Una dintre problemele României contemporane este fenomenul de bullying cu care se confruntă mai toată lumea: copii, adolescenți, tineri și adulți, fie că sunt acasă, la grădiniță sau la școală, la serviciu, printre prieteni și pe rețelele de socializare sau, și mai grav, în mass media.
La nivel european, România se situează pe locul 3 la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Ce înseamnă Bullyng?
Bullyingul este un comportament ostil între două sau mai multe persoane, intenționat, repetat de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere. Bullyingul poate îmbrăca oricare dintre formele de mai jos sau poate fi o combinație a acestor manifestări:
• Verbale: țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;
• Fizice: palme, loviri, îmbrânciri, bătăi, distrugerea bunurilor materiale;
• Relaționale: intimidare, denigrare, izolare, amenințare, manipulare, răspândire de zvonuri cu caracter denigrator;
• Cyberbullying: trimiterea unui mesaj sau a unei imagini pe telefon sau internet pentru a denigra imaginea unei persoane;
• Mobbing: agresiune verbală și emoțională a unui grup față de un individ;
• Sociale: excludere din grup, izolarea socială, insulte cu privire la statutul social.
Agresorul, de cele mai multe ori, nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți, pe care vrea să-i domine și să-i controleze. El își alege victima adesea dintre cei care sunt „diferiți”: supraponderali sau subponderali; săraci sau bogați; au religie sau rasă diferită; sunt prea scunzi sau prea înalți; au slabe abilități sportive; sunt persoane noi din grup; au părinți divorțați; au dizabilitați precum ADHD, diabet, deficiențe de vorbire, dizabilități de învățare, tulburări din spectrul autist etc.
Un studiului național efectuat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016 arată că: 1 din 4 copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor; 1 din 6 copii era bătut în mod repetat; 1 din 5 copii umilea în mod repetat un alt copil la școală; în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii erau excluși din grupul de colegi; 7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.
Dacă e să ne uităm la ce urmări a avut bullyigul, atunci putem vorbi despre scăderea încrederii în sine, depresie, somatizări diverse și chiar sinucideri. La copii putem vorbi și despre abandon școlar, scăderea rezultatelor la învățătură etc.
Cum putem preveni Bullyng-ul?
În primul rând, informându-ne despre bullying și reușind să identificăm atunci când se întâmplă. În al doilea rând, să vorbim acasă cu copiii și ceilalți membri ai familiei despre trăirile lor de peste zi. În al treilea rând, să avem prieteni și să îi învățăm pe copii să își facă prieteni.
7 din 10 elevi de generală spun că oamenii mari nu dau atenție fenomenului bullying, și prin urmare, ei nu se simt sprijiniți și protejați. Din păcate, există mărturii îngrozitoare de la copii care erau puși în pauze să lingă toaletă, copii care erau amenințați în mod constant pe rețele sociale etc.
Statisticile Asociației Telefonul Copilului 116 111 abundă de astfel de strigăte de ajutor din partea copiilor-victimă. Bine este că acești copii au ajuns în contact cu niște specialiști psihologi care îi ajută să iasă din aceste situații, rău este însă că ei nu au găsit sprijinul părinților acasă și al profesorilor la școală.
Specialiștii în psihologie spun că un aspect important este acela că agresor-victimă-martor sunt niște roluri prin care, din păcate, toți trecem pe rând, pe parcursul unei zile. Important e să începem să conștientizăm acest lucru. Posibilele victime dintr-un grup pot fi identificate cu ușurință la o observare atentă făcută de un specialist (consilier școlar, psiholog, manager hr etc). Posibilelor victime li se poate acorda suport pentru a reuși să își crească încrederea în sine și a învăța cum să facă față unor eventuale acte de bullying, se pot informa cu privire la pașii legali pe care îi pot face la nevoie și cine este persoana de suport la care pot apela. De asemenea, victimele pot învăța să își facă vocea auzită.
O replică de genul „Ceea ce spui/faci tu acum mă doare și nu e bine pentru mine” este salvatoare de multe ori. Dar nu toate victimele reușesc din prima încercare aceasta. Și de cele mai multe ori ele au nevoie de ajutorul celorlalți, de multe ori spectatori la actele de bullying.
Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Un martor tăcut este un complice la actul de bullying. Un martor care intervine cu scopul de a stopa bullyingul este o resursă importantă.
O replică simplă de genul „te rog să îmi lași prietenul în pace”, „ceea ce faci tu este bullying și nu e ok” poate face adevărate minuni. Atunci când agresorul întâlnește apărarea victimei în interiorul grupului, se retrage. Așadar, martorii sunt o categorie esențială pentru a ieși din ciclul victimă-agresor.
De asemenea, un alt aspect important menționat de specialiști este acela că un agresor este, de fapt, o fostă victimă care a învățat să se apare atacând. Acest lucru ne face să ne gândim de două ori atunci când tindem să punem la zid agresorul, să îl pedepsim.
Pentru că, din păcate, asta este „soluția” cu care mulți dintre noi încearcă să rezolve conflictal și, de fapt, îl agravează. Dacă agresorul este privit ca o victimă cu răni vechi, el poate beneficia de empatia grupului și de sprijin de specialitate, în primul rând în calitate de victimă. Putem începe să prevenim fenomenul bullying, vorbind despre existența lui și crescându-ne inteligența emoțională.
Astfel, vom ști să asigurăm ghidaj și copiilor noștri și să îi ajutăm pe cei în nevoie. Este nevoie să știm să ne numim emoțiile proprii (tristețe, furie, dezamăgire, frustrare, umilire, rușine etc.) atunci când le simțim și să știm să le gestionăm, revenind la starea de calm. Este nevoie să știm cum să reacționăm la emoțiile puternice ale celorlalți și să empatizăm, adică să facem efortul de a ne punem în papucii celuilalt, pentru a înțelege cum se simte el.
Un om care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin predispus la a fi agresor sau victimă în societate sau pe internet și va avea performanțe mai mari pe orice plan.
Resurse:
„Minunea” – filmul apărut în decemrie 2017 și cartea scrisă de R.J Palacio e recomandată pentru familii cu copii până în 13 ani
„13 Reasons Why” – serial realizat de un ONG american este recomandat adulților și liceenilor
116 111- Telefonul Copiilor – Nr. gratuit la care se primește sprijin și îndrumare
www.itsybitsy.ro – materiale audio, video și text adresate adulților care au în îngrijire copii care pot fi folosite la creșterea inteligenței emoționale, prin muzică, jocuri și folosirea zilnică a emometrului, ca instrument de cunoaștere în grup a emoţiilor. Se pot descărca gratuit materiale-resursă.
Nadia Tătaru a inițiat în 2017, prin Itsy Bitsy FM și Asociaţia Părinţilor Isteţi, împreună cu susţinători din societatea civilă şi autorităţi, o serie de acțiuni de prevenire a bullyingului care vor aduce o schimbare de impact, contribuind astfel la o mai bună sănătate emoţională.
Articol preluat din ediția a III-a a Revistei The Woman, Martie 2018.
By Nadia Tătaru
Sursă foto: itsybitsy.ro