Nimic nu se compară cu vremea aceea semi-înghețată de toamnă când tot ce îți dorești este să te retragi într-un colțișor călduros cu o cană de ceai aromată în mână și să devorezi o carte palpitantă. Astfel de ocazii te determină să îți dorești liste interminabile de lectură, iar opțiunile se termină rapid.
Așadar, oricine are nevoie și de propuneri inedite din literatură, iar pentru toamna aceasta, marile teme de abordat sunt statutul femeii, lupta pentru supraviețuire sau analiza psihologică.
1. „Fata care a ieșit din pădure” de Emily Barr
Unul dintre romanele de succes semnate Emily Barr are o esență aparte. Protagonista Artemis și-a trăit întreaga existență în India, într-o comunitate segregată, unde simplitatea vieții este cel mai de preț aspect, iar pacea și armonia domină. Tragedia unei epidemii inexplicabile zguduie echilibrul comunității, iar eroina este nevoită să depășească barierele izolării și să se aventureze în marele necunoscut al lumii civilizate pentru a cere ajutor și pentru a-și salva familia extinsă. Această misiune o pune în poziția de a trece printr-o maturizare galopantă.
Artemis învață pe parcurs că nu oricine este o persoană de încredere, iar toată perspectiva sa asupra propriei familii se năruie când ajunge în posesia unor informații tulburătoare. Nota de complexitate a cărții este dată de încercările ce se ivesc pe traiectoria protagonistei, de la capitalism la dependența de social media și de la frica de necunoscut la violență.
Deși naivă și inconștient de curajoasă, Artemis îl ajută pe cititor să navigheze prin fiecare pagină, gândurile sale de o inteligență nativă și exaltarea de a explora o lume nouă fermecând la fiecare pas.
2. „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
Acțiunea romanului se rotește în jurul vieții lui Esther Greenwood, o tânără plină de aspirații și dorințe, care ia calea exuberantului New York după ce câștigă un concurs organizat de o revistă. Într-un interval scurt de timp, Esther realizează că viziunea sa asupra acestei schimbări fost eronată, viaț oferindu-i mai multe dezamăgiri decât împliniri fructuoase, așa că interesul său se dizolvă.
Ajunsă într-un abis, protagonista este forțată să își confrunte proprii demoni și să își regăsească făgașul normal, deși se confruntă cu boala depresiei. Un tratament necorespunzător îi întețește lupta, iar Esther primește un ajutor neașteptat care îi conferă puterea de a continua recuperarea.
Punctul forte al acestei cărți este doza de adevăr cu care este tratată tema, experiențele personajului principal nefiind suspuse dramatizării, ci pur și simplu, sunt povestite nefiltrat, exact așa cum s-au întâmplat.
3. „Regina Roșie” de Victoria Aveyard
Prima carte fantasy de pe această listă pornește de la ideea unei societăți divizate, care se împarte oamenii în funcție de componența sângelui lor: argintiu simbolizează elita, iar roșu te condamnă la un statut de muritor de rând. Mare Barrow, o simplă locuitoare cu sânge roșu, împinge toate regulile la extrem prin faptul că alege căi neconvenționale de a fi rebelă, precum a fura de la oamenii din jurul său.
Comportamentul acesta nonconformist atrage după sine și pedeapsa aspră de a sluji în mod direct pătura elitistă a celor cu sânge argintiu. Mare își descoperă abilitățile supranaturale, iar cu acest nou imbold, înființează și conduce o echipă de alți rebeli pentru a răsturna balanța dintre roșu și argintiu.
„Regina Roșie” se îndepărtează de tot ce înseamnă cliche-ul genului fantasy și construiește o istorie antrenantă, unde combinația de feminitate și voință venită din partea protagonistei te ține cu sufletul la gură.
4. „Orașul singuratic” de Olivia Laing
Scris mai degrabă ca o investigație, tema acestei cărți este una atipică și anume „arta de a fi singur”. Protagonista, copia ficțională a autoarei, ajunge în paradisul New York, dar este copleșită de o vrajă a singurătății acute când relația sa ia sfârșit în mod abrupt. Din acest punct, cartea tratează și singurătatea care generează artă, dar și arta care vindecă singurătatea.
Devenirea personajului principal se desfășoare majoritar în planul minții sale, când se auto-consolează cu opere de artă provenite de la mari nume precum Edward Hopper, Andy Warhol, David Wojnarowicz. Se creează paralele intre marii artiști și povestea în sine, iar singurătatea devine tot mai tolerantă când se întrevăd atât de multe experiențe similare.
Olivia Laing reușește să activeze foarte bine sentimentul singurătății, îl descompune, îl analizează doar pentru a trece peste ele extrem de vivace.
5. „Marea, marea” de Iris Murdoch
Mascată sub formă de jurnal, romanul dominat de protagonistul Charles Arrowby, discută despre nevoia de calm și izolare temporară când viața extraordinară devine prea încărcată. Faimos regizor și actor, Charles lege să se cufunde în simplitatea vieții, să se mute pe malul mării în speranța de a-și alimenta muza și a-și așterne memoriile pe hârtie. Liniștea pe care o căuta în mod obsesiv este întreruptă de o idilă trecută care se întoarce în apropierea sa. Cu toate acestea, indiferent de cât de tragică este situația sa, Charles rămâne semi-comic, semi-empatic, arătând puterea sa continuă de a se reface și de a nu se lăsa marcat.
Începutul cărții este oarecum ezitant, Charles vorbind doar despre mare, dar fațada aceasta nu rămâne în loc foarte mult timp, protagonistul alegând a se confesa cititorilor cât ai repede.
Articol scris de Iulia Mureșan, sursa fotografiilor: pinterest.com.