Cu aproape 20 de ani de experiență în organizarea de evenimente culturale, Cristina Uruc simte că a evoluat odată cu proiectele din care a făcut parte. Cristina este un profesionist care și-a început drumul din curiozitate și dorința de a fi aproape de muzică, pentru ca astăzi să conducă una dintre cele mai importante instituții culturale din România – ARTEXIM, organizator al Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”. Din luna mai a acestui an este și președinta Asociației Europene a Managerilor de Artiști (AEAA).
De la primele experiențe alături de artiști și studenți, până la coordonarea logisticii unui festival ce aduce la București, în fiecare an, mii de muzicieni din întreaga lume, parcursul ei este o poveste despre dedicare, rigoare și pasiune. Formată ca muzician și compozitor, cu doctorat în muzică, Cristina înțelege în profunzime atât limbajul artistic, cât și rigorile organizării, devenind puntea de legătură între viziunea creativă și realitatea instituțională. Ne povestește azi despre călătoria ei în lumea muzicii și tot ce presupune Festivalul Internațional „George Enescu”, care se desfășoară între 24 august și 21 septembrie 2025, marcând 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician român, George Enescu. Tema din acest an este „Aniversări / Celebrations”, iar programul cuprinde peste 95 de concerte susținute de mai mult de 4.000 dintre cei mai renumiți artiști ai lumii.
Cristina, cum te-ai descrie profesional în câteva fraze, pentru cei care nu te cunosc?
Aș spune că sunt un om care își urmează instinctul și pasiunea. Organizarea de evenimente culturale și lucrul direct cu artiștii presupun, dincolo de competențe, o disponibilitate totală — flexibilitate, creativitate, diplomație, răbdare, disciplină și dăruire de sine, încă de la început. E un domeniu solicitant, dar care îți răsplătește înmiit fiecare efort atunci când ești cu adevărat ghidat de pasiunea pentru cultură și pentru ceea ce construiești, ediție cu ediție, întâlnire cu întâlnire.
Cum au arătat începuturile în cariera ta? Cum ai decis că o vei lua pe acest drum și ce te-a determinat să faci alegerea?
Începuturile au fost marcate de curiozitate, dorința de a fi aproape de muzică și de oameni care fac ca ea să se întâmple: creatori, interpreți, organizatori. Nu a fost o alegere „planificată” în sensul clasic, ci mai degrabă un drum care s-a conturat natural, pas cu pas, pe măsură ce m-am implicat în proiecte care m-au provocat și m-au inspirat.
Am descoperit, pas cu pas, că îmi place nu doar să fiu în mijlocul evenimentelor, ci să le dau formă, să le coordonez, să aduc oameni împreună. Alegerea de a merge pe acest drum a fost, de fapt, o asumare a pasiunii mele pentru muzică, dar mai ales pentru aspectele de organizare și pentru relația directă cu artiștii, un spațiu în care mă regăsesc și care continuă să mă motiveze.
Ești parte din povestea ARTEXIM din anul 2007. Cum simți evoluția ta în cadrul acestei instituții?
A fost și încă este o evoluție naturală, organică. Am crescut sub îndrumarea unuia dintre cei mai buni și respectați profesioniști români din domeniu – Mihai Constantinescu, director al ARTEXIM și al Festivalului și Concursului Enescu timp de peste 30 de ani. Am evoluat odată cu proiectele ARTEXIM, asumându-mi treptat mai multe responsabilități și învățând din fiecare ediție, fiecare provocare, fiecare reușită și mai ales din fiecare greșeală. Am avut norocul să fiu parte dintr-o echipă dedicată, de la care am învățat enorm și cu care am împărtășit aceeași pasiune pentru excelența organizatorică și artistică. Astăzi, am bucuria să conduc o echipă dedicată, mereu activă și atentă la tot ce se întâmplă la nivel artistic pe plan internațional. ARTEXIM nu este și nu a fost niciodată doar un loc de muncă, ci un spațiu de formare continuă, în care profesionalismul merge mână în mână cu pasiunea și energia creativă. Mă simt privilegiată să fiu parte din această poveste și recunoscătoare pentru parcursul de până acum.
Ai studiat compoziția la Universitatea Națională de Muzică din București, iar în 2019 ai primit titlul de „Doctor în Muzică” în cadrul aceleiași instituții. Cum influențează formarea ta muzicală modul în care gestionezi proiectele culturale? Cum vezi importanța studiilor în domeniu?
