilor e dată și nu o putem schimba în mod natural, dar dacă vrem să învățăm o limbă străină, putem face asta – în timp!
”Există două obiective privind comportamentul: să ai încredere în propria persoană și să trăiești în armonie cu societatea.” (Rezolvarea sarcinilor cuc are te confrunți în viață, p110)
3. Trăiește-ți propria viață, nu a celor din jur
Cu siguranță sunt complexe motivele pentru care alegem să facem diverse activități pentru cei din jur, fără să ne întrebăm dacă vrem să facem asta, dacă ne fac fericiți sau dacă într-adevăr ajută pe cineva. Le facem pur și simplu. Și adunăm frustrări în timp, fără să știm de unde vin. De multe ori facem toate asta căutând recunoștință, când de fapt avem nevoie de libertate. Deci curajul aici înseamnă să știm clar care sunt sarcinile noastre și ce revine celor din jur (e sarcina/treaba lor ce gândesc despre acțiunile noastre și nu putem influența asta).
”Dorința disperată de a fi recunoscut duce către o viață în care urmezi așteptările altor oameni, care vor să fii <un anumit tip de persoană>. Cu alte cuvinte renunți la ce ești tu de fapt și trăiești viața altora.” (Nu trăi pentru a satisface așteptările celorlalți, p.136)
4. Oferă un mulțumesc sincer
Ce alegem între laude sau pedepse? Răspunsul e niciuna! Pedeapsa clar iese din discuție, iar lauda la fel – pentru că presupune o judecată în spate, principiul fiind ”Eu știu că ai făcut un lucru bine și te asigur de asta”. Așa că tot ce e nevoie să facem e să-i tratăm pe cei din jur (indiferent de vârstă: copii, colegi, prieteni, familie, bătrâni) ca fiind egali. Și să le spunem mulțumesc când simțim că ne ajută.
”Cu cât suntem mai des lăudați, cu atât mai repede ajungem să credem că nu suntem capabili de nimic.” (Despre încurajare, p 205)
5. Contribuie la binele celorlați
Viața e o serie de momente; în carte e făcută o analogie cu o linie trasată cu creta pe tablă. La o primă vedere ea pare continuă, dar de fapt e formată dintr-o infinitate de puncte, foarte apropiate unul de celălalt. Fix așa e și viața și e nevoie să ne concentrăm pe aici și acum. Bineînțeles că sunt și momente neclare sau de rătăcire în toată povestea numită viață. Psihologia adleriană are un element care te ghidează în astfel de momente:
”Contribuie la binele celorlalți.” (Dă un sens vieții aparent neînsemnate)
Și printre toate aceste lecții, o alta care reiese citind cartea face referire la comunități și la sensul pe care-l pot da acestea nouă ca indivizi. Putem să simțim că aparținem oricărui grup, însă doar după ce ajungem să ne acceptăm și să ne iubim. Iar pentru asta avem nevoie de curaj. Vestea bună e că fiecare dintre noi îl avem!
Mădălina Marincaș, contribuitor The Woman
Ca project manager îi place să ducă la bun sfârșit proiecte ce par imposibile și să rezolve cu zâmbetul pe buze provocările ce apar. Ca trainer crează și livrează cu entuziasm sesiuni pentru cei dornici să învețe despre ei și despre cei din jur. Iar ca și om, îi plac călătoriile, lectura, psihologia și muzica.