Formarea mea muzicală de compozitor, teoretician, pedagog și pianist mi-a oferit o înțelegere profundă a procesului artistic în toate etapele sale, de la intenția creativă la expresia finală. Această pregătire, completată de un parcurs profesional atât în sectorul public, cât și în cel privat național și internațional, îmi permite să construiesc o legătură reală între nevoile artiștilor și rigorile zonei administrative. Într-un domeniu în care birocrația poate adesea încetini sau chiar sufoca inițiative valoroase, capacitatea de a vorbi ambele „limbaje” – artistic și instituțional – este esențială.
Tot datorită studiilor muzicale academice, pot intui rapid intențiile și direcția estetică propusă de directorul artistic al Festivalului și Concursului Enescu, maestrul Cristian Măcelaru, ceea ce facilitează în mod natural tranziția ideilor de la viziunea artistică la implementarea lor concretă. Cred cu convingere că o astfel de dublă competență la nivel decizional într-o instituție este crucială pentru a construi proiecte culturale relevante, sustenabile și de impact.
Într-un domeniu în care se lucrează cu simboluri, sensibilitate, memorie și excelență artistică, formarea profesională în domeniu nu este un detaliu formal, ci o garanție a unei înțelegeri reale a mizei culturale. Studiile de specialitate oferă acel limbaj comun esențial în dialogul cu artiștii, dar și o legitimitate profesională care nu poate fi înlocuită prin simpla abilitate de management.
Ai avut roluri esențiale în proiecte diverse – de la Festivalul Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, la colaborările internaționale cu Il Giardino Armonico și Coro e Orchestra Ghislieri, până la poziția de consultant artistic al Filarmonicii de Stat Sibiu. Cum ți-au modelat aceste experiențe viziunea asupra managementului cultural și ce ai învățat despre versatilitatea scenei muzicale românești și internaționale?
Fiecare dintre experiențele din proiecte naționale și internaționale a contribuit la conturarea unei înțelegeri profunde asupra diversității provocărilor din domeniul cultural: de la capacitatea de a lucra cu rigurozitate și coerență într-un festival dedicat creației contemporane, cum este Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, până la adaptabilitatea și gestionarea logisticii în contexte internaționale diverse.
Încă din perioada studiilor de master, când am fost secretar artistic al Universității Naționale de Muzică din București, am avut ocazia să înțeleg mecanismele interne ale unei instituții culturale, să colaborez direct cu cadrele didactice și studenții, și să coordonez activități artistice într-un cadru academic. A fost o etapă formativă, în care am învățat cât de important este echilibrul între programare și spontaneitate artistică dar și organizatorică.
În paralel, am fost implicată ca voluntar și apoi colaborator în programul Tinere Talente al Fundației Regale Margareta a României — o inițiativă care mi-a oferit șansa de a contribui concret la susținerea artistică a unor tineri excepționali aflați la început de drum așa cum am fost și eu susținută, la rândul meu, ca bursier al acestui program. Această experiență m-a apropiat de nevoile reale ale artiștilor în formare și mi-a întărit convingerea că un manager cultural trebuie să fie și un susținător empatic al vocilor emergente.
Perioada petrecută în Italia, colaborând cu ansamblurile Ghislieri și Il Giardino Armonico, mi-a extins perspectiva asupra sectorului cultural european. Am fost expusă unei dinamici culturale și administrative diferite, gestionând turnee internaționale și producții muzicale într-un context în care eficiența și adaptabilitatea sunt esențiale. Am învățat să coordonez echipe variate și să respect ritmul fiecărei componente a unui proiect – artistică, logistică, umană.
Colaborarea cu Filarmonica de Stat Sibiu, în calitate de consultant artistic, a însemnat o revenire într-un context instituțional public, dar într-un cadru atipic — o instituție muzicală extrem de dinamică și versatilă. A fost o experiență valoroasă, în care am avut ocazia să contribui la implementarea unor proiecte inovatoare propuse de managerul Filarmonicii, alături de o echipă profesionistă și implicată. Aici, am putut aplica și rafina cunoștințele și abilitățile acumulate anterior, într-un mediu care a încurajat inițiativa, colaborarea și adaptarea continuă.
Toate acestea, adunate într-un parcurs coerent și divers, mi-au confirmat că versatilitatea scenei muzicale, fie ea românească sau internațională, are nevoie de profesioniști care pot construi punți între viziunea artistică și realitatea organizatorică, înțelegând și respectând ambele dimensiuni.
Ai fost implicată în toate etapele de producție și organizare a unuia dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din lume. Care au fost unele dintre cele mai grele momente? Dar cele mai mari reușite? Ne poți oferi câteva exemple concrete?
Fiecare ediție a Festivalului Enescu aduce provocări uriașe, iar faptul că lucrăm cu unele dintre cele mai importante orchestre și artiști ai lumii presupune un standard foarte ridicat, dar și o presiune pe măsură. Cele mai dificile momente apar, de obicei, în contextul logisticii internaționale complexe: sute de zboruri, transporturi aeriene sau terestre de instrumente de mari dimensiuni, adaptarea la nevoile tehnice ale fiecărui ansamblu. Am avut situații în care instrumente au ajuns cu întârziere, în care am fost nevoiți să regândim detalii esențiale în timp real sau să găsim soluții rapide la probleme apărute cu doar câteva ore înainte de concert.
Dar aceste provocări vin la pachet și cu cele mai mari satisfacții. Reușita fiecărui concert este o recompensă în sine, dar momentele cu adevărat memorabile sunt cele în care publicul, artiștii și echipa simt că au trăit ceva unic.
Anul trecut, la cea de-a 19-a ediție a Concursului Internațional George Enescu, am trăit cu toții — întreaga echipă — un moment „aha!” cu adevărat emoționant: aflarea numărului record de 667 de tineri muzicieni înscriși la toate secțiunile concursului și la masterclass-ul de interpretare dirijorală și instrumentală condus de Cristian Măcelaru. A fost mai mult decât o simplă cifră, a fost o validare profundă a muncii noastre și a relevanței Concursului Enescu la nivel internațional. Entuziasmul și implicarea colegilor din echipă au făcut ca acest moment să nu fie doar o realizare profesională, ci și o experiență umană memorabilă. Ne-am bucurat sincer pentru ceea ce am construit împreună.
Însă dincolo de dificultăți și reușite punctuale, ceea ce mă motivează cel mai mult este convingerea că fiecare ediție contribuie la consolidarea unui standard de excelență și la crearea unei experiențe culturale relevante pentru publicul românesc și internațional.
Ce calități consideri esențiale pentru un lider în domeniul cultural, mai ales având în vedere complexitatea și grandoarea evenimentelor ARTEXIM? Cum ai învățat să fii lider?
Pentru un lider în domeniul cultural, mai ales într-un context complex și prestigios precum cel creat de proiectele ARTEXIM, consider esențiale viziunea, empatia, adaptabilitatea, capacitatea de a inspira și de a construi echipe puternice, și, nu în ultimul rând, curajul de a lua decizii dificile. În plus, un lider în acest domeniu trebuie să fie un bun comunicator, capabil să înțeleagă și să medieze între nevoile artiștilor, echipelor administrative și ale publicului, pentru a asigura o organizare eficientă și o experiență de neuitat pentru toți participanții.
Învăț în fiecare zi să devin un lider prin exemplul altor personalități pe care le-am admirat și de la care am încercat să iau cât mai mult. Am înțeles importanța punerii oamenilor pe primul loc, indiferent de circumstanțe. Fiecare decizie pe care o iau se axează pe oamenii din echipa mea, pe nevoile și motivațiile lor, pe comunicare transparentă și pe crearea unui mediu de lucru care să stimuleze colaborarea și creativitatea. În același timp, învăț constant că un lider trebuie să rămână flexibil și să se adapteze rapid la schimbările neprevăzute, având mereu în minte obiectivele pe termen lung ale instituției, proiectului, echipei.
Ce simți în legătură cu faptul că unul dintre cele mai importante evenimente internaționale de muzică clasică la nivel mondial -Festivalul Internațional George Enescu este organizat de România? Dar că tu contribui efectiv la realizarea acestuia?
Este un sentiment profund de mândrie și responsabilitate. Festivalul Internațional George Enescu este unul dintre cele mai prestigioase evenimente de muzică clasică la nivel mondial, iar faptul că este organizat de România reprezintă o oportunitate extraordinară de a arăta lumii valoarea patrimoniului nostru cultural, dar și contribuțiile contemporane ale țării noastre la scena muzicală internațională.
Pentru mine personal, a contribui la realizarea acestui festival este o mare onoare. Este o călătorie de învățare continuă și o sursă constantă de motivație, știind că munca mea face parte dintr-un proiect de o asemenea amploare. Fiecare ediție a festivalului și a concursului aduce atât provocări, cât și oportunități de a aduce în prim-plan noi talente și de a crea legături între diverse culturi muzicale. E un sentiment special să știi că, prin munca ta, România este apreciată nu doar pentru tradiția sa, dar și pentru prezentul său activ și inovator în domeniul muzicii.
Festivalul Enescu aduce laolaltă artiști din toată lumea. Cum reușiți să păstrați spiritul „românesc” în mijlocul acestei diversități internaționale?
Spiritul românesc este păstrat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu nu doar prin prezența artiștilor români, ci și prin însăși esența creației lui George Enescu – compozitorul care a dat numele acestui festival și care a reușit, prin muzica sa, să exprime profund și universal sufletul românesc. Opera lui Enescu rămâne o sursă de inspirație artistică și o ancoră identitară, fiind constant reflectată în programul festivalului prin interpretări memorabile și colaborări internaționale dedicate lucrărilor sale.
Această moștenire artistică este dusă mai departe de numeroși muzicieni români – interpreți, dirijori, compozitori, ansambluri – care sunt remarcabil reprezentați în cadrul ediției a 27-a. De la orchestrele și corurile principale din România, la tineri artiști emergenți și laureați ai Concursului Enescu, toți contribuie la conturarea unui peisaj cultural autentic și viu. Spiritul românesc este prezent nu ca ornament, ci ca o forță vie care pulsează prin fiecare concert, colaborare și inițiativă artistică, mereu în dialog cu lumea.
Mai mult decât o celebrare a valorilor naționale, festivalul este un spațiu în care identitatea muzicală românească este reafirmată prin excelență artistică și prin punți de colaborare internațională – un omagiu continuu adus lui Enescu și unei tradiții care nu încetează să se reinventeze.
Ce înseamnă, în termeni reali, organizarea unui festival de această anvergură? Câte lucruri trebuie să funcționeze perfect, simultan, pentru ca totul să pară „natural” din perspectiva publicului?
Organizarea Festivalului Internațional George Enescu este, în termeni reali, o mobilizare amplă și complexă de resurse umane, logistice și artistice, care trebuie să funcționeze impecabil în paralel, astfel încât totul să pară fluid și natural din perspectiva publicului.
Ediția din 2025 promite să continue această tradiție a excelenței, menținând standardele internaționale ridicate și consolidând poziția festivalului ca unul dintre cele mai importante evenimente de muzică clasică din lume. În 29 de zile, la București, Festivalul Enescu organizează peste 95 de concerte în cele mai importante spații culturale din capitală: Ateneul Român, Sala Radio, Sala Palatului, Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, Teatrul Odeon, Muzeul MINA, Opera Națională București și alte spații neconvenționale. Aproximativ 4000 de artiști străini și români vor oferi publicului excelența muzicală recunoscută internațional. Toate aceste lucruri trebuie comunicate echilibrat și organizat – de aceea am dezvoltat și internalizat echipa de comunicare pe care, din ianuarie 2025, o coordonează Gilda Lazăr din poziția de director de comunicare al Festivalului Enescu.
La fel ca în 2023, ediția 2025 va include o importantă componentă educațională și socială, prin inițiative de accesibilizare a muzicii clasice și implicarea tinerilor din medii vulnerabile în evenimente speciale, dar și prin proiecte de mentorat și formare pentru tinerii muzicieni, continuând misiunea festivalului de a sprijini excelența și incluziunea.
Dincolo de dimensiunea artistică, organizarea unui astfel de eveniment presupune un efort logistic uriaș. Asta înseamnă peste 10.000 de nopți de cazare pentru artiști, zeci de mii de kilometri parcurși în regim local și național, transporturi internaționale de persoane, instrumente și echipamente, coordonarea a sute de oameni: tehnicieni, ghizi, voluntari, șoferi, producători, în fiecare zi.
Alte aproximativ 50 de concerte și expoziții vor avea loc sub egida Festivalului în țară. Toate aceste eforturi demonstrează impactul cultural și emoțional pe care festivalul îl are asupra publicului. Această ediție va fi, fără îndoială, una de succes nu doar prin prisma cifrelor, ci și prin atmosfera unică creată de toți cei implicați – artiști, organizatori și spectatori deopotrivă.
În ce fel a contribuit Festivalul Enescu la poziționarea României pe harta culturală a lumii? Și cum se vede această recunoaștere în mediile internaționale de specialitate?
Festivalul Internațional George Enescu a avut un impact major în promovarea României pe scena culturală internațională, consolidând imaginea țării ca un important centru al muzicii clasice și al valorilor culturale europene.
Președintele de onoare al festivalului este maestrul Zubin Mehta, unul dintre cei mai importanți dirijori ai lumii, care a sărbătorit anul trecut 60 de ani de la primul său concert susținut la București în cadrul Festivalului.
Din 2022, direcția artistică a fost preluată de Cristian Măcelaru – directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței și al Cincinnati Symphony Orchestra din SUA, partener muzical al Orchestrei WDR și unul dintre cei mai activi dirijori la nivel internațional.
Într-un interviu care mi-a rămas deosebit de drag, realizat în cadrul ediției din 2023, dirijorul estonian Paavo Järvi – o prezență constantă la Festivalul Enescu – afirma:
„Pentru un segment sofisticat de oameni din întreaga lume, România este cunoscută doar datorită festivalului. Cum vrea o țară să fie percepută în lume? România are foarte multe lucruri extraordinare, dar pentru publicul larg este percepută ca o țară a culturii și nu ai putea găsi o modalitate mai bună de a te prezenta.”
De asemenea, Artexim este membru activ în cele mai importante organizații și foruri internaționale care reprezintă interesele impresarilor, artiștilor, festivalurilor și concursurilor. La începutul lunii mai 2025, după 31 de ani de apartenență a Artexim la European Association of Artist Managers (AEAA), am avut onoarea de a primi încrederea Adunării Generale și de a fi aleasă Președinte al AEAA. Această perspectivă duală – atât ca manager de artiști, cât și ca organizator de amploare în domeniul cultural – a fost considerată valoroasă pentru atingerea obiectivelor asociației și a fost susținută în unanimitate. Cred, așadar, că România are astăzi o voce puternică și respectată în peisajul cultural internațional, o voce recunoscută și apreciată de specialiști.
Cum se construiește, ediție după ediție, prestigiul unui festival? Ce contează mai mult: selecția artistică, consistența organizării sau capacitatea de a inova?
Toate cele trei sunt esențiale și interdependente pentru construirea și dezvoltarea prestigiului unui Festival. Selecția artistică este coloana vertebrală a oricărui festival cu adevărat valoros. Publicul și profesioniștii din domeniu vin pentru calitate, relevanță și curaj curatorial. Un program bine construit nu doar atrage, ci și educă, provoacă și creează identitate. Pe de altă parte, consistența organizării dă credibilitate. Poți avea cele mai mari nume pe afiș, dar fără o logistică impecabilă, punctualitate, comunicare clară și o experiență plăcută pentru public și artiști, prestigiul festivalului are de suferit.
Profesionalismul organizatoric devine, în timp, o marcă de încredere așa cum este acum marca ARTEXIM. Capacitatea de a inova este ceea ce păstrează festivalul viu, relevant și conectat la prezent. Fie că vorbim despre formate noi (concerte imersive, interacțiuni multimedia, concerte în cluburi), spații neconvenționale sau parteneriate curajoase, inovația atrage un public divers, stimulează dialogul și oferă o dimensiune în plus experienței culturale. Curajul de a alege îndrăzneț păstrând însă calitatea artistică la cel mai înalt nivel, chiar și atunci când repetarea rețetelor deja tradiționale pare cea mai sigură soluție, este semnul maturității unui festival care nu se teme să evolueze.
De multe ori, marile evenimente culturale sunt și barometre ale stării societății. Ce spune Festivalul Enescu despre România de azi?
Festivalul Enescu reflectă aspirațiile României de a fi percepută ca un actor matur, cultivat și profund implicat în dialogul cultural internațional. Afirmația dirijorului estonian Paavo Järvi, care spune că „pentru un segment sofisticat de oameni din întreaga lume, România este cunoscută doar datorită festivalului”, surprinde esența acestei realități: cultura, și în mod particular muzica clasică, devine o formă de identitate națională recunoscută global.
Într-o societate adesea fragmentată de crize și contradicții, Festivalul Enescu este un reper de coerență, excelență și continuitate. El arată că România este capabilă să creeze și să susțină un eveniment de talie mondială, prin profesionalism, viziune și deschidere către valorile universale. Festivalul devine astfel o oglindă în care România se vede așa cum își dorește să fie văzută: rafinată, creativă, conectată și respectată.
Trebuie menționat, însă, că din păcate România este în ultima perioadă prezentă în presa internațională generalistă mai degrabă ca o țară instabilă din cauza turbulențelor socio-politice. În acest context, Festivalul Enescu rămâne un simbol al constanței și al verticalității, demonstrând că, dincolo de unele dezordini cotidiene, există zone de excelență care pot inspira și reprezenta cu demnitate imaginea țării pe plan internațional.
Mai mult decât atât, prezența constantă a unor mari artiști internaționali, colaborările durabile și implicarea în structuri de prestigiu – precum recenta alegere a României, prin Artexim, în fruntea Asociației Europene a Managerilor de Artiști – confirmă că România nu doar aspiră, ci și reușește să conteze într-un peisaj cultural de elită. Festivalul Enescu spune lumii că România de azi știe să-și onoreze trecutul, dar și să-și construiască viitorul prin cultură.
Ce ne poți spune despre ediția din acest an a festivalului? Ce temă sau fir roșu unește programul din 2025?
Ediția a 27-a a Festivalului Internațional George Enescu va avea loc în perioada 24 august – 21 septembrie 2025 și va marca 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician George Enescu. Reunind la București aproximativ 4000 de artiști din România și din străinătate, Festivalul va aduce în prim-plan atât moștenirea artistică a lui Enescu, cât și impactul său profund asupra muzicii clasice universale.
2025 este un an aniversar, celebrând sau comemorând mari compozitori din toată lumea: 70 de ani de la moartea lui George Enescu, 100 de ani de la nașterea lui Pierre Boulez, 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 90 de ani de la nașterea lui Arvo Part etc. Totodată, se împlinesc 100 de ani de la nașterea dirijorului Marin Constantin, dar și 45 de ani de la înființarea Orchestrei Filarmonice de Cameră din Bremen, 80 de ani de la înființarea Orchestrei Philharmonia London, 100 de ani de activitate pentru Orchestra Națională Simfonică Daneză, 70 de ani de la întemeierea Orchestrei Filarmonicii Transilvania din Cluj Napoca ș.a.m.d. Programul Festivalului onorează aceste momente importante prin tema Aniversări / Celebrations în jurul căreia este construită oferta artistică a ediției din 2025.
Ce aduce nou ediția 2025, atât în privința selecției artistice, cât și ca abordare conceptuală? Care sunt artiștii sau proiectele emblematice ale ediției 2025? Ce nume consideri că definesc cel mai bine spiritul acestei ediții?
Este o ediție care aduce împreună tradiția și inovația, memoria marilor creații ale trecutului și energia generațiilor noi de interpreți și compozitori. Programul reunește lucrări iconice ale repertoriului universal, dar și creații contemporane – unele în primă audiție –, într-o structură curatorială care celebrează puterea muzicii de a transcende granițe, timp și crize.
Orchestre de prestigiu se întorc sau evoluează pentru prima dată la București: Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Tonhalle din Zürich, Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia, Orchestra Philharmonia din Londra, Budapest Festival Orchestra, Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, Capela de Stat din Dresda, Orchestra Simfonică Radio din Frankfurt, Orchestra Filarmonică Cehă, Orchestra Simfonică WDR din Köln, alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Română de Tineret, Orchestrele și Corurile Radio și alte orchestre din România. Dirijori de renume mondial vor prezenta repertorii inedite: Cristian Măcelaru (director artistic al festivalului), Paavo Järvi, Vasily Petrenko, Klaus Mäkelä, Daniele Gatti, Daniel Harding, Petr Popelka, Marta Gardolinksa, Manfred Honeck, Christian Reif, Iván Fischer, Alain Altinoglu, Santtu-Matias Rouvali, Giancarlo Guerrero sau Keri-Lynn Wilson.
Pianistele Martha Argerich și Alexandra Dariescu; pianiștii Kirill Gerstein, Rudolf Buchbinder, Alexandre Kantorow, Jean-Yves Thibaudet, Simon Trpčeski, Bruce Liu; violoniștii Anne-Sophie Mutter, Alexandra Conunova, Renaud Capuçon, Nemanja Radulović, Julian Rachlin; violonceliștii Alisa Weilerstein, Gautier Capuçon, Kian Soltani, Andrei Ioniță și Yo Kitamura; sopranele Magdalena Kožená, Rachel Willis-Sørensen, Jennifer Holloway; baritonul Iain Paterson și basul Andreas Bauer Kanabas sunt câțiva dintre interpreții de excepție invitați în programul Festivalului.
Printre proiectele speciale ale ediției din acest an se remarcă o serie de producții de referință, care reflectă nu doar bogăția repertorială a festivalului, ci și deschiderea acestuia către inovație și dialog intercultural. Opera „Oedipe” de George Enescu va fi prezentată într-o nouă montare realizată în 2024 de Opera Națională București, în regia vizionară a lui Stefano Poda și sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare. Această producție reunește un cast internațional și românesc, confirmând vocația universală a capodoperei enesciene.
Totodată, ediția 2025 aduce în prim-plan Seria JTI Immersive Experience, un concept inovator ce propune spectacole interdisciplinare la granița dintre muzică clasică și artele vizuale, desfășurate în spațiul Muzeului MINA. Este o inițiativă dedicată publicului tânăr și conectat la tehnologia digitală, un demers curatorial care reinventează experiența concertului clasic.
Un alt moment de profunzime artistică și simbolică este prezența Orchestrei Ukrainian Freedom, fondată în 2022 de dirijoarea Keri-Lynn Wilson și alcătuită din muzicieni ucraineni stabiliți în diverse colțuri ale lumii. Cele două concerte susținute de acest ansamblu pe 25 și 26 august aduc în atenție reziliența culturală și solidaritatea prin muzică, într-un context internațional marcat de crize și transformări.
De asemenea, Compania de dans Eva Duda din Ungaria se alătură Budapest Festival Orchestra pentru o reprezentație complexă și emoționantă ce include două lucrări semnate de Béla Bartók: baletul „Mandarinul miraculos” și opera „Castelul Prințului Barbă-Albastră”. Acest spectacol, programat pe 17 septembrie, aduce în prim-plan o abordare contemporană a expresiei scenice clasice, confirmând angajamentul festivalului față de interdisciplinaritate și excelență artistică.
Totodată, anul 2025 este un moment de reflecție și reafirmare: într-o lume în continuă schimbare, Festivalul Enescu rămâne un spațiu al valorii autentice, al dialogului cultural și al inspirației. „Celebrations” nu înseamnă doar festivitate, ci și recunoștință față de toți cei care au contribuit, de-a lungul timpului, la construcția unui simbol cultural al României – respectat și aplaudat în întreaga lume.
Dacă ar fi să surprinzi esența acestei ediții într-o singură frază, care ar fi aceea?
O celebrare a moștenirii lui George Enescu prin excelență artistică și deschidere internațională, într-un dialog viu între tradiție, inovație și solidaritate culturală.
Ce înseamnă pentru tine, personal, „magia” Festivalului Enescu?
Festivalul Enescu înseamnă acasă pentru mine. Este contextul în care am înțeles, la 19 ani, că organizarea este calea pe care vreau să merg, că în acest domeniu voi putea contribui. Acea perioadă din an în care se desfășoară Festivalul Enescu este momentul în care România respiră prin artă și devine, preț de câteva săptămâni, un centru viu al culturii universale. Pentru mine, această magie stă în privirea tinerilor muzicieni care urcă pentru prima dată pe scenă alături de legende ale muzicii clasice, în aplauzele care nu țin cont de granițe, în energia creată de sute de artiști care vorbesc aceeași limbă: muzica. Dar mai ales, magia stă în faptul că, indiferent de provocările vremurilor, Festivalul Enescu rămâne un reper de speranță, rigoare și frumusețe.
Concertul care te-a făcut să spui „asta vreau să fac”: Pentru mine nu a existat un singur „concert” care să-mi fi schimbat radical direcția, ci mai degrabă o suită de momente, proiecte și întâlniri care, în timp, mi-au construit convingerea: asta vreau să fac. Fiecare etapă profesională a adus cu ea o revelație, o confirmare, o întrebare nouă. N-a fost o singură notă, ci întregul parcurs, cu ritmurile lui variate, m-a făcut să înțeleg ce contează cu adevărat pentru mine.
3 calități esențiale pentru un bun manager de festival: curiozitate, luciditate, diplomație
O melodie pe care ai asculta-o pe repeat: astăzi AC/DC – Thunderstruck & G.F. Händel – Dixit Dominus HWV 323
Cea mai valoroasă lecție învățată dintr-o greșeală: empatia
Note to self: ascultă
–
Redactor:
